Despre podoabe si machiaj

[costel]

Nu sunt coborat din fresca bisericii, insa pot spune ca imi place simplitatea. Nu raman impresionat la cat de bine "ii sta" ochiului in vesmantul unei culori verde, albastru, negru... Nu cred ca se zburleste parul daca nu este vopsit, nu am auzit sa cada o unghe daca nu a fost "zugravita"....

Suntem frumosi, insa, nu stim sa ne privim.

[anna21]

În prealabil postat de Anna

Voi ati sterge de pe fatza pamantului frumusetea creata de om. Ganditi-va la femeile taranci romance care cat munceau ca sa impodobeasca stergarele pt casa, hainele acelea populare cu modele si flori. Sau portile sculptate, bisericile, toata arta. De ce nu le anulati pe toate? Voi nu va dati seama ca podoabele, machiajul si toate acestea sunt o forma de arta sau daca nu vreti sa mergem asa de departe, de cate ori sa repet? E nevoia omului de frumos si manifestarea creativitatii!!!! Nu se pun monahii la socoteala, care ei au alta cale si alt mod de viata. Femeilor le-a placut intotdeauna sa impodobeasca...casa, hainele, trupul...Nu e nici un pacat. Pacatul e cand toate acestea se denatureaza: a o face nu pentru bucuria proprie si altuia ci ca sa te pretuiasca si sa te invidieze, a o face pentru a arata cat esti de grozav etc etc.

Si da si BA! Nu am acum cartea cuv. Paisie Aghioritul pt a cita exact, dar tocmai acest exemplu il dadea: al unei femei care isi impodobeste casa. Spunea: o femeie care are nevoie de farfurii va cauta sa cumpere unele frumos decorate. Apoi se plange ca nu simte destula evlavie.. Pai cum sa simta daca inima ei este in dulap intre farfurii?
Nu vreau sa par radicala, dar lucrurile frumoase fura inima ("arta", cum spui).

Revenind la farduri.. atuul meu este ca arat ca un copil si am vrut sa-mi mentin aceasta imagine. Deci nu farduri. Iar cosmetice.. am asteptat pana mi-am putut permite creme $$$$.. (adica pana la 30 ani nu am folosit nimic). Si acum ar trebui sa va arat efectul celei mai noi creme de noapte de la... ($$$$, desigur).. sper sa-mi treaca iritatia asta de pe fata!!! Asta din cauza ca am crezut ca spalare cu apa este prea putin pt tenul meu!
Dar am zis ca sanatatea este f importanta si am mers la sala zilnic sa arat bine. Si deodata, miscandu-ma energic cum ne dicta instructorul, mi-am dat seama ca ceva nu este in neregula daca eu merg cu atata constiinciozitate zi de zi in sala aceea sa dau din maini si din picioare cum imi spune un necunoscut. Am renuntat.. Sunt convinsa ca nu era bine.. ma simteam foarte vinovata daca in vreo zi nu mergeam la fitness, de parca insasi sensul existentei mele era periclitat. Eram dependenta.

Am prietene foarte foarte frumoase. Si aranjate si bine imbracate. Cea mai uimitoare observatie (care se confirma in permanenta, din pacate) este ca asta nu le face mai fericite, mai iubite, mai respectate.. Dimpotriva, pare evident ca tocmai frumusetea le-a adus pe unele in legaturi nefericite.
Eu nu spun aici ca impodobirea este sau nu pacat (desi banuiesc ca este), ci ca este supravalorizata. Nu foloseste la nimic! Citeam chiar sfaturi crestine: sotia sa se aranjeze pt sot. Sunt indignata! Cunosc femei care au facut imposibilul pentru a place sotului si efectul a fost nul! (Ba ele si-au pierdut complet increderea in ele). Si invers, cunosc femei supraponderale, prost imbracate pe care sotii le adora!

Deci fiti multumite cu ce aveti de la Dumnezeu. Nici fardurile, nici bijuteriile, nici hainele nu pot oferi ceva..

