Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Traditie, nu se face asa, eu am intrebat mai intai si te rog sa-mi raspunzi. Nu divaga.
Si apoi, astea de care zici sunt lucruri din trecut. Trecutul nu se mai poate verifica cu proprii ochi urechi si tot restul simturilor. Eu intreb de prezent. Cei care au o teorie cu pamantul plat trebuie sa aiba si o explicatie pentru multimea de fenomene care arata ca este rotund. Uite, si sfintii parinti foloseau logica, nu le era rusine.

Am impresia ca nu spui numai ca mantuirea si cuvantul lui Dumnezeu sunt cele mai importante si pe ele trebuie sa le ascultam mai intai (ceea ce e adevarat), ci spui si ca ar trebui sa calcam in picioare orice forma de ratiune si orice fel de activitate care nu este in mod DIRECT religioasa. Ceea ce este o ispita de drepata, dupa parerea mea.

Pe vremea sfintilor parinti nu exista stiinta ca pe vremea noastra, bazata pe experienta si observatie, ci erau conceptii despre lume care aveau intotdeauna de-a face cu o forma religioasa de gandire. Daca sfintii parinti au combatut unele idei cosmologice din vremea lor, le-au combatut in seusul religios - de asta nu stiam, insa stiu ca au combatut ideea ca astri ceresti ar fi zei. De accea s-a pus Craciunul unde s-a pus, pentru ca erau sarbatori pagane legate de solstitiul de iarna atunci (saturnaliile).
Deci nu putem lua spusele lor depsre forma pamantului in sensul unei afirmatii stiintifice, ci cosmologic-filozofic-religios.
Asta spuneam si mai sus. Nu am de gand altfel sa intru in aceasta discutie, care mi se pare absurda.

Întrebarile care ti le-am pus erau de fapt raspunsul la întrebarea ta. Nu trebuie sa cautam sa întelegem lucrurile acestei lumi caci numai Dumnezeu stie cum sunt. Daca trebuie sa stim ceva ne va da El, dar a-ti face o parere pe baza observarii lumii materiale sau pe baza teoriilor stiintei, este o tagaduire a Lui. Cred ca trebuie sa avem o atitudine apofatica fata de orice, sa renuntam la propriile convingeri pentru a ajunge sa cunoastem mistic. Eu sunt ferm convins ca Dumnezeu a conceput lumea asa cum am spus, pamântul plat, cerul o bolta pe care sunt luminatorii. Dar aceasta convingere nu e rezultatul unor investigatii rationale ci e izvorâta din experienta de viata. Ideea unui cosmos infinit în care Dumnezeu nu e nicaieri aduce o pustietate, tristete în suflet. Atunci când ne rugam, când simtim chiar si slab atingerea harului, totul în jurul nostru capata o atmosfera draga, calda, iar întelesurile creatiei ne duc la cartea Facerii, nu la vreun tom stiintific. Pamântul cu plante si animale, cerul înstelat dincolo de care e Creatorul. Îmi amintesc o noapte din 1994 petrecuta în vârf de munte, la manastirea Stânisoara (pe atunci nu avea curent electric). În linistea padurii si lumina lunii si a stelelor simteam o mare pace si prezenta ocrotitoare a lui Dumnezeu. În mod natural mintea percepe lucrurile asa cum sunt prezentate în Facere. Dumnezeu a creat lumea pentru aceasta minte simpla a omului (Luca 10, 21: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor) nu pentru altceva.

Cum am mai zis, teoriile cu spatiul infinit, planete, galaxii, rotatii, dinozauri, australopiteci sunt pentru ca lumea si omul sa aiba si o explicatie ateista, potrivit planurilor divine.

Si repet si acest lucru: un om nu se poate ruga cu mintea curata având aceasta credinta în teoriile stiintifice. Mintea omului, desi capabila sa înteleaga si sa cunoasca multe, este o entitate simpla în structura ei iar ca sa se înalte la Dumnezeu trebuie sa se debaraseze de toate întelesurile, trebuie sa se prezinte goala la Dumnezeu iar toate ideile de care s-a prins prin convingere apar ca un ecran în momentul rugaciunii apofatice.

