ascultare de duhovnic?

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Da, in fine ...eu nu prea agreez de felul meu extremele pentru ca pot deveni periculoase.
Asa o fi caracterul meu...nu stiu, insa tot auzind diferite lucruri chiar unele au ajuns sa mi se para patologice, in conditiile in care eu ii vad pe credinciosii ortodocsi ca avand o oarecare liniste interioara, manifestandu-se si actionand in virtutea unui echilibru vizibil in toate aspectele vietii lor (exceptand bineinteles ispitele sau momentele tensionate din viata oricarui individ)..dar vorbesc de mesajul pe care mi-ar place sa il descifrez din atitudinea crestinilor ortodocsi in general.
Cine stie acum...cred ca e foarte posibil sa gandesc si eu destul de eronat :D

Doamne ajuta!

Sunt foarte de acord cu ce ai scris aici si mai sus. Mi-a placut imaginea cu GPS-ul.

Este o problema complicata... De unde incerci sa o apuci, risti sa cazi in dreapta sau in stanga. Ca multe lucruri duhovnicesti de altfel, cere un echilibru care nu are nimic de-a face cu compromisul, ci cu 'mersul pe sarma' a echilibristilor.

Se vorbeste pe alt topic despre conceperea copiilor si viata intima a cuplului si mi se
pare ca acesta este de exemplu un domeniu in care ar trebui sa luam singuri hotararile, si sa il intrebam e duhovnic doar daca avem indoieli ca gandim bine.
Cam asa cu multe altele..

Un adevarat duhovnic isi educa copilul spiritual ca un adevarat parinte, adica il ajuta sa devina om mare, si sa nu mai aiba nevoie de el pana la urma... Sau in fine, pentru ca perfectiunea ne este straina, sa aiba nevoie din ce in ce mai putin.

Si eu am invatat la inceput asa, ca daca faci ascultare Dumnezeu te binecuvanteaza, ca prin duhovnic lucreaza Dumnezeu.. Dar cred ca uitam 'sinergia'. Duhovnicul, ca si Dumnezeu, are nevoie de colaborarea noastra ca sa ne ajute, are nevoie si de mintea si constiinta noastra. Ascultarea sa o facem cu cap, nu ca niste automate.

Cat despre vocatia de calugarie, eu cred ca exista, dar e foarte rara, este ca o exceptie de la regula. Si mai cred si ca exista vocatie de casatorie si viata de familie. De asta se vorbeste prea putin. Eu una am simtit ca aveam acesta vocatie, am simtit-o ca pe o chemare.