![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Cum poti sa spui ca iubesti si sa ranesti atat de mult ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu-ti pese ? ! Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu faci nimic in acest sens...nimic afara de " a spune " ? !...... Nu inteleg si nici nu cred ca exista vre-un rationament in toata aceasta neconcordanta, afara de cel al unui egoism ajuns la apogeu, sau o prostie nemarginita. Sa rectific pentru cei care s-au grabit sa ma judece formal, EU CRED IN IUBIRE, dar nu in ipocrizie....prefer sa-mi rup din carne, decat sa fiu ipocrita si sa ranesc in acelasi timp in care pretind ca iubesc. Mi-am dedicat viata iubirii, i-am daruit totul din mine, si suflet, si bani, si lacrimi si durere, si bucurie si speranta, si sanatate...dar nu am defilat niciodata cu o pancarda ca IUBESC. Iar cei care au defilat si au strigat permanent ca iubesc, s-au dovedit tocmai contrariul, s-au impotmolit in cuvinte si in pareri de sine si au uitat ce-nseamna tocmai acele cuvinte, au uitat sa iubeasca cu adevarat si sa daruiasca. Bine-nteles, nu sunt nici eu perfecta... " Mare om este cel care iubeste, dar un adevarat om este cel care invata si pe celalalt sa iubeasca ! "
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti " Last edited by ory; 22.08.2009 at 13:27:20. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Spunea pe undeva pe-aici foarte bine piedonee ; " SA ZICI CU GURA, SA INTELEGI CU MINTEA SI SA SIMTI CU INIMA ! "....este mare lucru.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti " Last edited by ory; 23.08.2009 at 00:29:13. |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Pe de o parte, ai dreptate, Anna... Eu cel putin nu am ajuns nici pe departe la masura acelei iubiri de care se vorbeste in Noul Testament, acesta este un dar care vine din implinirea poruncilor si lucrarea virtutilor. Pe de alta parte, aceasta implinire a poruncilor (adica dogmele, canoanele, pe care le vezi tu expuse pe acest forum) sunt un pas catre acea iubire. Nu o spun eu, ci Sfintii Parintii. La masura iubirii desavarsite se ajunge foarte greu... asa ca unii lucreaza virtutile, altii se straduiesc sa implineasca poruncile, fiecare dupa darul si puterea lui. Eu socotesc ca toti, dar absolut toti cei care scriu pe acest forum cauta iubirea cea adevarata si sunt mai mult sau mai putin aproape de ea. Numai Dumnezeu e iubire.
Si apoi, noi ce dam in schimb, de vrem sa primim atata iubire? Te imbratisez cu drag.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
|
|