....

Da, consider ca orice activitate nereligioasa ne desparte de Dumnezeu. Noi nu trebuie doar sa credem ci si sa-L traim pe Dumnezeu în fiecare secunda.


Într-adevar, Parintii nu au sustinut platitudinea pamântului din ignoranta ci dimpotriva, erau constienti de teoria sfericitatii care predomina în epoca de aur a Bisericii (sec. 4-5). Multi dintre ei erau scoliti la cel mai înalt nivel si stiau ce combateau. Eu cred ca daca ei ar trai în zilele noastre ar combate ce sustine stiinta în aceeasi masura. Fiindca lumea aceasta dde acum nu e facuta sa traim în ea ci sa ne folosim de ea pentru dobândirea vesniciei. Cine îi gaseste alt scop si cauta sa explice legile ei se rataceste.

Ideea ca omul contemporan stie mai multe decât omul antic e adevarata si nu e. Evident avem o cultura mult mai bogata, putem lua si cunoasterea noilor teorii stiintifice ca o forma de cunoastere a literaturii artistice de fictiune dar nu suntem mai întelepti sau mai patrunzatori decât ei, în ciuda impresiei puternice ca ar fi asa. Deci când spui ca noi stim astazi mai multe despre lume e egal cu a spune ""da, dar noi am citit Cei Trei Muschetari". Nu stim nimic mai mult despre lume ca ei, toate aceste povesti despre cosmos, particule elementare, biologie etc sunt fum, minciuni.

[Fani71]

@Traditie

Faptul ca imaginea noastra despre lume, simpla, in care soarele se vede rasarind si pamantul plat, este in stare sa ne duca fara complicatii la inaltarea in rugaciune si la pacea inimii intr-o noapte de vara instelata, si MAI ALERS ca ea contine un simbolism cosmmic care ne trimite mai usor la Creator, nu inseamna ca pamantul este intr-adevar plat si cerul o bolta. Inseamna ca aceasta viziune asupra lumii este si ea facuta de Dumnezeu si este buna. Nu spune nimeni ca trebuie acum sa nu mai spunem soarele rasare' ci 'pamantul s-a invartit si soarele a intrat in campul nostru de viziune'. Nu inseamna nici ca pica deodata si tot simbolismul rasaritului si in general al fenomenelor astronomice asa cum se vad ele de pe pamant.
Faptul ca stim in amanunt anatomia omului ne impiedica cumva sa putem admira frumusetea unui om? Ne gandim: da; e el frumos la suprafata, dau uite daca faci o taietura gasesti numai sange, organe rosii si cleioase - câh!
(Ori tu crezi ca si anatomia moderna este o minciuna?)

Insa si viziunea asta stiintifica moderna asupra lumii, care este noua, are locul ei undeva.
In plus, ea exista, este un fapt obiectiv, are la baza niste lucruri verificabile. Si apostolii se luau dupa lucruri verificabile prin simturi - de ex. l-au vazut pe Hristos inviat, l-au auzit. Noi credem si datorita marturiei lor ca martori oculari.

Nu putem deci sa ne inchidem ochii chiar asa asupra acestei imagini stiintifice asupra lumii, din moment ce ea exista deja. De acord, viziunea simbolica, simpla, era mai adecvata - aici poate or sa se supere unii dar eu asa gandesc, - si cosmologia traditionala era mai folositoare pentru om decat asta moderna - insa odata ce a aparut aceasta viziune asupra lumii, nu putem sa o ignoram. Un crestin nu isi inchide ochii si nu ignora ceea ce se stie in vremea lui, chiar daca felul de cunostinte din aceasta vreme sunt inferioare celor simboolice, mai duhovnicesti, pe care le aveau cei din vechime si pe care si el le-a pastrat - de ex. in simbolistica anului religios (Pastele primavara, craciunul la solstitiul de iarna, biserica indreptata spre rasarit etc etc).

