ajutati-ma sa gasesc adevarul!

[E_my]

Irina, daca firele noastre de par sunt stiute de Domnul, oare nu stie El suferinta ta, oare nu El a incuviintat sa primiti o asemenea suferinta?

Cu siguranta toata situatia asta are ca scop eliberarea de pacate a sotului tau care sufera acum, dar si a ta..nu ai primit aceasta Cruce fara ca Iisus sa stie..Nu stim noi judecatile Domnului, dar ele difera mult de ale noastre..

Intr-o carte am gasit scris ca suferinta are 3 radacini: pacatele stramosilor nostri, pacatele noastre si farmecele. Cere de la Domnul nostru Iisus Hristos rabdare, ca prin tine se mantuiesc si cei morti ai neamului tau, si te curatesti si tu de pacate..

Poti usura situatia prin spovedirea si impartasirea ta si a familiei voastre. Facand asta, vei simti o usurare, parca vezi altfel lucrurile, cu mai multa rabdare si prinzi putere ca sa razbati. Mi s-a intamplat sa ma confrunt cu necazuri care dupa spovedanie parca nu mai erau atat de apasatoare, atat de dificile,atat de dureroase..

Sfintii Parinti recomanda in astfel de cazuri sa se faca Sfantul Maslu acasa, sa se faca Sfestanie, sa se stropeascacu Aghiazma si sa se tamaieze. Cu adevarat ajuta Sfantul Maslu..mergi cu credinta labiserica sau cheama preotii acasa..


Legat de intrebarea ta, voi repeta in alte cuvinte ceea ce am incercat sa exprim: Domnul stie durerea ta si aceasta incercare nu ti-a dat-o intamplator. El are un plan cu tine, iar tu trebuie sa rostesti din inima "faca-se voia Ta".

Cu adevarat esti incercata acum,pentru ca ai de ales intre tine si aproapele care ti-a facut rau, dar tocmai asta este porunca iubirii:daca ii
iubesti pe cei ce te iubesc, cu ce te deosebesti de pagani? Dar daca il iubesti pe vrajmasul tau mai mult decat tine, abia atunci iti iei rasplata..
Cu siguranta simti mila pentru sotul tau, cel caruia i-ai jurat credinta si alaturi de care si din cauza caruia ai rabdat atat de mult

Sa iti dea Domnul nostru nadejde si credinta in suflet, ca sa poti rabda suferintele ce vor mai veni. Fii mucenic al Domnului si vei primi rasplata mai mare decat daca iti urmezi pofta/nevoia trupului. Orice lacrima varsata pentru aproapele nostru este rasplatita, atunci cum oare este primita o viata de mucenicie ca a ta?


Doamne ajuta!

[teatru-copii]

În prealabil postat de irina2009

am descoperit de putin timp acest forum si as vrea sa va impartasesc ceva din experienta mea. Deasemenea, am o mare problema pe care, va rog, as vrea sa o rezolv cu ajutorul vostru, in special al celor avizati.
am 40 ani, sunt casatorita de 20 ani, am un copil de 17 si de 10 ani traiesc cu sotul meu ca fratii. asta din cauza alcoolului (in principal) si de aici gelozie cumplita (pe orice barbat m-ar fi salutat, pana chiar si pe fratele meu). Nu am putut trece peste insulte si betie si am pus capat vietii sexuale, conditia fiind de a renunta la alcool (cu toate implicatiile sale) in favoarea sexului. prietenii si paharul au fost mai tari decat mine! in tot acest timp eu m-am ocupat de casa, copil, studii, socrii (au decedat ambii in 3 ani), nu am calcat stramb si l-am asteptat. de dragul copilului de a avea mama si tata. acum a facut cumplita boala a secolului, CANCER! tratamantul cu citostatice este devastator, dupa cum toata lumea stie, dar eu cu rabdare si multa grija il sustin si fac tot ce pot sa se simta bine.
DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!

La Dumnezeu totul e cu putinta. Am o experienta asemanatoare, dar cred ca mai grea. Am gasit linistea si speranta in Hristos. Cauta-L! Daca tu faci un pas spre El, El va face mult mai multi spre tine.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!