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Te rog mult sa ma ierti ca vin sa te combat, dar preotul care din desconsideratie pt. canoane isi permite sa nu le cunoasca strict in amanuntele lor,si confunda pacatele(mici sau mari) smintindu-i cu lipsurile lui si pe altii ,prezentindu-le ,culmea, ca pe mici bucurii atunci ,cel putin ,putem spune ca unul ca acesta ar putea sa se opreasca puitin de la hirotesia duhovniciei si sa se perfectuioneze la litera,dar mai ales la spiritul canoanelor...
In rest numai de bine... sa lucram la mintuirea noastra !

Este drept ca nu vorbeam cu el de machiaj sau podoabe ci de carti iar el mi-a dat exemplul cu cuvintele incrucisate. Dar se aplica si la dichisurile femeiesti, daca nu devin o pasiune, daca nu ne domina.
Canoanele, draga Zaharia, nu sunt dogme, sunt indreptare, si sunt si unele care nu mai sunt valabile in zilele noastre, pur si simplu. Cand unii sfiniti dde acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate, de altfel, scriau intr-o epoca cand femeile cinstite se imbracau in general ca musulmancele din zilele noastre. S-au mai schimbat lucrurile, si nu vom reveni noi la virtutile unor veacuri apuse imitandu-le in exterior. Sa le imitam in interior, mai bine. Sa ne amintim de lectia data de Iisus fariseilor.
Sa ma ierti si tu ca te contrazic.

[Anna]

Da, in trecut femeile machiate erau prostituatele. Dar in ziua de azi e altceva...

[emanouela]

anna21, nestiinta nu ne absolva.....stiu ca e usor sa dam vina pe altceva decat pe noi atunci cand gresim, dar acum si in a folosi o banala crema de fata exista niste reguli...nu intotdeauna aia cu multi de 0 in euro sau dolari e si cea mai buna sau cea buna pt tenul nostru....crema e ca si medicamentul....are componenti chimici sau naturali ....nu orice ten, organism ii tolereaza...
acum ,e a alegerea ta daca vrei sa fol ori ba, dar natura nu ne ajuta la nesfarsit

numai bine

În prealabil postat de Fani71

Este drept ca nu vorbeam cu el de machiaj sau podoabe ci de carti iar el mi-a dat exemplul cu cuvintele incrucisate. Dar se aplica si la dichisurile femeiesti, daca nu devin o pasiune, daca nu ne domina.
Canoanele, draga Zaharia, nu sunt dogme, sunt indreptare, si sunt si unele care nu mai sunt valabile in zilele noastre, pur si simplu. Cand unii sfiniti dde acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate, de altfel, scriau intr-o epoca cand femeile cinstite se imbracau in general ca musulmancele din zilele noastre. S-au mai schimbat lucrurile, si nu vom reveni noi la virtutile unor veacuri apuse imitandu-le in exterior. Sa le imitam in interior, mai bine. Sa ne amintim de lectia data de Iisus fariseilor.
Sa ma ierti si tu ca te contrazic.

pai daca canoanele nu mai sunt valabile in zilele noastre, atunci ce mai e valabil? sfintii mai sunt valabili? iar daca sfintii de acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate ca musulmancele, atunci ce-ar mai scrie astazi daca ar iesi ziua in amiaza mare in strada?
sa ma ierti si tu pe mine!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Fani71

Este drept ca nu vorbeam cu el de machiaj sau podoabe ci de carti iar el mi-a dat exemplul cu cuvintele incrucisate. Dar se aplica si la dichisurile femeiesti, daca nu devin o pasiune, daca nu ne domina.
Canoanele, draga Zaharia, nu sunt dogme, sunt indreptare, si sunt si unele care nu mai sunt valabile in zilele noastre, pur si simplu. Cand unii sfiniti dde acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate, de altfel, scriau intr-o epoca cand femeile cinstite se imbracau in general ca musulmancele din zilele noastre. S-au mai schimbat lucrurile, si nu vom reveni noi la virtutile unor veacuri apuse imitandu-le in exterior. Sa le imitam in interior, mai bine. Sa ne amintim de lectia data de Iisus fariseilor.
Sa ma ierti si tu ca te contrazic.

