Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[maria32]

În prealabil postat de sophia

@Fani - exista aici un semn de intrebare.

Noi vorbim aici de a crea viata si nu de a omori.
Voi (si altii) le cam puneti in aceeasi oala si nu este corect - prin IVF/ICSI se creeaza viata si nu se ia. Cu embrionii este o discutie inca ne-lamurita. Nu se stie daca ei in acel stadiu poarta viata. Nu se stie inca, parerile difera, in ce moment vorbim despre viata.
Variantele in discutie (la medici, biserici, etc.):
a. din momentul fecundarii
b. din momentul nidarii (in organsimul femeii)
c. din momentul in care bate inimioara prima data.

Eu inclin spre varianta c.
Pana atunci embrionii sunt celule viabile sau nu. Nu putem stii cu siguranta pana nu bate inimoara si nu vedem la ecograf. Si nidati ei pot fi rejectati de organism din diverse motive (ex. anormalitati, incompatibilitati, etc.)

Si mai intreb atunci:
1. Ce se intampla atunci cu femeile care pierd sarcini fara sa vrea (boala, incompatibilitate, etc.)? Sunt ele pacatoase?
2. Ce se intampla cu noi toate care lunar pierdem totusi embrioni? Au fost ei "viata"? Suntem pacatoase pentru asta? Trebuie sa spunem la spovedanie chiar?

Draga Sophia, cred ca marea ta durere de a nu putea avea copii te face sa nu vrei sa vezi lucrurile asa cum sunt caci altfel nu vad cum ai putea afirma asa ceva.
Spui tu: "Cu embrionii este o discutie inca ne-lamurita." Nelamurita pentru cine?
Pozitia Bisericii Ortodoxe a fost dintotdeauna f clara in acest sens... omul este viu si traieste inca din prima clipa dupa fecundare cand Dumnezeu insufla in el viata. NU EXISTA NICI UN PREOT CARE SA-TI SPUNA VREODATA ALTCEVA.
Deci, nu exista mai multe variante asa cum ai enumerat tu mai sus. Celelalte 2 variante sunt "create" de catre oameni pentru a-si scuza pacatul uciderii prin avort. Crede-ma ca m-au framantat multa vreme aceste probleme si le cunosc f bine.
Despre femeile care pierd sarcini fara sa vrea imi permit sa citez opinia unui Preot si anume Ilie Moldovan "Cuvântul „avort” derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naşte) şi înseamnă „a muri” sau a dispare prematur. Important, deocamdată, este aceea că prin acest termen se exprimă ideea morţii premature. Dar moartea la care se referă poate să fie un fapt, după cum poate să fie un act. Vorbind despre un fapt, atunci când avem de a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat şi nici prevăzut. De aceea, el nu poate fi decât o întâmplare profund regretabilă. Câta vreme nu priveşte voinţa liberă a cuiva în săvârşirea ei, se înţelege că nu poate fi vorba despre nici un fel de responsabilitate."