[irina2009]

multumesc din suflet tuturor. poate ca Dumnezeu ma iubeste mai mult decat il pot iubi eu pe el de m-a indemnat sa apelez la ajutorul vostru. poate gandurile necurate au fost doar o ispita pe care o avem cu toti in viata. cred ca asa cum am trait pana acum, in curatenie trupeasca si sufleteasca, pentru copil, pentru taina casatoriei, pentru randuielile bisericesti ale mortilor, si nu in ultimul rand pentru mine, pot trai si mai departe. ma rog Sf. Nectarie pentru ajutor si indrumare si sunt sigura ca ma ajuta asa cum m-a ajutat si pana acum sa trec peste clipe grele. va multumesc pentru sfaturile pe care mi le dati si imi deschideti porti necunoscute inca.

În prealabil postat de irina2009

multumesc din suflet tuturor. poate ca Dumnezeu ma iubeste mai mult decat il pot iubi eu pe el de m-a indemnat sa apelez la ajutorul vostru. poate gandurile necurate au fost doar o ispita pe care o avem cu toti in viata. cred ca asa cum am trait pana acum, in curatenie trupeasca si sufleteasca, pentru copil, pentru taina casatoriei, pentru randuielile bisericesti ale mortilor, si nu in ultimul rand pentru mine, pot trai si mai departe. ma rog Sf. Nectarie pentru ajutor si indrumare si sunt sigura ca ma ajuta asa cum m-a ajutat si pana acum sa trec peste clipe grele. va multumesc pentru sfaturile pe care mi le dati si imi deschideti porti necunoscute inca.

Minunat răspunsul tău.Dumnezeu şi Maica Domnului să te întărească şi să te apere.Şi nu uita că Dumnezeu prin necazuri şi încercări curăţeşte păcatele noastre.Toţi aven necazuri şi poticneli.Privind la soţul tău cotropit de boală gndeşte-te ce mult îl iubeşte Dumnezeu dacă i-a dat să sufere pentru a intra curăţit în Impărăţia Cerurilor.Poate îl convingi să se spovedească şi el.De mare ajutor i-ar fi.Doamne ajută şi multă răbdare.

[Anna]

Poate gresesc, dar umila mea parere e ca ai gresit cand i-ai pus conditia alcool-sex. Sincer cred ca era mai smerit sa traiesti casatoria si cu relatii trupesti pentru ca eu cred ca in felul in care ai facut-o el s-a simtit si mai parasit si respins. Asta nu inseamna ca trebuia sa fii cu el cand era beat, dar macar atunci cand era treaz. Iar acum poate e prea tarziu. Tare as vrea sa va pot transmite ca nu putem "repara" oamenii decat numai sa ne rugam pentru ei si sa-i iubim, sa-L lasam pe Dumnezeu sa-si faca treaba. Imi plange inima pentru voi amandoi. Sa va ajute Bunul Dumnezeu pe amandoi caci amandoi aveti nevoie de asta, tu ca sa ierti si sa accepti si el sa se vindece.

