Pana unde poate patrunde biserica in viata noastra privata?

[Traditie1]

În prealabil postat de hmiron

Sophia, tu il personifici pe Dumnezeu si-i dai prea multe atribute umane. O fiinta suprema, care a creat tot, care e in tot si care stie tot ce-a fost, este si va fi nu se poate "rusina" de anumite elemente ale vietii tale oricat de ciudat ti se pare acest lucru. Eu nu-l cunosc pe Dumnezeu, nici nu stiu daca exista sau nu, dar e de ajuns sa citesc definitia ca sa-mi dau seama ca temerile tale sun total omenesti si nu au nici o legatura cu divinitatea.

Dumnezeu este Persoane dar într-adevar El nu sufera de remuscari si alte manifestari caracteristice fiintelor marginite, fiind Atotstiutor.


.........................

Sophia, eu cred ca nu trebuie sa avem niste idei preconcepute, nici sa spunem cele mai intime lucruri nici sa le ascundem. Depinde de omul caruia ne marturisim. E ca si cu ceilalti oameni, unora poti sa le spui lucruri mai intime altora nu. Asta nu înseamna ca celui caruia poti sa-i spui trebuie si sa-i spui. Numai Dumnezeu stie ce si cât trebuie sa spunem, asa ca trebuie sa-L rugam pe El sa ne lumineze ca sa stim ce sa spunem.

Asta în privinta spovedaniei. În privinta a ceea ce facem, cred ca în cele mai multe situatii canoanele Bisericii sunt calauza; ele nu sunt niste inventii omenesti asa cum cred multi ci sunt facute sub inspiratia Duhului Sfânt. Dar canoanele sunt pentru oameni, nu oamenii pentru canoane, asa ca nu trebuie absolutizate. Însa trebuie sa avem în vedere ca lucrurile merg bine numai pentru oamenii care-si dedica viata lui Dumnezeu în totalitate, pentru ceilalti nu are ce bine sa fie, pe lumea asta o viata anosta si dincolo lepadarea de la fata lui Dumnezeu pe Care L-au tradat.

Deci daca în cazuri rare ne luam o libertate fata de unele canoane nu trebuie sa fie din pricina dorintei noastre de placeri ci numai în mod jertfelnic, pentru a sluji pe Dumnezeu într-un mod si mai ascetic.

Asa cum zice si Fani, Biserica nu se baga în viata noastra, ea doar ne spune ce e bine si ce e rau. Daca vrem sa schimbam aceste învataturi e semn ca vrem sa ne adormim constiintele, vrem sa umblam pe calea larga dar sa ne tocmim o biserica care ne aproba în egoismul nostru. Nu câstigam nimic cu asta, ne pacalim singuri, Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Ce va culege, ceea va semana omul. Semanam în trup distractii si odihna, culegem putreziciune. Semanam asceya si sacrificiu, culegem roade duhovnicesti si mântuire. Sf. Siluan spune ca pentru a dobândi smerenia trebuie întâi sa ucidem trupul. Ceva asemanator spune si Sf. Ioan Scararul: smerenia nu se dobândeste traind în placeri.