Despre podoabe si machiaj

[sophia]

Din pacate Dumnezeu nu ne-a facut pe toti la fel.
Unora le da multa frumusete exterioara si acestia reuesesc cu multa usurinta in viata - priviti si voi in jur: modele, actori/actrite, televiziune etc.
Altora le da frumusete interioara, care din pacate...nu este vazuta si luata in considerare de altii.
Pe urma sa nu uitam servicul: pe actele pentru a candida la un post trebuie sa fie poza. De cate ori privirea celui ce angajeaza nu ramane asupra pozei si mai departe nu merge si degeaba ai pagini de experienta si invataturi. Daca nu esti si atragator nu capeti jobul.
La fel si la alegerea partenerului: primul lucru este infatisarea, abia pe urma intri in vorba si vezi ce este in minte si in suflet.
Cata lume nu sufera din cauza aspectului fizic din cauza ca nu reusesc in serviciu, sau/si la gasirea perechii.
Sigur ca nu sunt de acord cu vopsitul parului ca moft, ci numai daca este nevoie (sa fii alb la 20-30 ani nu este un avantaj nicaieri), sau sa porti kg de vopsea pe fata si gablonzuri sau bijuterii.
Dar sunt cazuri cand sunt necesare.
Cum spunea cineva aici: lucruri fine, modeste, potrivite cu persoana, care sa completeze in mod placut persoana, sau sa ascunda/retuseze un defect.
Este f.important cum arati in lume. Poate nu pentru tine insuti, ci pentru altii.
Si aratand mai bine iti aduce succes mai mult si in final te simti mai bine sufleteste.
E mai bine sa faci opinie separata, sa umbli nespalat, nepieptanat, sau netuns, cu barba, mustata si sprincene cat tufisul, cu unghii neingrijite, etc., sa fii evitat si marginalizat de ceilalti, numai pebtru ca asa te-a lasat Dumnezeu si esti credincios?
Sa nu exageram si sa nu cadem in extreme, mai ales in numele credintei.

Pe urma: cruciulita, o iconita cu Sf.Maria sau alt sfant protector, daca este si sfintita in altar de preot, te ocroteste, verigheta, inelul de logodna sunt necesare, isi au rostul lor. Agrafele frumoase (si nu puse cu pumnul) au rostul sa tina parul, un ac de cravata sau butonii au rostul lor.