![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Da, Cristi, eu asa consider, ca anumite lucruri prevazute la vremea aceea de Sf. Parinti nu sunt azi si aici normale, sunt exagerate. Pentru ei era f.normal si natural, pentru ca acei oameni duceau altfel de viata si aveau o cu totul alta alimentatie tot timpul si nu numai in anumite zile.
La fel vor gandi poate si generatiile viitoare despre noi si ceea ce se va ma hotari de teologi ai zilelor noastre. Ma surpinde ca este asa de greu de priceput si acceptat si nu pot sa va inteleg. Nu-mi imaginez nici ce fel de viata duceti voi si de fapt ce cereti de la noi cei mai moderati si cum vedeti voi credinta pentru voi. Si ca sa discutam concret incearca sa-mi spui sincer: 1. Tu esti casatorit - ai zile si ore in care ii spui sotiei: scuza-ma este canon si nu pot? Sau timp de 40 zile la rand in posturi? Ti/vi se pare ca sunteti ne-curati in casatorie. 2. Esti vegetarian exclusiv? 3. O pui sa umble cu fuste lungi si basmale, ii interzici panatalonii? O consideri ne-curata si pacatoasa cand este in anumite zile sau/si este lauza? Dupa ce imi raspunzi la asta sincer, mai vorbim. Si inca ceva: tu consideri ca ai o comuniune cu Dumnezeu numai in anumite zile, iar in rest tragi perdeaua si te duci cu sotia, si mananci o friptura? Eu nu sunt asa. Eu sunt mereu cu Dumnezeu, nu sunt ipocrita. Si EL stie f.bine ce fel de viata duc si ca nu-l uit niciodata, sau il neglijez pentru ca sunt cu sotul, sau beau o cana de lapte. Iar desfranarea este pentru mine altceva: sa te duci cu un barbat tot timpul, sau cu mai multi, sa-ti inseli sotul, sa te distrezi in mod indecent si obscen, sa traiesti in petereceri, sa te imbuibi intr-una cu mancare si bauturaetc. Incerc sa fiu o crestina buna, dar am anumite limite omenesti. Nu pot fi sa si n-am sa fiu niciodata o sfanta. Sunt doar un om cu destule necazuri si incercari. Si cand citesc anumite idei aici si la anumiti teologi ma cuprinde groaza si nu inteleg ce se doreste de la noi oamenii si cine suntem de fapt. Nu credinta si nu Dumnezeu imi sunt impovaratoare, ci ceea ce vor oamenii. Pentru ca eu simt si cred ca Dumnezeu nu vrea de la noi ceea ce scrie in acele canoane, nu vrea sa fim ne-oameni. EL ne-a creat oameni si nu sfinti. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Am citit azi un articol foarte frumos al parintelui Alexandu Men, despre 'Cele doua tendinte in crestinism'. Exista, spune el, inca de la inceput doua tendinte, una de a vedea omul mai ales ca fiind chip al lui Dumnezeu, si iluminat si schimbat prin Intrupare si Inviere. De a vedea lumea ca fiind creatia lui Dumnezeu si omul ca avand un rol de co-creator. Crestinul deci trebuie sa se implice in lume, sa vada activitatile sale lumesti ca o manifestare a credintei. De fapt, nu exista nimic 'lumesc', sau 'profan'.
A doua tendinta este cea ascetica, calugareasca, a retragerii din lume si a refugierii din ea, a cautarii lui Dumnezeu in afara lumii. Din acest punct de vedere, crestinul nu se implica in cultura si in viata sociala, pe care le considera amestecate cu necuratul. Parintele A. Men spune ca la inceput s-a pastrat un echilibru intre aceste doua tendinte, iar mai tarziu tendinta a doua a prevalat. Dupa el, crestinislmul adevarat le mentine pe cele doua in echilibru, ele sunt bune amandoua numai daca sunt mentinute asa. Am simplificat mult, dar cred ca asta raspunde la multe din intrebarile tale, Sophia. Cred ca intr-adevar, noi 'suntem cu Dumnezeu' tot timpul, dar este nevoie si in viata noastra a ne-calugarilor un dram de renuntare si asceza, in sens pozitiv, pentru a putea sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceste lucruri in restul timpului. Pentru a putea da, trebuie mai intai sa ne adunam in noi. Pentru a ne putea bucura, trebuie mai intai sa invatam sa ne si abtinem. Asta nu inseamna ca atunci cand nu ne abtinem nu suntem cu Dumnezeu, 'tragem perdeaua'. Nu, ar trebui sa invatam sa traim totul 'euharistic', adica multumindu-i lui Dumnezeu pentru toate si daruindu-i Lui tot ce traim. Este un echilibru greu de tinut, de aceea majoritatea cad cand in dreapta, cand in stanga. Repet, canoanele sunt doar un sistem de referinta, si intr-adevar, unele nu mai sunt valabile in forma in care au fost scrise. Cei care le-au scris nici nu au vrut sa fie asa. V. Articolul lui Affanasiev, foarte interesant, despre acest subiect. O sa il caut si o sa pun un link.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#3
|
|||
|
|||
![]()
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
|||
|
|||
![]()
@Fani - multumesc, f.bun articolul. Merita citit. Si f.buna si postarea ta. Asa este unii vor si din pacate cer si altora mult asceza.
