Acelasi vis il am si eu..ca intro zi cineva se va gandi si la acesti copii minunati care ar avea si ei dreptul la o viata apropiata de normalitate...din pacate cine are bani nu are si sufletul, sau dorinta de a ajuta si pe cei aflati in dificultate.Eu si sotul meu nu avem locuinta proprietate personala,locuim in chirie,dar daca aveam o vindeam de mult pt. a face terapie cu Adi.Situatia este cu atat mai dificila,cu cat nu avem parte de nici un fel de ajutor,nici material nici moral.Fiecare dintre noi are mama vaduva cu cate o pensie amarata din care te miri cum reusesc sa supravietuiasca.Oricum nu bani asteptam de la ele ci un sprijin afectiv,moral,sau sa vina careva sa stea o ora-doua,odata pe luna,cu copilul, ca noi sa iesim un pic.Cel putin eu sunt foarte stresata,deprimata...Ma simt atat de neputincioasa ...
|