Un om din timpurile noastre SE POATE ruga la fel de curat ca un om de acum 2000 de ani chiar daca stie ca pamantul e rotund si universul mai mare decat se credea. Si de altfel poate sa foloseasca cunostintele stiintifice moderne pentru a-l slavi pe Dumnezeu, care a creat o lume atat de complexa si de greu de cuprins. Poate vedea in micimea planetei noastre un izvor de smerenie, si o dovada a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

E interesant de citit C.S. Lewis, care spune niste lucruri asemanatoare in cateva din cartile lui.

În prealabil postat de Traditie1

Întrebarile care ti le-am pus erau de fapt raspunsul la întrebarea ta. Nu trebuie sa cautam sa întelegem lucrurile acestei lumi caci numai Dumnezeu stie cum sunt. Daca trebuie sa stim ceva ne va da El, dar a-ti face o parere pe baza observarii lumii materiale sau pe baza teoriilor stiintei, este o tagaduire a Lui. Cred ca trebuie sa avem o atitudine apofatica fata de orice, sa renuntam la propriile convingeri pentru a ajunge sa cunoastem mistic. Eu sunt ferm convins ca Dumnezeu a conceput lumea asa cum am spus, pamântul plat, cerul o bolta pe care sunt luminatorii. Dar aceasta convingere nu e rezultatul unor investigatii rationale ci e izvorâta din experienta de viata. Ideea unui cosmos infinit în care Dumnezeu nu e nicaieri aduce o pustietate, tristete în suflet. Atunci când ne rugam, când simtim chiar si slab atingerea harului, totul în jurul nostru capata o atmosfera draga, calda, iar întelesurile creatiei ne duc la cartea Facerii, nu la vreun tom stiintific. Pamântul cu plante si animale, cerul înstelat dincolo de care e Creatorul. Îmi amintesc o noapte din 1994 petrecuta în vârf de munte, la manastirea Stânisoara (pe atunci nu avea curent electric). În linistea padurii si lumina lunii si a stelelor simteam o mare pace si prezenta ocrotitoare a lui Dumnezeu. În mod natural mintea percepe lucrurile asa cum sunt prezentate în Facere. Dumnezeu a creat lumea pentru aceasta minte simpla a omului (Luca 10, 21: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor) nu pentru altceva.

Cum am mai zis, teoriile cu spatiul infinit, planete, galaxii, rotatii, dinozauri, australopiteci sunt pentru ca lumea si omul sa aiba si o explicatie ateista, potrivit planurilor divine.

Si repet si acest lucru: un om nu se poate ruga cu mintea curata având aceasta credinta în teoriile stiintifice. Mintea omului, desi capabila sa înteleaga si sa cunoasca multe, este o entitate simpla în structura ei iar ca sa se înalte la Dumnezeu trebuie sa se debaraseze de toate întelesurile, trebuie sa se prezinte goala la Dumnezeu iar toate ideile de care s-a prins prin convingere apar ca un ecran în momentul rugaciunii apofatice.

....

Da, consider ca orice activitate nereligioasa ne desparte de Dumnezeu. Noi nu trebuie doar sa credem ci si sa-L traim pe Dumnezeu în fiecare secunda.


Într-adevar, Parintii nu au sustinut platitudinea pamântului din ignoranta ci dimpotriva, erau constienti de teoria sfericitatii care predomina în epoca de aur a Bisericii (sec. 4-5). Multi dintre ei erau scoliti la cel mai înalt nivel si stiau ce combateau. Eu cred ca daca ei ar trai în zilele noastre ar combate ce sustine stiinta în aceeasi masura. Fiindca lumea aceasta dde acum nu e facuta sa traim în ea ci sa ne folosim de ea pentru dobândirea vesniciei. Cine îi gaseste alt scop si cauta sa explice legile ei se rataceste.

Ideea ca omul contemporan stie mai multe decât omul antic e adevarata si nu e. Evident avem o cultura mult mai bogata, putem lua si cunoasterea noilor teorii stiintifice ca o forma de cunoastere a literaturii artistice de fictiune dar nu suntem mai întelepti sau mai patrunzatori decât ei, în ciuda impresiei puternice ca ar fi asa. Deci când spui ca noi stim astazi mai multe despre lume e egal cu a spune ""da, dar noi am citit Cei Trei Muschetari". Nu stim nimic mai mult despre lume ca ei, toate aceste povesti despre cosmos, particule elementare, biologie etc sunt fum, minciuni.

