Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

[ovidiu-s]

În prealabil postat de condor

Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80.

În prealabil postat de condor

"Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".

Aici sfântul Iustin Martirul nu se referă la dispariţia sufletului după moarte cum susţin sectele adventiste şi iehoviste, ci îi avertizează pe creştini sa nu îi creadă pe cei ce se consideră mântuiţi încă de pe lumea aceasta şi sunt siguri că vor merge în Rai, înainte de judecată, cum susţin anumite secte neoprotestante actuale. Sfântul Iustin nu se referă la dispariţia sufletului după moarte aşa cum încearcă să interpreteze ereziile adventiste si iehoviste.

În prealabil postat de condor

Alt text din Sfantul Iustin Martirul:

În prealabil postat de condor

"Asadar sufletul se impartaseste de viata, de vreme ce Dumnezeu vrea ca el sa traiasca, Apoi cand Dumnezeu nu vrea ca el sa mai traiasca, el nu se va mai impartasi de ea. Fiindca a trai nu este o insusire a lui asa cum este insusirea lui Dumnezeu; ci dupa cum un om nu traieste totdeauna si sufletul lui nu este pentru totdeauna asociat cu trupul, intrucat oridecateori aceasta armonie trebuie intrerupta, sufletul paraseste trupul si omul nu mai exista; da, oridecate ori sufletul trebuie sa-si inceteze existenta, spiritul de viata ii este luat si nu mai exista sufletul, ci merge inapoila locul de unde a fost luat." Dialogul cu Trifon cap.6

Sfântul Iustin scrie: „Dacă moartea ar duce la nesimţire, ea ar fi un avantaj pentru toţi cei nedrepţi. Dar, întrucât şi simţământul le rămâne tuturor celor ce au trăit şi pedeapsa veşnică îi aşteaptă, nu neglijaţi de a fi convinşi şi de a crede că acestea sunt adevărate..., că sufletele, şi după moarte, sunt în simţire." Iar în altă parte: „Sufletele celor pioşi rămân într-un loc mai bun, iar cele nedrepte şi rele într-unul mai rău, aşteptând acolo momentul judecăţii. Sufletele vrednice de Dumnezeu nu vor muri, pe când celelalte vor fi pedepsite după voinţa lui Dumnezeu". Sfântul Iustin nu acceptă sintagma de „suflet nemuritor", dar nu pentru că ar fi crezut, după cum am văzut din citatele de mai sus, că sufletul ar avea un sfârşit, ci pentru că, potrivit lui, nemuritor ar însemna şi nenăscut, învăţătură neconformă cu Ortodoxia. (Eshatologia Părinţilor Apostolici şi a apologeţilor Drd. Laurenţiu NISTOR)

[ovidiu-s]

În prealabil postat de condor

Cred ca sunteti de acord cu mine asupra faptului ca Sfantul Iustin Martirul nu putea fi o persoana oscilanta, care sa creada mai intai in filozofia lui Platon (ca sufletele sunt nemuritoare), apoi sa treaca la un alt fel de gandire si sa scrie "Dialog cu iudeul Trifon", pentru ca apoi sa revina la adoptarea filozofiei platonice si sa propovaduiasca nemurirea sufletului.

Faptul că sufletele sunt nemuritoare nu e de origine platoniciană, ci e o învăţătura biblică:
20.4-6 „Şi am văzutsufletele celor tăiati pentru marturia lui IIsus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani. Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani. ”.
Iată ce frumos defineşte Biblia învierea. Adică învierea este alipirea de sufletul conştient al decedatului a unui nou trup duhovnicesc, nu recrearea trupului odată cu sufletul.
4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?

De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
[SIZE=3]Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :Si către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”. [/SIZE]
[SIZE=3]Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:[/SIZE]
[SIZE=3]Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.[/SIZE]
[SIZE=3]Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului: [/SIZE]
[SIZE=3]Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”[/SIZE]
[SIZE=3]Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Ş[/SIZE][SIZE=3]i a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"[/SIZE]
[SIZE=3]Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar [/SIZE][SIZE=3]primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.[/SIZE]
2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.” [/SIZE]
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul?
Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.

Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”
[Domnule vasinec/maraiann/condor, nu am mai adus argumentul Pildei săracului Lazăr de la Luca 16, în care se vorbeşte limpede de existenţa Iadului şi a sufletelor după moarte, pentru că acolo aţi venit cu nişte comentarii de tot hazul, ba încă aţi avut curajul să spuneţi că nicăieri în Biblie nu se mai vorbeşte despre persoane decedate care vorbesc sau fac acţiuni. Deci când vă apucaţi la modul serios de citatele de mai sus??? Dacă ocoliţi răspunsurile, o să le reiau la nesfârşit.

