suferinta=mantuire?

Suferinta! Probabil niciodata nu vom intelege exact de ce vine si de ce aceeasi situatie poate trece pentru cineva aproape neobservata, iar pentru altcineva greu de suportat… De cele mai multe ori se pare ca noi insine suntem vinovati de suferintele care ne coplesesc, iar asta in primul rand datorita greselilor pe care le facem si pentru care trebuie sa platim – conform echilibrului in natura. Alteori pentru lipsa de incredere, pentru indoiala ca prin umilinta, Dumnezeu ne fereste si nimic rau nu ne poate atinge. Si totusi, asa este : " De cine ma voi teme, Doamne, cand esti cu mine ? " Cu cat ne indepartam de credinta, cu atat suferintele se inmultesc. Asta in cazul bun ! Daca nu cunoastem suferinta, e vai-si-amar de sufletul nostru sau de cei ce vor urma dupa noi si care vor trebui sa plateasca, conform aceluiasi echilibru din Natura! Nimic pe lumea asta nu va ramane neplatit si fiecare vorba, fiecare gand, fiecare fapta isi va gasi talantul valorii sale
Candva, demult, am ajuns la concluzia ca suntem recunoscatori parintilor si strabunilor nostri pentru viata frumoasa pe care-o avem si suntem datori prin deciziile pe care le luam in fiecare zi sa lasam perspectiva unor destine linistite pentru cei care vor urma dupa noi, fara sa ne gandim daca cineva va aprecia asta vreodata sau nu!