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

@Traditie

Faptul ca imaginea noastra despre lume, simpla, in care soarele se vede rasarind si pamantul plat, este in stare sa ne duca fara complicatii la inaltarea in rugaciune si la pacea inimii intr-o noapte de vara instelata, si MAI ALERS ca ea contine un simbolism cosmmic care ne trimite mai usor la Creator, nu inseamna ca pamantul este intr-adevar plat si cerul o bolta. Inseamna ca aceasta viziune asupra lumii este si ea facuta de Dumnezeu si este buna.

Faptul ca stim in amanunt anatomia omului ne impiedica cumva sa putem admira frumusetea unui om? Ne gandim: da; e el frumos la suprafata, dau uite daca faci o taietura gasesti numai sange, organe rosii si cleioase - câh!
(Ori tu crezi ca si anatomia moderna este o minciuna?)

Insa si viziunea asta stiintifica moderna asupra lumii, care este noua, are locul ei undeva.
In plus, ea exista, este un fapt obiectiv, are la baza niste lucruri verificabile. Si apostolii se luau dupa lucruri verificabile prin simturi - de ex. l-au vazut pe Hristos inviat, l-au auzit. Noi credem si datorita marturiei lor ca martori oculari.

Nu putem deci sa ne inchidem ochii chiar asa asupra acestei imagini stiintifice asupra lumii, din moment ce ea exista deja. De acord, viziunea simbolica, simpla, era mai adecvata - aici poate or sa se supere unii dar eu asa gandesc, - si cosmologia traditionala era mai folositoare pentru om decat asta moderna - insa odata ce a aparut aceasta viziune asupra lumii, nu putem sa o ignoram. Un crestin nu isi inchide ochii si nu ignora ceea ce se stie in vremea lui, chiar daca felul de cunostinte din aceasta vreme sunt inferioare celor simboolice, mai duhovnicesti, pe care le aveau cei din vechime si pe care si el le-a pastrat - de ex. in simbolistica anului religios (Pastele primavara, craciunul la solstitiul de iarna, biserica indreptata spre rasarit etc etc).

Un om din timpurile noastre SE POATE ruga la fel de curat ca un om de acum 2000 de ani chiar daca stie ca pamantul e rotund si universul mai mare decat se credea. Si de altfel poate sa foloseasca cunostintele stiintifice moderne pentru a-l slavi pe Dumnezeu, care a creat o lume atat de complexa si de greu de cuprins. Poate vedea in micimea planetei noastre un izvor de smerenie, si o dovada a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

E interesant de citit C.S. Lewis, care spune niste lucruri asemanatoare in cateva din cartile lui.

Am spus o data, vad ca nu a fost clar: Dumnezeu a conceput lumea asa cum scrie în Biblie, nu cum spune stiinta. Dar o data cu dezvoltarea curiozitatii umane a fost necesara si o explicatie a existentei lumii în lipsa unui creator. Dumnezeu a prevazut aceasta si tot El este autorul dar nu inseamna ca lumea e asa cum crede omul contemporan.

Cu anatomia la fel, omul e asa cum stie orice copil, nu cum spune medicina. De altfel credinta in medicina e cauza starii de nesanatate generala deoarece aceasta credinta a inlaturat intelegerea legaturii dintre suflet si trup la cei mai multi oameni. Bolile pot aparea numai la cei care cred ca trupul e un obiect separat de suflet sau care cred ca sufletul nu exista. Si de asemeni acasta credinta introduce o dihotomie in fiinta umana, dihotomie car face imposibila rugaciunea launtrica, in care omul, mint si trup, devine una, in care mintea se uneste cu inima (ratiunea se uneste cu simtirea).


Nu zic ca trebuie sa luptam impotriva acestei viziuni stiintifice ci doar sa n-o credem. Credinta e un act voluntar. Chiar daca simturile ne arata ca asa ar sta lucrurile, nu trebuie sa luam de bune ce ne spun ele. Nu suntem datori sa credem ce vedem si auzim. Credinta ceruta de Mantuitorul apostolilor nu consta intr-o loialitate fata de propriile simturi ci in incredintarea in cuvantul Lui.