Este cutremurator sa vedem cit viscol pseudoduhovnicesc ne tulbura cugetul. Dar poate suntem niste rugatori tari(cum spunea batrinul Cleopa :,,...pai cind stau si ma rog si-mi adun cugetul iese foc din pamint!") si cu asta avem mare ajutor de la D.zeu ca altminteri ispitele in care singuri ne bagam ...ne pot pirde cu stiinta noastra cu tot !

[Fani71]

În prealabil postat de veveritza

pai daca canoanele nu mai sunt valabile in zilele noastre, atunci ce mai e valabil? sfintii mai sunt valabili? iar daca sfintii de acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate ca musulmancele, atunci ce-ar mai scrie astazi daca ar iesi ziua in amiaza mare in strada?
sa ma ierti si tu pe mine!

Evanghelia e valavbila. Credinta bisericii, expimata in dogme, este valabila. Sfintii, evident. Insa nu fiecare vorbuliuta pe care au scos-o din gura este valabila in acelasi fel pentru noi. Cand sf. Ioan Gura de aur spune ca pamantul e plat, nu e neaparat sa-l luam ad literam.

Canoanele, sunt valabile si ele, dar in alta masura, trebuie luate unul cate unul, sunt valabile in functie de viata bisericii in zilele noastre, nu in mod absolut, ca niste legi.
Exista un canon pentru aproape orice si opusul sau... Traditia canonica ortodoxa nu este un sistem inchis, nu este un cod de legi. Adesea oamenii confunda,pt ca nu stiu diferenta dibntre canoane si dogme.

Eu ziceam ca femeile din zilele acelea se imbracau cu totul altfel, erau imbrobodite, aveau capul acoperit mereu etc. Nu are nisi un sens sa le imitam, trebuie sa le imitam virtutile, nu exteriorul.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Este cutremurator sa vedem cit viscol pseudoduhovnicesc ne tulbura cugetul. Dar poate suntem niste rugatori tari(cum spunea batrinul Cleopa :,,...pai cind stau si ma rog si-mi adun cugetul iese foc din pamint!") si cu asta avem mare ajutor de la D.zeu ca altminteri ispitele in care singuri ne bagam ...ne pot pirde cu stiinta noastra cu tot !

Drept sa-ti spun, frate Zaharia, mie vorbe celor care se agata de exterioritati si uita duhul lor mi se par ca reprezinta o duhovnicie gresit inteleasa.
Cine se inseala, Dumnezeu stie, bineinteles.

[caminaris]

Pr. Constantin Mihoc, “Taina casatoriei si familia crestina in invataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV“, Editura Teofania, Sibiu, 2002:


“Deoarece mai ales femeile sunt tentate de a folosi tot felul de mijloace pentru împodobirea trupului, Sfinţii Părinţi n-au trecut cu vederea nici acest aspect, arătând cât de primejdioase pot fi acestea pentru suflet. Primejdia vine din faptul că preocuparea pentru podoabe:

- diminuează timpul şi preocuparea pentru înfrumuseţarea şi împodobirea sufletului cu virtuţi;

- introduce în suflet mândria şi slava deşartă;

- introduce pericolul desfrânării şi adulterului, atât pentru cea care se împodobeşte, cât şi pentru cei care se află în preajma ei;

- face să se cheltuiască bani şi bunuri materiale în detrimentul milosteniei.

Sfântul Vasile cel Mare insistă în mod deosebit asupra cumpătării şi modestiei femeii, ca şi a bărbatului, în îmbrăcăminte. După ce arată necesitatea smereniei şi a simplităţii în comportamentul creştinilor, el combate obiceiul unora de a se îmbrăca şi împodobi, nu după necesitate ci după măsura mândriei lor.

Rolul îmbrăcăminţii este de a ne apăra de intemperiile naturii şi de a acoperi unele părţi ale trupului spre a se păstra simţul pudorii. Sfântul Vasile recomandă creştinilor modestie în îmbrăcăminte, fiindcă aceştia se cuvine a fi recunoscuţi chiar şi după hainele pe care le poartă.