E greu de inteles prin ce alchimie sofisticata, dorintele, vorbele sau gandurile noastre ajung sa-si desavarseasca esenta, iar singurul lucru care ramane de facut e doar regretul ca la nervi si la suparare suntem tentati sa spunem lucruri negandite si nu realizam ca vom plati crud pentru ele... Macar daca, dupa ce trece supararea am realiza si ne-am cere iertare...
Cu multi ani in urma, o prietena de familie s-a atasat emotional de un baiat care avusese o tentativa de suicid! Nu era dragoste neaparat ci mai mult o dorinta nebuna de a-l face sa inteleaga rolul vietii dar si al Lui Dumezeu in vietile noastre. Prietenia lor s-a prelungit pe cativa ani buni, dupa care s-au si casatorit, iar el a trecut pe stil vechi asa cum era si ea. Ea avand un temperament extrem de puternic avea de multe ori excese de furie, mai ales fiindca el parea sa nu ia in srios casatoria, pierzandu-si timpul cu prietnii pe oriunde, numai sa nu ajunga acasa unde sa inceapa ea iarasi sa-i reproseze toate alea. Nu era un baiat rau, dimpotriva, era extrem de meticulos la curatenie, ajuta pe oricine ii cerea, cunostea pe toata lumea din oras, etc... Dar faptul ca a ramas "un copil" pe care nu putea pune multa baza, o exaspera pe ea. Certurile luau proportii, iar el vazandu-se incoltit, se pomenea spunand "As vrea sa mor!"
Au facut doi copii, un baiat si o fetita, iar pentru fiecare au trait cate o drama la nastere, fiindca pareau ca au probleme grave, unul la inima, celalalt la cap. La al doilea copil, el iarasi s-a tulburat extrem de mult spunand ca daca-i moare fetita sau ramane handicapata, o sa dea foc la biserica si la toate icoanele care le are in casa. Copii s-au inzdravenit si timpul a trecut. In urma cu vreun an si jumatate, el a descoperit ca are cancer ganglionar. Vestea ne-a cutremurat. Nu stiu ce sa spun. Parca tot zic ca daca omul ar constientiza gravitatea, si ar merge in paralel cu rugaciune si tratament naturist, ar reusi sa scape...
Un timp a mers la Bucurest, apoi la Cluj, ba chiar si la Viena. Din pacate acum a ajuns la capatul drumului. Pe 3 Sept. a implinit 41 de ani. Nu se astepta la nimic deosebit. Singura vizitala la care se astepta eram noi, care i-am fost cei mai apropiati dintotdeauna. Totusi, sotia a sunat mai multi dintre cei care l-au cunoscut si in alte conditii, si spre seara ne-am prezentat cu totii in jurul patului lui. Emotia era sa-l termine atunci si un moment parca imi parea rau ca nu l-am pregatit in prealabil. Femeile isi luasera batiste si servetele asteptandu-se la o seara extrem de trista, dar a fost chiar vesela iar pe el l-am vazut razand dupa foarte mult timp de ganduri intunecate. Alaiul a plecat dupa vreo ora, noi am mai ramas, iar el nu mai contenea cu multumirile, spunand ca demult n-a mai simtit atata bucurie in suflet. A venit apoi si duhovnicul care l-a impartasit, si a avut o noapte extrem de linistita fata de celelalte... Am mai vorbit cu medicii si spun ca e aproape gata...
Se spune ca asa e soarta... Totusi, soarta poate fi schimbata daca incercam sa-l induplecam pe Dumnezeu. Din pacate, el n-a fost patruns niciodata de revelatia credintei, iar ceea ce facea, nu parea sa fie din convingere, ci pentru ca asa trebuie!

Oameni buni, aveti grija ce va doriti ca s-ar putea sa se intample!

[anna21]

În prealabil postat de irina2009

DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!

Nu cred ca este cazul sa te simti vinovata pentru astfel de ganduri.
Parerea mea este ca pacatul trupesc este mult exagerat deoarece este cel mai vizibil. Tentatiile subtile ale mandriei, iubirii de sine.. sunt mai greu de detectat si mai periculoase, cred eu (stiu ca nu exista "pacat mic", ma refer doar la faptul ca mai mult m-as teme de pacatele pe care nu le simt..)
Dar punandu-ti astfel problema iti faci mult rau tie. Tu ai anumite idei despre cum ar trebui sa fie familia ta si relatia cu sotul si suferi din aceasta cauza. Ei, ceea ce vrei nu se intampla. Poate ca ar trebui sa te concentrezi asupra a ceea ce poti in mod real schimba.
Intotdeauna poti schimba ceva. Fie doar si gandurile tale.
Nu esti singura care suferi. Sufera si el (cred ca mai mult decat tine). Nu cred ca ti-a facut tie o nedreptate. Cred ca daca ar fi avut control asupra patimii lui s-ar fi schimbat.

In rest, cred ca Omul Bun a punctat f bine: noi ne punem singuri limite credintei noastre, incercand sa ne adaptam la cerintele acestei lumi.

[E_my]

Citind zilele trecute din cartea "Calauza ortodoxa in familie si societate" scrisa de Arhimandrit Ioanichie Balan, am gasit urmatoarele si m-am gandit la situatia ta, Irina :


"Ce trebuie sa faca sotul a carui sotie este bolnava si nu mai pot convietui conjugal , ori se imbolnaveste unul din ei imediat dupa casatorie si nu mai pot naste copii?


Sa duca crucea casatoriei inainte, oricat de grea ar fi, pana la sfarsitul vietii lor. Daca sotia este bolnava,ori nu poate naste, fiind stearpa, sotul nu trebuie sa o lase si sa ia alta sotie. La fel si sotul,caci astfel se calca juramantul dat la Cununie si vor primi amandoi pedeapsa de la Dumnezeu.In toate aceste cazuri sa urmeze cuvantul duhovnicului lor"


Deci Crucea casatoriei nu poate fi lasata nici macar daca nu poti naste prunci, care este unul din scopurile casatoriei..Dar eu nu sunt in masura sa judec, eu nu as fi reusit sa am constiinta si credinta ta, eu am o viata prea usoara ca sa dau sfaturi in astfel de probleme,cine stie ce as face eu daca as fi in locul tau..

Doamne ajuta!