E drept ca un om aflat sub influenta teoriilor stiintifice se poate ruga, dar nu curat. Orice asociere voluntara cu o teorie, chiar cele ce tin de invatatura Bisericii, apare ca un obstacol in momentul rugaciunii curate. Toate inclinatiile spre diverse idei, adica orice convingere produce o modificare in sufletul nostru, modificare care apare atunci cand ne inaltam sufletul la Dumnezeu in mod real. Precizez ca omul se poate adresa lui Dumnezeu si in mod superficial si o astfel de rugaciune nu este impiedicata de convingerile respectivului, dar daca omul cauta sa stea in fata lui Dumnezeu in mod real atunci tot bagajul de convingeri se interpune intre el si Creator.


Si la asta se adauga si sentimentul dezolant, depersonalizant pe care conceptia materialista (stiintifica) il induce in sufletul omului, sentiment care impiedica rugaciunea de asemeni.

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Am spus o data, vad ca nu a fost clar: Dumnezeu a conceput lumea asa cum scrie în Biblie, nu cum spune stiinta. Dar o data cu dezvoltarea curiozitatii umane a fost necesara si o explicatie a existentei lumii în lipsa unui creator. Dumnezeu a prevazut aceasta si tot El este autorul dar nu inseamna ca lumea e asa cum crede omul contemporan.

Repet, cosmologia biblica este o cosmologie simbolica, nu descriptiva in sensul modern. Ea vede in lume o imagine a celor Necreate, adica a lui Dumnezeu, lumea il oglindeste pe Dumnezeu. Da, aici sunt de acord cu tine, omenirea a pierdut mult cand aceasta imagine a lumii a fost inlocuita, in mare parte, de imaginea unei lumi-mecanism, care 'functioneaza' chipurile fara Dumnezeu. Filozofia lui Descartes a contribuit mult la intarirea acestei noi imagini a lumii.

Insa chiar pornind de la idei false se poate ajunge si la o cunoastere reala, chiar daca redusa la planul material si chiar daca incompleta (pentru ca ignora valoarea de oglinda, de imagine, a lumii). Aceasta cunoastere poate fi recuperata pentru cunoasterea sinbolica. Daca credinta este vie, SI imaginea unui pamant mai mic decat se credea, care nu este (fizic) in centrul universului, si a unui spatiu imens pot si repuse in contextul sinbolic. Iar imaginea veche a lumii nu se pierde de loc, pentru ca ea ramane cea pe care o percepem cu ochii liberi - intreaba poetii, sau orice taran. A murit oare poezia atunci cand s-a stiut ca stelele sunt sori indepartati?

Iti recomand sa citesti romanele lui C.S. Lewis, trilogia 'Perelandra'. Acolo el asta incearca sa faca aceasta 'recuperare' de care vorbeam si reuseste in mare parte.

În prealabil postat de Traditie1

Cu anatomia la fel, omul e asa cum stie orice copil, nu cum spune medicina. De altfel credinta in medicina e cauza starii de nesanatate generala deoarece aceasta credinta a inlaturat intelegerea legaturii dintre suflet si trup la cei mai multi oameni. Bolile pot aparea numai la cei care cred ca trupul e un obiect separat de suflet sau care cred ca sufletul nu exista. Si de asemeni acasta credinta introduce o dihotomie in fiinta umana, dihotomie car face imposibila rugaciunea launtrica, in care omul, mint si trup, devine una, in care mintea se uneste cu inima (ratiunea se uneste cu simtirea).

Cum sa fie medicina cauza neasnatatii, avem longetoivitatea cea mai mare cunoscuta in Europa.. Si multe boli au fost eradicate la noi (ciuma, holera, lepra). Inainte de inventarea penicilinei puteai muri si de o raceala.
Eu ma intreb de unde iei tu aceste teorii, pe care sfintii nu am vazut sa le impartaseasca? Exista multi dintre parinti care recomandau insusirea cunostintelor din vremea lor, sau nu le respingeau, in orice caz, iar eu nu am auzit nici de sfinti actuali care sa ne recomande sa nu credem in descoperirile stiintifice, in cazul in care ele nu isi depasesc planul strict material si nu dau in ideologie.

