Bătrânii

[sia]

Sufletul isi pune amprenta pe chip , pe felul de a fi ..
De aceea , sunt batrani frumosi si buni de sa-i pui la rana si altii mai putin ..Indiferent cum sunt , ma gandesc ca au fost si ei candva ..copii , asa cum am fost si eu , si mama si bunica..Adevarata binecuvantare sa imbatranesti frumos .. Doamne ajuta-ne !

[cristina2012]

Batranii frumosi... au o expresivitate exceptionala pe care niciodata tineretea nu o va avea. Chiar daca sunt oameni simpli, fara carte ai intotdeauna ce invata de la ei. Nu am vazut niciodata batrani frumosi si sa fie rai... nu stiu de ce, dar nu am vazut. Poate pentru ca la acea varsta porti chipul propriului suflet. Sufletul si chipul au convietuit atata timp impreuna incat nu se mai poate sa nu semene unul cu altul.

Am avut o prietena o fata foarte buna si foarte desteapta. Era studenta la medicina. Prietenul ei cu care s-a casatorit locuia impreuna cu un unchi al sau batran si foarte bolnav. Amandoi il ingrijeau cu devotament. Fata aceasta mi-a spus ca pe unchiul acesta il "ingrijea iubindu-l". De cand a intrat ea in casa lui nu i-a spus niciodata altfel decat "domnita"...

[sophia]

Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca...
Parintii nostri ajung si ei batrani.
Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema.
Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu.
Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie.
Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu.
Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)?
Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram.
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi.
De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu.
Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii.
Generatiile comunica tot mei greu.
Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata.
Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte.
Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti.
Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani).

[LapetiteMoc]

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

În prealabil postat de LapetiteMoc

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

In Franta stiu ca sunt foarte "la moda" azilele de batrani, sau mai elegant spus, maisons de retraite. Am vizitat unul din aceste azile, dintre cele mai modeste, de stat. Mi s-a parut ingrozitor, batranii aveau o privire atat de trista, de neajutorata. Cei mai multi dintre ei in scaune cu rotile, sau dementi, bolnavi de alzeimer sau parkinson...
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa?

[hmiron]

Cand ai un batran in familie are nevoie de asistenta. Unii sunt paralizati, altii au Alzheimer si nu-si mai recunosc copiii, altii nu pot manca singuri si asa mai departe. Numai cine a avut in ingrijire unul stie ce vorbesc. Unii nu se pot lipsi de serviciu si angajeaza pe cineva, un fel de bona. In strainatate personalul de genul asta e foarte scump pentru ca pana la urma e o slujba ce ocupa tot timpul. Ori se sacrifica un membru al familiei, ori angajezi pe cineva, ori il trimiti la azil. Deciziile apartin fiecarei familii in parte si fiecare isi va face apoi procese de constiinta sau nu, se va intreba daca a luat decizia cea buna sau nu, dupa posibilitati si atasamente.

Dar ce-i mai grav e ca in Occident a trimite un batran la azil e deja ceva subinteles, putini se intreaba daca e bine sau nu. Au ajuns sa-i trimita acolo cum isi trimit copiii la gradinita, institutionalizarea asta li se pare ca facand parte din sfera normalului. Am zis mai sus ca exista trei solutii, dar nici una dintre ele nu trebuie sa fie usoara! Cand a trimite un batran la ghettoul numit azil e ceva normal stii ca lumea s-a intors cu susul in jos.

Dar destul despre partea urata a batranetii, exista si batrani fericiti, ce-i drept, putini. Depinde si de noi sa ducem o viata cat mai sanatoasa ca sa nu ne prelungim suferinta la sfarsitul vietii si sa facem de pe acum tot posibilul sa nu aruncam pe copii chiar atat de mult. Cand n-ai respect fata de propriul organism o viata intreaga e mai greu sa emiti pretentii la batranete, desi cei care te iubesc cu adevarat vor fi alaturi chiar si in atare conditii.

