OAIA RATACITA - Cum putem ajuta un om care si-a pierdut credinta?

[caminaris]

În prealabil postat de maria32

va cer sfaturile, parerile si sugestiile in legatura cu urmatoarea problema.
O persoana foarte draga si apropiata mie trece printr-o perioada pe care as caracteriza-o in felul urmator.
Desi provine dintr-o familie de crestini evlaviosi si pana la o varsta asa zis a maturitatii a dovedit o credinta solida (cel putin asa parea) in Bunul Dumnezeu, in urma unei tragedii, pierderea unei persoane foarte apropiate din familie (persoana respectiva a murit tanara si in urma multor suferinte indelungate) si-a pierdut credinta.
Mentionez ca a trecut destul timp de la acel trist eveniment insa, in ciuda grijii si a atentiei cu care a fost inconjurata persoana respectiva dovedeste in continuare aceeasi ravna in a marturisi ca nu mai crede in Dzeu pe motiv ca "a fost rau si Dzeu nu ar trebui sa pedepseasca pe cei nevinovati).
Degeaba au incercat familia si cei apropiati sa-i explice ca exista un scop al acelei tragedii, sa-i explice ca Dzeu nu face nimic fara un rost, totul pare a fi in zadar.
Poate ca totul nu este pierdut pentru ca persoana marturiseste ca ar vrea sa mai creada in Dumnezeu, insa nu stie cum sa-si mai dobandeasca ceea ce a pierdut in suflet pentru ca nu intelege de ce era nevoie de acea moarte a persoanei dragi.
Deasemenea refuza sa vorbeasca cu vreun preot iar duhovnic nu a avut niciodata. Ia parte la slujbe religioase si merge din cand in cand la biserica dar mai mult pentru a cinsti memoria persoanei decedate si nu dintr-o evlavie sau credinta proprie ca ar fi vreun scop in asta.
Am fost si am discutat cu un preot acest caz care m-a sfatuit, avand in vedere ca este vorba de cineva foarte apropiat mie (nu este membru al familiei mele) sa ma rog pentru persoana respectiva ca Dumnezeu sa o lumineze si sa o reintoaraca la fel ca pe oaia cea ratacita la adevarata credinta.
Insa ceea ce nu l-am intrebat pe duhovnicul meu si nu stiu, este cum as putea sa ma rog? Eu am un dialog permanent in sufletul meu cu Bunul Dumnezeu si am trait mereu cu credinta ca EL ma aude si stie gandurile mele insa sunt disperata in aceasta situatie si simt uneori ca fac prea putin.
Am dat acatiste in care am trecut numele persoanei, am mers la slujbe de maslu unde i-am trecut numele dar nu stiu daca mai exista si altceva ce as putea face.
De cand s-au intamplat aceste lucruri viata respectivei persoane a luat-o pe un fagas foarte rau si urat, s-a indepartat nu doar de credinta ci de tot stilul de viata pe care-l avea anterior tragediei, de familie si de prietenii vechi si totul ii merge de-andoaselea. Se simte clar o influenta nefasta a ... (nici nu vreau sa scriu cui).
Aveti cunostinta de rugaciuni care s-ar potrivi intr-un asemenea caz? de vreo slujba speciala? sau pur si simplu v-ati confruntat vreodata cu situatii similare?
Va rog mult ajutati-ma cu orice sfat, macar cu un gand bun, sunt disperata si ma simt neputincioasa.
Maica Domnului e singura la care cand ma rog (si o fac clipa de clipa) simt ca ma intelege si se roaga alaturi de mine insa uneori nici nu mai stiu cum sa ma rog. Poate ma cramponez eu aiurea de niste cuvinte dar simt ca se rasfrange si asupra mea acea influenta demonica de care va spuneam si parca mi se intuneca gandurile si nu-mi vine nici o exprimare in rugaciune de aceea vreau de la voi sfat, cuvinte, rugaciuni.
Multumesc.
Sper sa-mi intelegeti zbuciumul sufletesc si sa nu radeti de tulburarea mea. Sincer, nu-mi doresc discutii despre "de ce traieste persoana aceasta criza de credinta, ce ar trebui sa-i spun sau etc pentru ca de spus i-am spus tot ce i-ar spune orice preot, psiholog sau om cu bun simt". De cuvinte omenesti nu asculta. I-a astupat necuratul urechile si i-a intunecat judecata de aceea, singura mea speranta este in rugaciune.
Cum sa ma rog?
Ajutati-ma!

Maria, daca prietenul tau n-a avut duhovnic atunci n-a fost niciodata credincios. Nu si-a pierdut credinta pentru ca n-a avut-o niciodata. Credincios devii abia dupa ce te spovedesti si dupa ce faci un canon pe care ti-l da duhovnicul ca sa te poti impartasi. Imi face impresia ca nici tu nu ai duhovnic. Ca daca ai avea ai sti si cum sa te rogi pentru cineva. Spun Sfintii Parinti: sa nu te rogi cu cuvintele tale. Ca nu vei gasi in tine rugaciuni mai puternice si mai potrivite decat au gasit Sfintii care le-au scris insuflati de Duhul Sfant! Pune mana pe o carte de rugaciuni si citeste de acolo rugaciunile. Du-te la un duhovnic si te spovedeste curat. Si abia apoi vei primi si raspuns la rugaciunile pentru prietenul tau. Altfel bati la o usa zidita.
Dumnezeu este atat de curat, atat de fara pata, atat de ingeresc, incat chiar si Sfintii Parinti se simteau in fata Lui negri de pacate! Iti dai seama? Ce sa mai spunem noi care nu suntem sfinti! Dar nu ne dam seama de pacatosenia noastra pana nu incepem de undeva, pana nu punem inceput bun, pana nu luam Crucea in spate si ne pornim pe Golgota noastra.
Iar inceputul e spovedania!