Una este sa-ti faci o religie din stiinta, si alta este sa recunosti ca este o modalitate de cunoastere, care da rezultate pe un anumit plan. Cum spunea altcineva, toate se inlantuie in stiinta, nu poti refuza anumite teorii fara sa refuzi si aplicatiile, deci chiar curentul electric si electronica si cibernetica datorita carora putem avea aceasta convorbire.

A spune ca se inbolnavesc numai cei care cred ca trupul e un obiect separat si ca sufletul nu exista este, iarta-ma, o afirmatie absurda. Cunosc personal oameni credinciosi care sunt convinsi de credinta ortodoxa in unitatea dintre trup si suflet si in inviere si totusi se imbolnavesc de cele mai groaznice boli. De altfel si unii sfinti se imbolnaveau. Teoria ta poate duce chiar la o mandrie periculoasa.

Boala va exista pana la venirea deplina a Imparatiei. Atunci, da, nu va mai exista. Dar pana atunci, nu ne-a promis Dumnezeu ca nu ne vom mai inbolnavi daca credem in suflet...

În prealabil postat de Traditie1

Nu zic ca trebuie sa luptam impotriva acestei viziuni stiintifice ci doar sa n-o credem. Credinta e un act voluntar. Chiar daca simturile ne arata ca asa ar sta lucrurile, nu trebuie sa luam de bune ce ne spun ele. Nu suntem datori sa credem ce vedem si auzim. Credinta ceruta de Mantuitorul apostolilor nu consta intr-o loialitate fata de propriile simturi ci in incredintarea in cuvantul Lui.

Nu inteleg prea bine teoria ta. Am impresia ca vrei sa spui ca lumea asta este un fel de iluzie cosmica, daca ceea ce putem gasi prin simturi si ratiune nu este de loc adevarat, la nici un nivel.

Sunt de acord ca exista niveluri de realitate, si ca Dumnezeu este nivelul absolut de realitate. El este mai real decat creatia, bineinteles. Dar a spune ca lumea materiala asa cum poate fi ea cunoscuta SI prin stiinta nu este reala, cred ca este o capcana. Atunci nu ne mai putem increde in NIMIC din ceea ce cunoastem prin simturi. Nici in minuni, nici in marturii, in NIMIC. Totul devine relativ si nu mai avem acces la nici o forma de cunoastere. Pentru ca si cunoasterea revelata are nevoie de un suport material, si de un suport rational. Un SUPORT, nu o radacina, precizez.

În prealabil postat de Traditie1

E drept ca un om aflat sub influenta teoriilor stiintifice se poate ruga, dar nu curat. Orice asociere voluntara cu o teorie, chiar cele ce tin de invatatura Bisericii, apare ca un obstacol in momentul rugaciunii curate. Toate inclinatiile spre diverse idei, adica orice convingere produce o modificare in sufletul nostru, modificare care apare atunci cand ne inaltam sufletul la Dumnezeu in mod real. Precizez ca omul se poate adresa lui Dumnezeu si in mod superficial si o astfel de rugaciune nu este impiedicata de convingerile respectivului, dar daca omul cauta sa stea in fata lui Dumnezeu in mod real atunci tot bagajul de convingeri se interpune intre el si Creator.

Si la asta se adauga si sentimentul dezolant, depersonalizant pe care conceptia materialista (stiintifica) il induce in sufletul omului, sentiment care impiedica rugaciunea de asemeni.

Nu cred ca asta se interpune cel mai degraba, scripturile si sfintii au vorbit mai degraba de pacat si de patimi, si de necredinta, astea se interpun si avem destul de furca cu ele.
Ceea ce afirmi tu este foarte indraznet, de unde stii tu cat de curata este rugaciunea cuiva?
Pe ce te bazezi cand afirmi asta?

[vsovi]

Ceea ce s-a format shi ni s-a dat de Dumnezeu prin ascultarea Poruncilor Sale de catre cele Create in cele 7 zile ale Creatziei a implicat posibilitatea de a se observa tot felul de proprietatzi ce au decurs din felul in care s-a ascultat.

