Pana unde poate patrunde biserica in viata noastra privata?

[cristiboss56]

În prealabil postat de piedonee

oare ce vrea sa zica cu "biserica medievala si biserica contemporana"?

Mai mult ca sigur se face o confuzie în "atitudinea" Bis. Catolice !

[windorin]

Mi'a placut mult ce zicea Paul Evdochimov. Ceva de genul "in Biserica de Rasarit, duhovnicul nu a indraznit niciodata sa intre in camara de nunta a celor doi miri". Spunea el ca duhovnicul are datoria de a zidi o inima si o minte crestina, iar mai apoi acelea vor lucra de la sine cele bune.

Acelasi lucru l'am observat la duhovnicul meu. La un moment dat, incepusem sa vorbesc mai in detaliu anumite aspecte ale unor pacate, si mi'a zis: "Ajunge cat ai zis. Vezi tu, ..." si mi'a vorbit despre iubirea de Dumnezeu si despre pocainta.

Alt parinte mi'a spus ca se spovedea la un episcop. La un moment dat, episcopul ii cere mai multe detalii despre un anumit pacat, la care parintele ii zice: "V'am zis destul. Acesta e pacatul." M'a si amuzat putin acest caz.

Parintele predica, indruma, da exemple, insa nu ancheteaza, nu persecuta, nu urmareste si iscodeste pe om.

Exista o limita, care anume? Poate cea a bunului simt, a tandretei duhovnicesti. Nici Hristos nu a trecut'o pe aceasta.
Pana ce omul nu s'a deschis singur, pana ce omul nu a cerut singur un lucru, Hristos nu a intrat in acela.

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Mi'a placut mult ce zicea Paul Evdochimov. Ceva de genul "in Biserica de Rasarit, duhovnicul nu a indraznit niciodata sa intre in camara de nunta a celor doi miri". Spunea el ca duhovnicul are datoria de a zidi o inima si o minte crestina, iar mai apoi acelea vor lucra de la sine cele bune.

Acelasi lucru l'am observat la duhovnicul meu. La un moment dat, incepusem sa vorbesc mai in detaliu anumite aspecte ale unor pacate, si mi'a zis: "Ajunge cat ai zis. Vezi tu, ..." si mi'a vorbit despre iubirea de Dumnezeu si despre pocainta.

Alt parinte mi'a spus ca se spovedea la un episcop. La un moment dat, episcopul ii cere mai multe detalii despre un anumit pacat, la care parintele ii zice: "V'am zis destul. Acesta e pacatul." M'a si amuzat putin acest caz.

Parintele predica, indruma, da exemple, insa nu ancheteaza, nu persecuta, nu urmareste si iscodeste pe om.

Exista o limita, care anume? Poate cea a bunului simt, a tandretei duhovnicesti. Nici Hristos nu a trecut'o pe aceasta.
Pana ce omul nu s'a deschis singur, pana ce omul nu a cerut singur un lucru, Hristos nu a intrat in acela.

Ce bine zici!
Din pacate am impresia, dupa cele ce le citesc pe acest forum, ca multi il considera pe duhovnic altfel, si el cam intra in camera aia de nunta... Am impresia ca este cam prea des consultat in problemele intime ale unui cuplu.

[sophia]

Revenind la subiect.
Duhovnicul trebuie sa asculte de niste canoane, reguli ale bisericii.
Deci vina mai mare o are biserica prin canoanele pe care le impune.
Revin la intrebarea mea, caci vad ca va indepartati:
De ce si cat trebuie sa intervina biserica in viata privata si intima a oamenilor?
Mai precis: cu cine avem voie sa ne casatorim, cum si cand sa avem relatii cu sotul/sotia, ce mancam si cand, problemele intime ale femeii si ale barbatului, ganduri, sentimente etc.
Exista aceste reguli si canoane si oamenii, cinstiti in credinta lor, isi pun problema respectarii lor, dar cu pretul nefericirii lor, unor renuntari, compromisuri, suferinte sufletesti etc.
Si nu ma gandesc aici la aspecte sexuale nepotrivite, ca sa nu spun mai mult, ci la lucruri naturale: de a trai cuminte si normal cu sotul/sotia, atunci cand se poate biologic, trupeste si sufleteste (ca suntem oameni, cu suflet si nu animale care se imperecheaza), la a procrea copii, la casatorie, la alimentatie si sanatate, la iubire, etc.
Influenteaza aceste aspecte credinta din sufletul nostru, legatura noastra cu Dumnezeu?
Este nevoie de aceste restrictii, de aceste intruziuni ale institutiei bisericesti (caci despre asta este vorba) in viata noastra intima, pentru a ne mentine credinta.
Eu nu cred ca Dumnezeu sau Sfintii Apostoli au scris undeva toate aceste cerinte si reguli. Ei nu cer asa ceva!