Ceea ce nu inteleg eu de fapt la aceasta asceza, care de fapt nu ar fi rea in sine, si aicea intervine intruziunea canoanelor in viata noastra privata si intima, este ca de fapt aceste reguli si cei care le-au facut, nu tin cont de posibilitatile si liberatea noastra personala. Chiar azi au aparut pe site mai multe articole legate de libertate si biserica. Am rasfoit putin si sa fiu sincera n-am inteles (ca de obicei se pierd in filozofii, in loc sa scrie scurt, concis si la subiect), la ce fel de libertate se refera. Ar fi fost mai nimerit sa se lase aplicarea ascezei in fiecare casa/familie dupa posibilitatea oamenilor. Concret: cere oamenilor asceza trupeasca 1, 2 zile pe saptamana, dar lasa-le macar posibilitatea sa stabileasca ei aceste zile, in functie de posibilitatea lor: de serviciu, sanatate, etc. Exact asta este discutia dintotdeauna, si mai recent cea de la capitolul cu nunta. Exista oameni care deja prin natura vietii lor sunt mai ascetici. Mai cerem mai mult? Concret: Familia de pe celalalt fir se intalneste 1 zi din saptamana in pat, in rest sotul este plecat. Mai asceza decat atat ce trebuie sa li se mai ceara? Macar in acea zi sa fie lasati. In rest, Slava Domnului pot fi oricum cu Dumnezeu. Asceza la alimente: sunt oameni care oricum sunt total vegetarieni, sau au de tinut un regim, sau chiar n-au bani sa-si cumpere mancare normala. Mai asceza decat atat ce sa li se ceara? Cred ca trebuie sa intelegem corect si motivul si sensul acestor reguli impuse: ele au fost create pentru cei cu tendinta de extrema de orice natura. Nu pentru mine, Cristi, sau Fani, ci pentru cei cu probleme mai mari (care mananca si beau intr-una, care au relatii de 10 ori pe saptamana etc.). Acestia trebuie sa stie de niste limite. Ca sa nu mai spun ca aceste asceze au si partile lor negative: cate nu se intampla la preoti (singuri) si calugari din cauza ascezei trupesti (cand refuleaza in moduri mai grave). Sau ce consecinte poate ea avea in familii de mireni. @Cristi - nu mi-ai raspuns la intrebari. Si nu, tocmai ca nu spun ca suntem dependenti de sex, nici de carne si bautura. Nu noi. Uite ca sa vorbim concret, pentru ca ma tot arati cu degetul pe mine: noi suntem f.retinuti din firea noastra si abia daca reusim sa ne bucuram 1 zi din saptamana. Si din motive legate de stres si de sanatate, nu putem s-o facem la momentul programat in canoane. Mai asceza decat atat? Si la alimentatie suntem ascetici din motive de ...bani. Carne f.rar, desi ne-ar place. Din motive de sanatate insa, este mai greu sa renuntam la produse cu calciu/magneziu si fier. Si problema cu impunerea este mai dura din partea oamenilor. Sa fii judecat ca nu esti bun crestin pe baza acestor canoane, sau ti se dea exemplu, uite ce bine putem noi si avem si copii frumosi si sanatosi si suntem fericiti. Te doare poate mai mult, pentru ca o simti direct. Ca sa nu mai spun de confuziile care se ivesc din cauza modului diferit de masurare a zile la biserica si in calendar. In aceeasi zi, de ex. joi, de la o anumita ora nu mai este joi ci vineri pentru biserica si deci de fapt intri in post. Deci ai voie cand? Miercuri seara, sau joi seara de fapt? |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Se spune uneori ca daca cineva nu poate posti pentru ca e bolnav, sau nu posteste pentru ca are o situatie de viata speciala (e la armata, nu il lasa parintii etc etc etc) 'i se face pogoramant' sau 'ii da voie duhovnicul' ca sa nu posteasca. Tot asa si de postul de relatii sexuale, se spune pe aici 'le-a dat voie duhovnicul' sau 'li s-a dat pogoramant' sa faca una sau alta (sa nu tina post, sa foloseasca prezervatiove etc). Si unii privesc asta ca pe un compromis lumesc, se vede din ce scriu mai sus. Eu zic ca este o eroare aceasta exprimare. A aplica un canon altfel decat suna el pe hartie la o persoana