Considerand suprafata plana a pamantului shi marilor ca este defapt suprafata intinsului marilor la care se adauga intinsul suprafetzei imaginare a sectziunii prin pamant daca am continua aceasta suprafatza a marilor... luata la un momentdat caci nivelul marilor urca sau scade mereu atunci sa incercam sa vedem ce avem defapt...

Aceasta SPM(suprafatza pamant+mari shi oceane) plana are proprietazti ce au aparut din ascultarea poruncii de Dumnezeu:

-lungimea maxima de mers drept intr-o directzie oarecare pornind din oricepunct de pe suprafatza SPM este fixa shi nu poate fi depashita caci trecand de jumatate din lungimea maxima defapt te reindreptzi din sens contrar catre origine.
-din orice punct de pe SPM luat ca origine, daca ai vedea intr-o directzie dincolo de lungimea maxima pe doi, nu ai vedea decat ceea ce vezi defapt shi in directzia opusa ca sens din punctul ales ca origine, deci daca te-ai inalta pe un con shi ai avea o vedere ce depasheshte lungimea maxima/2 nu ai vedea decat aceleashi lucruri de parca s-ar repeta mereu dupa lungimea maxima/2
-daca ai alege ca ochi nu unul punctual ci un segment, adica un segment de lungime maxima/2 sau doua segmente de lungime maxima/2 formand o cruce, shi acestea le-ai considera ca un ochi de origine, atunci se pot deduce aocperirea shi cand incepe sa se repete imaginile (fiecare puct de pe segment/segmente poate fi considerat ca un ochi punctual, deci suma lor ar forma un ochi segmentar)

deci astfel putem intui generarea acestei suprafetze adica modelarea ei folosindu-ne de lungimea maxima shi de origine sau un segment sau doua segmente caci nu avem o suprafatza delimitata de o granitza ci parca e lipita graniza dejur-imprejur.

Acum daca am stabilit shi o consideram suprafatza plana asha cum pare ca reiese din scripturi, atunci considerand ca peste aceasta suprafatza este ashezata atmosfera ca un fel de apa mult mai fina atunci putem considera ca noi defapt umblam pe fundul atmosferei ca pe fundul unui ocean.

Sa vedem cum explicam rasaritul shi apusul soarelui?

Poi noi am observat shi shtim de la fizica din liceu shi se shi poate observa practic ca la suprafatza de separare dintre fluide, razele cand patrund in apa ele fac un unghi... deci faptul ca noi vedem ca soarele apune este defapt efectul ca cu cat soarele merge tot mai departe de noi intr-o directzie, mergand paralel fatza de suprafatza pamantului noi vedem din pricina atmosferei care impune acel unghi noi vedem ca soarele se apropie de pamant iar cand depasheshte unghiul critic deja incepe ca toate razele sa nu mai ajunga la noi prin atmosfera din pricina acelui unghi shi se face noapte. Apoi cum Soarele depasheshte jumatatea din lungimea maxima mergand tot drept practic se intampla ca il vedem ca shi cum apare din directzia opusa deshi el merge mereu spre apus totushi il vedem ca apare din rasarit, deci unghiul respectiv face ca sa nu se vada lumina shi sa fie noapte shi de aia il vedem ca rasare dupa ce unghiul incepe sa permita sa vedem razele, shi in apele atmosferice ale noastre apropiindu-se vedem cum rasare parca din pamant soarele, lucru ce se datoreaza unghiurilor de intrare ale razelor in atmosfera, fenomen fizic ce se vede ca apare la trecerea undei intre doua medii de densitatzi sau proprietatzi diferite...

Deci astfel se explica rasaritul shi apusul soarelui din pamant caci defapt Soarele este tot timpul pe Cer deasupra Suprafetzei Pamantului.