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Revenind la subiect.
Duhovnicul trebuie sa asculte de niste canoane, reguli ale bisericii.
Deci vina mai mare o are biserica prin canoanele pe care le impune.
Revin la intrebarea mea, caci vad ca va indepartati:
De ce si cat trebuie sa intervina biserica in viata privata si intima a oamenilor?
Mai precis: cu cine avem voie sa ne casatorim, cum si cand sa avem relatii cu sotul/sotia, ce mancam si cand, problemele intime ale femeii si ale barbatului, ganduri, sentimente etc.
Exista aceste reguli si canoane si oamenii, cinstiti in credinta lor, isi pun problema respectarii lor, dar cu pretul nefericirii lor, unor renuntari, compromisuri, suferinte sufletesti etc.
Si nu ma gandesc aici la aspecte sexuale nepotrivite, ca sa nu spun mai mult, ci la lucruri naturale: de a trai cuminte si normal cu sotul/sotia, atunci cand se poate biologic, trupeste si sufleteste (ca suntem oameni, cu suflet si nu animale care se imperecheaza), la a procrea copii, la casatorie, la alimentatie si sanatate, la iubire, etc.
Influenteaza aceste aspecte credinta din sufletul nostru, legatura noastra cu Dumnezeu?
Este nevoie de aceste restrictii, de aceste intruziuni ale institutiei bisericesti (caci despre asta este vorba) in viata noastra intima, pentru a ne mentine credinta.
Eu nu cred ca Dumnezeu sau Sfintii Apostoli au scris undeva toate aceste cerinte si reguli. Ei nu cer asa ceva!

Sophia, nu este vorba de fapt sa intre 'biserica' in viata noastra.
De altfel daca suntem crestini noi suntem biserica, Biserica este trupul lui Hristos, nu o institutie sau ierarhii ei. Biserica esti si tu si sunt si eu.

Eu cred ca aceste neintelegeri si aceste confuzii care apar, de a considera ca Biserica se baga in viata noastra, vin de la niste abuzuri ale unor preoti sau chiar mireni, care isi inchipuie ca apartenenta la Biserica este o suma de reguli de respectat. Nu, aceste reguli cate sunt sunt puse ca o pavaza, ca o orientare, ca sa ne ajute sa urmam un drum, nu ca niste legi. Aminteste-ti si ce zice sf. Pavel despre post, ca este pt cei slabi, si sa nu judecam, cel tare pe cel slab si invers.
Unele din regulile si canoanele astea sunt mai importante si mai aproape de absolut, altele sunt mult mai relative si mai putin aplicabile pentru oricine. Trebuie dreapta socotinta pentru a le descalci, care se obtine dupa un timp mai indelungat de practica. Nu oricine are dar de duhovnic, din patate multi si-l atribuie sau multora li se atribuie acest dar.
In ortodoxie se recomanda relatia cu un duhovnic tocmai pentru a nu absolutiza regulile, pentru a le personaliza, a le putea aplica la fiecare dupa cum este. Pentru ca tindem sa fim egocentristi, este bine sa avem pe cineva care sa ne sfatuiasca.
Preotii care iau sablonul canoanelor precum lua sultanul sablonul de frumusete ca sa isi gasdeasca o sotie nu au inteles ceva esential. :-)
Daca dam peste asemenea preoti, eu zic sa o luam urgent la fuga si sa ne cautam altul mai destept si mai crestin, mai ales.

[ClaudiuT]

În prealabil postat de cristiboss56

Mai mult ca sigur se face o confuzie în "atitudinea" Bis. Catolice !

Asa ma gandesc si eu frate Cristi, in orice tratat de istorie bisericeasca universala nu vei gasii "Biserica Universala" si "Biserica Contemporana", dar poate ne ajuta si fratele piedonee mai mult.


Har si Pace de la Domnul!