Batraneti fericite tuturor :)

[coralina]

Stii, Scrabble, asa gandeam si eu prima data cand am vazut cu cata lejeritate sunt "debarcati" batranii la "azil" in Olanda. Pun cuvantul "azil" intre ghilimele pentru ca felul "clasic" de-a ne inchipui un asemenea loc nu se potriveste deloc acestei institutii cu un rol vital in societatea olandeza.
In Olanda este de la sine inteles ca la batranete, atunci cand nu te mai poti intretine singur, vei merge intr-un centru specializat in asistarea celor de varsta a treia. Sunt multe feluri de-asemenea institutii insa principala diferenta o constituie capacitatea celui asistat de-a-si purta (sau nu) cat de cat de grija. Si cand spun asta ma refer la gatit, sters praf, facut mici cumparaturi, etc.
Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca, a fost intr-un asemenea centru. La inceput a avut o camera in partea rezervata celor "mobili" - se imbraca singura, isi facea sandvisuri, cafea, iesea la plimbare sprijinita de cadru. Mai apoi, cand starea sanatatii ei s-a deteriorat brusc, a fost mutata intr-o camera similara insa in care era asistata 100%: i se facea dus, era schimbata de haine, i se facea curatenie in camera, i se udau florile, tot, tot. Masa o lua in restaurantul de la parter, comun tuturor celor "mobili". Meniul era foarte variat iar mancarea gustoasa; de multe ori am mancat acolo impreuna cu toata familia! In acel centru erau organizate numeroase activitati care sa le faca viata placuta locatarilor: intr-o zi se juca bingo, in alta zi venea o coafeza si le facea frumoase pe toate doamnele de-acolo :), in alta zi era "piata de flori" si-si puteau cumpara flori, in weekend veneau diverse formatii care cantau melodii vechi si frumoase, etc. Totul se desfasura intr-o ambianta foarte placuta. De cateva ori pe an se mergea in excursii cu vaporul si toata lumea participa.

Mi-a trebuit destul de mult timp ca sa inteleg de unde vine lejeritatea cu care batranii olandezi sunt dusi in asemenea centre, acest lucru parandu-mi-se initial o barbarie curata (aveam in cap imaginea azilului romanesc, loc al abandonului total). Insa trebuie sa stiti un lucru: bunicii nu-si cresc nepotii in Olanda. Fiecare are dreptul la viata sa: parintii merg la lucru pentru ca au credite la banci de platit, copiii merg la cresa / gradinita / scoala iar bunicii se bucura de pensie, dupa o viata de munca.
Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de monica.miholca

In Franta stiu ca sunt foarte "la moda" azilele de batrani, sau mai elegant spus, maisons de retraite. Am vizitat unul din aceste azile, dintre cele mai modeste, de stat. Mi s-a parut ingrozitor, batranii aveau o privire atat de trista, de neajutorata. Cei mai multi dintre ei in scaune cu rotile, sau dementi, bolnavi de alzeimer sau parkinson...
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa?

Ohhh, din pacate aici batranii au o teama cumplita de ceea ce se numeste "maison de retraite", iar sotii (sotiile) sunt foarte incantati de "sfatul medicului". O realitate trista, dureroasa pentru cei ajunsi in situatii limita.

PS: Monica, nu stiu daca ai vazut cand am postat la "stiri ..." ca in Franta se cauta medici generalisti romani pentru mediul rural. Daca te intereseaza...

[sia]

,,Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar.,,

Oh ..Coralina frumos gand ai ! Suntem atat de departe de Olanda.. daca nu vine sfarsitul lumii , cine stie , poate sa avem asemenea aziluri...dar e logic ca decalajul de zeci de ani dintre ei si noi ..nu va dispare .

În prealabil postat de LapetiteMoc

Ohhh, din pacate aici batranii au o teama cumplita de ceea ce se numeste "maison de retraite", iar sotii (sotiile) sunt foarte incantati de "sfatul medicului". O realitate trista, dureroasa pentru cei ajunsi in situatii limita.

PS: Monica, nu stiu daca ai vazut cand am postat la "stiri ..." ca in Franta se cauta medici generalisti romani pentru mediul rural. Daca te intereseaza...

Am vazut... de fapt e foarte frumos la ei la tara..dar nu imi surade ideea de medic generalist...

Oricum iti multumesc ca te-ai gandit la mine