Nerespectarea acestui mod de viaţă introduce vanitatea şi multe alte păcate. Sfântul Vasile sintetizează, în alt loc, acest pericol, arătând cât de deşartă şi nefolositoare este preocuparea cuiva pentru îmbrăcăminte, podoabe, şi în general pentru aspectul exterior, spunând:

„A te îngriji de aranjatul părului şi de haine, mai mult decât e necesar, este după cuvântul lui Diogene, sau o faptă de om necugetat, sau o faptă de om ticălos. A căuta să fii elegant şi a fi numit de alţii elegant, socot că este tot atât de ruşinos ca şi a trăi în desfrâu sau a strica altora casele. Este oare vreo deosebire pentru un om cu mintea sănătoasă, dacă îmbracă o haină scumpă sau una ieftină, atâta vreme cât şi una şi alta îl apără iarna de frig şi vara de căldură?…"

Sfântul Ioan consideră împodobirea ca păcat şi pentru alt motiv, şi anume, pentru că prin aceasta cea care se împodobeşte se arată nemulţumită de felul în care a făcut-o Dumnezeu. Cu alte cuvinte, prin aceasta s-ar aduce un reproş lui Dumnezeu. El zice:

„Voieşti să pari plăcută şi frumoasă? Mulţumeşte-te cu ceea ce ţi-a dat Creatorul. De ce introduci aurării, ca şi cum ai îndrepta ceea ce a făcut Creatorul?”

Iar în alt loc, referindu-se la farduri, el zice:

„De ce adăogi de la tine în făptura lui Dumnezeu cea desăvârşită? Nu-ţi este de ajuns ceea ce a făcut Dumnezeu; ci ca un mai bun arhitect încerci să îndrepţi şi să dregi lucrul Său, te împopoţonezi şi batjocoreşti pe Creatorul”.

Pe femeile frumoase el le întreabă:

„Dumnezeu te-a făcut frumoasă! De ce te sluţeşti? După cum o statuie de aur ar murdări-o cineva cu noroi din mocirlă, tot aşa fac şi femeile care întrebuinţează sulimanuri pe feţele lor”.

Dar nici femeile urâte n-au nici un folos să se fardeze, dimpotrivă le urmăresc nenumărate pericole. Sfântul Ioan spune:

„De altfel, ce câştig ai de la frumuseţe? Nici unul, ci lupte mai multe, bârfeli mai multe, primejdii mai multe, bănuieli mai multe. Pe cea care nu este frumoasă n-ar bănui-o cineva, pe când de cea care încă mai întrebuinţează şi sulimanuri şi multe podoabe, imediat lumea îşi face o idee rea despre ea, şi bărbatul ei convieţuieşte cu bănuială […] Aceea în curând se ofileşte din pricina sulimanurilor, căpătându-şi o înfăţişare de moleşire, de deşănţare, de desfrânare, şi chiar sufletul ei devine grosolan şi plin de cea mai mare şi mai totală lipsă de ruşine, fiindcă frumuseţea spre aceasta atrage îndeobşte pe o femeie. […] Nu este nici un avantaj dacă una este frumoasă iar alta nu; avantajul este că aceea, chiar frumoasă fiind, să nu desfrâneze, iar cealaltă să nu fie rea”.

Femeia care este preocupată de podoabe, este în aceeaşi măsură atinsă de mândrie şi de slavă deşartă, care trag după ele o mulţime de alte păcate. Sfântul Ioan spune:

„Cine se înfăşoară cu legături de acelea (cu podoabe) se uită în toate părţile să vadă cine s-a uitat la ea şi cine nu s-a uitat, este plină de mandrie, este cuprinsă de griji şi de mii de alte patimi”.

De asemenea el zice:

„Lăsând la o parte că această patimă hrăneşte, sau mai bine zis zămisleşte slava deşartă şi trufia, dar din împodobire se nasc şi multe altele, ca de exemplu: bănuieli viclene, cheltuieli zadarnice, blasfemii şi motiv de înşelăciuni”.

