Preotii - pacatele si impartasania lor

[sophia]

Multumesc mult pentru raspuns, eea.
Deci am presupus bine: sambata, duminica, luni, miercuri si vineri preotii nu au voie cu sotia. Daca mai pica Liturghie in timpul saptamanii, nici atunci.
Si cu postul alimentar cam tot asa probabil.
In ceea ce priveste problemele sufletesti si spovedania...cred ca e ca la noi laicii. Depinde cum considera dansul.
Poti sa faci un rau sufletesc cuiva, dar sa continui sa vorbesti cu el.
Stiu ca laicii sunt opriti de la impartasanie doar daca supararea este definitiva, adica nu mai vorbesc, nu au contact si exista o ruptura profunda si mai depinde si de motive si de situatie.
Asa mi-a spus mie preotul.
Trebuie sa intrerup. Revin cu continuarea.

[georgeval]

Intrebarea mea ar fi urmatoarea: Din cauza nepregatirii preotului pentru Sfanta Euharistie lipsim intreaga comunitate de Liturghie?

[sophia]

Am revenit.

@georgeval - nu stiu ce sa spun.
Pe de o parte as spune ca ar fi mai bine asa. Si preotul trebuie sa aiba raspundere pentru faptele sale, la fel ca noi.
Daca are o problema trebuie sa o rezolve si sa ia legatura cu duhovnicul.
Tocmai asta era rostul intrebarii mele aici: cum se rezolva la preoti situatiile in care de fapt n-ar trebui sa intre in altar, sau sa se impartaseasca.
Ori este dezlegat automat, ori trebuie sa primeasca si el dezlegare de la duhovnic...sau nu.
In tara problema pentru comunitate este mai simpla, pentru ca ori sunt cate 2-3 preoti intr-o parohie, ori se duce lumea in alta parte la slujba in ziua aceea.
Nu vad ceva rau, ci dimpotriva il vad pe preot ca om cu raspundere fata de Dumnezeu si credinciosi.
In diaspora este mai greu. Nu stiu cum fac ei cu duhovnicul si pe urma la o adica, oamenii ar avea de suferit daca nu este alt preot care sa-i tina locul.

In caz de suparare (stiuta) cu cineva, deci daca stie ca facut rau cuiva in
vreun fel, ar trebui sa rezolve situatia, sa ceara scuze si sa se spovedeasca la duhovnic. Exact ca si noi. Si apoi poate intra in normal.
Cum este in practica nu stiu. Am impresia ca duhovnicul ii dezleaga automat/usor.

[eea]

Sophia , si in timpul Sfintei Liturghii preotul se intoarce catre credinciosi si spune ,,Iertati-ma!" si e bine sa fie spuse din suflet ptr ca au tocmai acest rol ca inaintea prefacerii darurilor preotul sa fie impacat ...intr-adevar cand e ceva mai grav si s-a facut cu stiinta e indicata spovedania..dar se poate sa fi suparat pe cineva si sa nu stie acest lucru si atunci se rosteste in timpul slujbei...in plus , un (viitor) preot trebuie sa aiba anumite calitati ca rabdarea, smerenia, blandetea care sa-l apere de aceste ispite...un om mai certaret din fire,vesnic nemultumit nu prea are de a face cu Taina Preotiei...insa oameni suntem..de aceea lupta preotului e de doua ori mai grea..ptr mantuirea sa dar si a celor pe care ii are in pastorire...iar la Sf Liturghie sunt rugaciuni pe care preotul le citeste in taina si care subliniaza ca nu prin vrednicia preotuli se fac toate ci prin milostivirea lui Dumnezeu care lucreaza prin el, astfel ca pacatele sale nu opresc Harul lui Dumnezeu sa lucreze pentru mantuirea oamenilor...

[sophia]

Multumesc eea, nu stiam ca preotul spune "iarta-ma". Am vazut ca la un moment al slujbei iese in usa altarului face o plecaciune spre oameni, dar ca spune ceva atunci nu stiam.
Of, daca totul este numai o taina...!
Acum am gasit Sf.Liturghie a Sf. Ioan Gura de Aur care are si rugaciunile pe care le mai spune preotul in altar.
Stiu eea, preotii au o cruce grea. Viata lor trebuie sa fie alta si asata este greu. Trebuie sa renunte la atatea, trebuie sa fie si faca atatea, cand ei sunt doar oameni.
Si au si ei necazurile si incercarile lor, care ii marcheaza.

[Marius22]

Preotii pe care ii avem sunt cei pe care ii meritam. Viata lor exprima, intr-o mare masura, statura duhovniceasca a comunitatii din care provin.

Biserica trebuie privita ca un organism viu. Intr-un anume sens, preotul este "nascut" de comunitate inainte ca acesta sa ajunga a "naste duhovniceste" fii. El este "rodul" comunitatii (al familiei, al scolii, al parintelui duhovnic, al seminarului/facultatii de teologie etc).

Asa deprinde viitorul preot credinta si cele ale credintei, din viata comunitatii, de la ceilalti, iar nu din manuale. El are nevoie de exemple vii, de oameni pentru care relatia cu Dumnezeu este traita si asumata.

Dar cati dintre cei in puterea carora sta formarea viitorului preot isi asuma in mod deplin aceasta resposabilitate? Cati ii sunt bune calauze?

Asa am ajuns in situatia in care, unii preoti, in loc sa slujeasca lui Dumnezeu si aproapelui, slujesc altor interese. Acestia, cu toate ca Dumnezeu "i-a ales pe ei", arata prin viata lor ca "ei nu L-au ales pe El".