Mediocritatea

[sophia]

În prealabil postat de costel

Nu cred ca la oamenii rezervati din Biserica facea apel IPS Bartolomeu cand vorbea de mediocritate. Cred ca mai degraba ii viza pe cei care in loc sa se impartaseasca, dau buzna sa fie atinsi cu cinstitele daruri sau sa se atinga de preot cand iese cu ele; cred ca se refera la cel care trece pe la biserica sa aprinda o lumanare, dar nu sta la slujba pentru ca doreste sa aiba mai mult timp de piata.... Iata una din idei pe care eu o vad in sensul mentionat de mine:"Se multumeste cu putin si parca ar face anume efortul de a nu produce si a nu se angaja in ceva semnificativ."

Costel, nu te inteleg, sau nu-l inteleg pe par. Anania daca a spus asa ceva, daca la asta s-a referit prin mediocritate.
Te impartasesti atunci cand esti pregatit pentru asta din toate punctele de vedere. Impartasania nu este lingurita de sirop pe care o primesti zilnic la biserica, ca medicament sau mangaiere.
Este ceva deosebit, special si de aceea trebuie facut cu suflet si socoteala.
In schimb sa te atingi de Sfintele Daruri o poti face oricand, nu presupune nimic special, in afara de faptul a fi curat (mai ales femeile, dar nu reincepem aici discutia asta).
Am vazut ca toata lumea doreste sa se apropie de ceva care sa-l apropie de Dumnezeu: daruri, hainele preotului.
De ce este asta mediocritate?
La fel si la partea cu lumanarea. Unii se duc si stau mereu la slujba, dar nu aprind lumanari daca nu au un motiv special, altii au o problema, dar se duc totusi la biserica si se inchina si aprind o lumanare macar.
De ce judecati oamenii pausal?
Revin la ideea mea ca se face o mare confuzie intre termenii: mediocritate si moderatie.
Ambele pot fi inascute sau dobandite.
Unul se refera la neputinta/nedorinta fizica, intelectuala, etc., celalalt se refera la dorinta de pace, de a evita extremele si de a alege calea de mijloc.
Vad ca multi persevereaza in confuzie si judeca aici oamenii fara noima.