Femeilor care şi-ar justifica această preocupare, spunând că vor să placă bărbaţilor lor, Sfântul Ioan, le demonstrează că lucrurile nu stau aşa. El le arată că dacă ar fi aşa, ar trebui ca ele să se împodobească atunci când stau în casă, nu când pleacă de acasă.

„Dar aici - zice el - se petrec lucrurile cu totul dimpotrivă. Dacă tu voieşti a plăcea propriului tău bărbat, sileşte-te să nu mai placi altora; însă dacă tu vei plăcea altora, nu vei putea plăcea propriului tău bărbat. Aşadar, ar trebui să lepezi de la tine toate podoabele când te duci în târg sau la biserică. De altfel, tu nu din acestea să te sileşti ca să placi bărbatului, aşa cum fac femeile cele pierdute, ci mai ales din acelea care constituie podoaba femeilor libere. Căci prin ce se deosebeşte o femeie liberă de una desfrânată şi pierdută? Prin aceea că pe când una are privirea îndreptată numai asupra unui singur punct, cum prin împodobirea trupului să poată atrage la sine pe cel iubit, cealaltă e stăpâna casei, se împărtăşeşte de plăcerea copiilor şi a celorlalte bunuri legate de viaţa familială”.

Cea care iubeşte luxul şi podoabele atrage spre sine bărbaţi desfrânaţi şi-şi pierde în acelaşi timp şi buna reputaţie.

Purtarea de grijă pentru haine şi lux, este considerată de către Sfântul Ioan chiar idolatrie. El spune:

„Dacă ar căuta cineva prin case, ar găsi cele mai multe haine şi altele de prisos în cea mai mare cinste, şi îngrijite ca nişte stăpâni. […] Şi atunci, spune-mi te rog, oare nu cu drept cuvânt a numit aceasta Pavel idolatrie şi lăcomie? Pe câtă cinste dau idolatrii idolilor, tot pe atâta asemenea femei dau hainelor şi aurăriilor lor. […] Să dispreţuim hainele cele împodobite cu aurării, să dispreţuim banii, ca să nu dispreţuim mântuirea noastră sufletească”.

Dar podoabele unei femei comportă şi un alt neajuns, şi anume, acela al exemplului rău pe care ea îl dă fiicelor sale. Sfântul Ioan atrage atenţia:

„Ai poate copilă? Ei bine, ia seama să nu-ţi moştenească ceva vătămător, căci fetelor le place să-şi regleze moravurile după felul creşterii lor şi să imite obiceiurile mamelor. Fii deci exemplu de prudenţă fetei tale, împodobeşte-o cu acea podoabă şi fii cu băgare de seamă să dispreţuiască podoabele acestea pământeşti”.

Din cauza atâtor păcate pe care le generează preocuparea pentru podoabe, acest lucru atrage după sine pedeapsa şi osânda lui Dumnezeu.

„Nici un folos nu avem de asemenea legături - spune Sfântul Ioan - ci numai pagubă. Asemenea legături ne vor ţine acolo (în viaţa viitoare) legaţi… Femeia care se leagă aici cu asemenea legături, legata va fi acolo de mâini şi de picioare cu legăturile cele veşnice”.

Ca şi la Sfântul Apostol Pavel (care, după ce dă învăţături bărbaţilor, se adresează femeilor, zicând: „Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu”), şi pentru Părinţii Bisericii adevăratele podoabe ale femeii creştine sunt virtuţile, pe care ele trebuie să le cultive cu multă grijă.

Dar nimicnicia şi caracterul trecător al luxului şi podoabelor materiale nu pot fi observate decât de acele femei care s-au eliberat de toate acestea şi care şi-au îndreptat atenţia în vederea împodobirii sufletului. Acele femei vor aprecia cu adevărat valoarea şi strălucirea nepieritoare a podoabelor sufleteşti, ca şi cinstea pe care o procură ele.

Între podoabele duhovniceşti Sfântul Ioan adaugă şi atitudinea femeii de sfială şi ascultare în biserică, care o împodobesc „mai mult decât hainele”.