Fzele Lunii shi Eclipsa de Soare shi de Luna apar datorita fenomenului ca Mishcarea Soarelui shi a Lunii este diferita una fatza de alta shi astfel apare problema depashirii jumatatzii din lungimea maxime pe directzia dreapta lucru care pare ca da nashtere eclipsei de Luna, caci depashind Soarele lungimea maxima/2 e ca shi cum ar ieshi printr-o parte shi ar intra prin alta razele lui ce se odihnesc pe suprafatza Lunii astfel ca fenomenul vazut este ceea ce vedem noi la eclipsa de luna... deci nici razele soarelui nu pot depashi/ieshi din aceasta lungime maxima paralela cu suprafatza pamantului+mari, caci lumineaza 1/2 intr-o parte shi 1/2 in cealalta din lungimea maxima a suprafetzei pamantului pe care o potzi masura mergand tot drept pe aceiashi directzie pana ajungi de unde ai placat.

[vsovi]

mai pe scurt, avem in urma Creatziei:

-Pamant+mari aicea jos ce le putem considera ca o fatza a pamantului impreuna cu marile ce priveshte spre sus, spre Cer
-o lungime maxima Lmax de mers pe jos dintr-un punct pana ajungi de unde ai pornit pe suprafatza pamantului shi a marilor cu conditzia sa mergi perfect drept shi paralel cu fatza
-o atmosfera in care suntem ca pe fund de ocean, in care traim shi respiram shi vedem shi auzim shi mirosim shi simtzim
-un Soare shi o Luna shi Stelele deasupra in Cer cu mishcarile lor...

Dar rasaritul shi apusul shi fazele lunii shi eclipsa de soare shi de luna shi se datoreaza mishcarii soarelui shi lunii shi stelelor pe bolta Cereasca, pe deasupra suprafetzei pamantului, shi aparitzia noptzii se explica prin faptul ca unghiului la trecerea luminii prin suprafatza de separatzie dintre medii (ape) este asha incat vedem fenomenul iluzoriu de coborare a soarelui in asfintzit sau ridicare a lui din rasarit caci razele se frang... shi se observa frangerea razelor prin coborarea aparenta a soarelui shi lunii pe bolta de parca ar intra in pamant shi aparitzia noptzii...

Iar eclipsa de luna se datoreaza distantzei maxime ce se poate strabate paralel cu suprafatza pamantului fie chiar lumina cea care o strabate... caci soarele nu poate lumina mai mult de Lmax/2 spre rasarit shi Lmax/2 spre apus dar intrand shi el shi luna in acest Lmax/2 ca dupa Lmax/2 apare in partea opusa... deci gandindu-ne ca Luna ar fi deasupra noastra shi ar fi tocmai o zi/noapte cu luna plina shi consideram extremitatea ei din stanga/rasarit ca shi origine a segmentului de lungime Lmax/2 putem sa ne dam seama ca Soarele se afla la capatul din dreapta a segmentului de lungime Lmax/2 spre apus shi incep fazele de penumbra caci soarele iese din Lmax/2 shi cand toata Luna este in eclipsa atunci Soarele a ieshit complet din Lmax/2 spre apus shi a aparut in partea opusa intrand in cealata jumatate de segment de Lmax/2. Dar razele soarelui incep sa atinga din nou Luna in momentul cand prima portziune din soare intra in zona Lmax/2 dinspre rasarit de data aceasta reaparand fenomenul de luminare a Lunii caci acum incep razele lui sa intre ca shi distantza sub Lmax/2 deci luminand iarashi Luna... shi astfel se poate explica eclipsa de Luna cand nu se interpune deloc pamantul sau vreun alt corp intre Soare shi Luna ci este doar o proprietatea a felului cum au ascultat toate la Creatzie de Cuvantul lui Dumnezeu.

deci se poate sa existe sub pamant, pe pamant aicea jos, acolo sus in Cer dar shi mai presus de Ceruri shi nu tot felul de relativiatzi pe baza de sfera shi alegerea originilor shi apoi relativiatzile unora fatza de altele ca sa jonglam cu axele de coordonate shi cu mishcarile unora fatza de altele... sau sa ne apucam sa credem ca-i folozofie sau ca-s metafore sau ce shtiu eu ce mai intzelege fiecare prin spiritualitate... deci se poate explica shi pricepe corect shi foarte ushor din Scriptura shi din explicatziile Sfintzilor Parintzi shi de la Duhul shi Cuvantul lui Dumnezeu.