concreta, vie, inseamna A-L APLICA, chiar daca il aplici prin contradictie sau lipsa. Postul la persoanele bolnave sau insarcinate, de exemplu, NU SE APLICA, pentru ca, asa cum bien zici tu, ei au alta asceza de trait si nu si-o pot mpermite pe aceasta. La fel, pentru persoanele care nu pot avea relatii trupesti cand vor, din diverse motive (stress, boala, lipsa de timp, copii, despartire temporara), infranarea perioadica NU SE APLICA sau nu se aplica in acelasi fel. Neaplicarea unei reguli este in cazul lor aplicare. Cei care stiu matematica imi vor da dreptate ca exista si acolo astfel de reguli. Daca inmultesti cu zero iti da zero, oricat ai inmulti, de exemplu. (Este doar o imagine) Oameni buni, suntem oameni vii, creati de Dumnezeul cel viu. Nu cu sabloane ne vom mantui, ci cu credinta vie aplicata 'viu'. Sigur, trebuie sa existe o randuiala, si aici sophia te inseli putin, cred: daca nu ar fi nici o regula de post si de infranare, si ni s-ar spune numai sa ne mai abtinem asa, cat putem fiecare, nu ne-am mai abtine mai de loc. Asa cum majoritatea studentilor nu ar invata mare lucru daca nu ar exista controale, examene, reguli. Se vede asta foarte bine la catolici, unde de cand s-a desfiintat postul oficial, si s-a lasat la latitudinea fiecarui credincios sa posteasca cat vrea, nu mai posteste mai nimeni (cel putin aici in vest). Deci, randuiala este necesara, insa ea se aplica diferit la persoanele vii care suntem. Asa cum pentru un om bolnav sau o femeie insarcinata postul alimentar nu se aplica, nu se aplica nici postul 'sexual' in acelasi fel ca la o persoana sanatoasa, sau de loc. Pentru asta nici nu este nevoie de duhovnic, dar sigur, daca ni se pare ca avem nevoie de sfatul lui, putem sa i-l si cerem.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Iar ca sa intelegi de ce nu este ingaduit sa ramai si la pacate asa zis mici, voi reda o vorba din popor: "Omul pune pe cal mai intai poclada, apoi seaua; strange bine tofturul, ii aseaza in gura zabala de la frau, pune piciorul in scara si apoi ii sare in spate. Tot asa pune si dracul stapanire pe om, cu incetul: mai intai ii arunca o pofta mai mica, apoi altele, din ce in ce mai mari si mai vinovate. Si dupa ce ti-a sarit in spate si te hatuieste bine, mai fa tu, omule, ceva ca sa scapi de necurat sau mai zi daca ai ce zice." Last edited by costel; 02.09.2009 at 18:07:13. |
#9
|
|||
|
|||
![]()
O fi cum spuneti voi, dar eu tot n-am inteles de ce a avea relatii cu sotul si a fii femeie este un pacat, mic sau mare? De ce?
Asta este problema mea. Ca de fapt de aici am plecat si nu de la alte pacate adevarate. Fiind considerate pacate aceste lucruri, este firesc ca apoi sa se ceara asceza pentru ele. De la altceva nu se cere asceza, numai de la mancare si relatii trupesti si ma rog, inca cateva lucruri la femeie. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Calea mirenilor nu este o cale complect ascetica, ea este o cale a transfigurarii vietii. Asceza ajuta, dar in anumite limite ('sa nu se lipseasca sotul si sotia unul de altul, afara numai pentru SCURT TIMP, ca sa se dedice rugaciunii' spune sf. Pavel.), altfel devine periculoasa pentru mirean, il poate duce la negarea trupului, pentru ca el nu a ales aceasta cale. El trebuie sa tina seama de alte considerente ca un calugar.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ascultarea de Biserica - pana unde ? | Erethorn | Biserica Ortodoxa Romana | 30 | 03.08.2012 14:14:51 |
copiii din viata noastra | Mirela0110 | Intrebari utilizatori | 9 | 19.05.2011 11:40:21 |
Iubire de dusmani... pana unde? | crestinOrtodoxa | Intrebari utilizatori | 8 | 06.01.2011 21:52:55 |
Până unde merge ascultarea de duhovnic | florina_drossu | Preotul | 29 | 05.04.2010 14:28:56 |
Paganatatile din viata noastra | adorcrysti | Generalitati | 18 | 26.01.2009 22:45:41 |
|