[Iustin32]

Sfântul Iustin, ce a devenit el însuşi martir, recunoaşte faptul că nimeni nu a crezut în Socrate, în aşa fel ca să moară pentru ceea ce acesta a învăţat. Dar Hristos a fost crezut nu numai de filosofi şi de oameni culţi, ci şi de oameni simpli „care pentru El au dispreţuit şi slava, şi teama şi moartea". Evident, nimeni nu este scutit de moarte şi creştinii se socotesc fericiţi fiindcă se achită de această datorie, dar, în timp ce necreştinilor le este frică de ea şi caută să fugă de acest gând, „creştinii o dispreţuiesc pentru fericirea ce urmează." Sfântul Iustin, pe când nu era creştin, a rămas uimit de atitudinea creştinilor în faţa morţii, atitudine ce a dat pentru el legitimitate credinţei lor şi chiar a stat la baza convertirii lui: „eu însumi, pe când mă găseam împărtăşind învăţăturile lui Platon, auzind de modul în care creştinii erau defăimaţi şi văzându-i că sunt fără de teamă în faţa morţii, am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor.

Pentru Sfântul Ignatie Teoforul, prima condiţie spre a învinge moartea este pentru creştini, credinţa: „crezând în moartea Lui, să scăpaţi de moarte"; a doua este pocăinţa: „şi toţi câţi se vor pocăi, vor fi şi ei ai lui Dumnezeu, ca să fie vii după Iisus Hristos"; iar a treia, cea pe care el o numeşte „leacul nemuririi", Sfânta Euharistie: „pentru ca voi să vă supuneţi cu mintea neîmpărţită episcopului şi preoţimii - le transmite el efesenilor - frângând o pâine, care este leacul nemuririi şi doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veşnic în Iisus Hristos"

Atenagora, spre deosebire de Sfântul Iustin, acceptă sintagma „suflet nemuritor" şi-i precizează şi sensul: „dăinuirea veşnică a sufletului" fiind prima condiţie pentru învierea trupului.

Citându-i pe apostolii Pavel (2 Co 5, 1) şi Petru (2 Ptr 1, 13), epistola către Diognet aminteşte, la rândul ei, cea mai importantă însuşire a sufletului, nemurirea: „Sufletul nemuritor locuieşte în corp muritor"

În prealabil postat de ovidiu-s

[font=Arial]Aici sfântul Iustin Martirul nu se referă la

Scrierile Sfantului Iustin Martirul nu au nevoie de comentariile dvs. Sunt destul de clare.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de condor

Scrierile Sfantului Iustin Martirul nu au nevoie de comentariile dvs. Sunt destul de clare.

Exact : „Sufletele celor pioşi rămân într-un loc mai bun, iar cele nedrepte şi rele într-unul mai rău, aşteptând acolo momentul judecăţii. Sufletele vrednice de Dumnezeu nu vor muri, pe când celelalte vor fi pedepsite după voinţa lui Dumnezeu".

În prealabil postat de ovidiu-s

Exact : „Sufletele celor pioşi rămân într-un loc mai bun, iar cele nedrepte şi rele într-unul mai rău, aşteptând acolo momentul judecăţii. Sufletele vrednice de Dumnezeu nu vor muri, pe când celelalte vor fi pedepsite după voinţa lui Dumnezeu".

Ati citat din Sfantul Iustin Martirul (probabil), cand acesta era la inceputul cercetarilor sale si inca mai credea in filozofia lui Platon (conforma careia sufletele sunt nemuritoare).

„eu însumi, pe când mă găseam împărtăşind învăţăturile lui Platon,- spune Sfantul Iustin Martirul.

Iata ce spune Sfantul Iustin Martirul cand cunoaste doctrina crestina:

"Asadar sufletul se impartaseste de viata, de vreme ce Dumnezeu vrea ca el sa traiasca, Apoi cand Dumnezeu nu vrea ca el sa mai traiasca, el nu se va mai impartasi de ea. Fiindca a trai nu este o insusire a lui asa cum este insusirea lui Dumnezeu; ci dupa cum un om nu traieste totdeauna si sufletul lui nu este pentru totdeauna asociat cu trupul, intrucat oridecateori aceasta armonie trebuie intrerupta, sufletul paraseste trupul si omul nu mai exista; da, oridecate ori sufletul trebuie sa-si inceteze existenta, spiritul de viata ii este luat si nu mai exista sufletul, ci merge inapoila locul de unde a fost luat." Dialogul cu Trifon cap.6

iar in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80.
"Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".

Dvs. luati in seama numai scrierile Sfantului Iustin Martirul, cand era influentat de filozofia greceasca (in special Platon). Astea va convin. Nu aveti curajul sa recunoasteti ca doctrina sufletului nemuritor apartine filozofiei grecesti si o puneti in carca Sfintilor Parinti (influentati si ei, la randul lor, de acesta filozofie).

[ovidiu-s]

În prealabil postat de condor

Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".Dialogul cu Trifon

Aici sfântul Iustin Martirul nu se referă la dispariţia sufletului după moarte cum susţin sectele adventiste şi iehoviste, ci îi avertizează pe creştini sa nu îi creadă pe cei ce se consideră mântuiţi încă de pe lumea aceasta şi sunt siguri că vor merge în Rai, înainte de judecată, cum susţin anumite secte neoprotestante actuale. Sfântul Iustin nu se referă la dispariţia sufletului după moarte aşa cum încearcă să interpreteze ereziile adventiste si iehoviste.

În prealabil postat de condor

"Asadar sufletul se impartaseste de viata, de vreme ce Dumnezeu vrea ca el sa traiasca, Apoi cand Dumnezeu nu vrea ca el sa mai traiasca, el nu se va mai impartasi de ea. Fiindca a trai nu este o insusire a lui asa cum este insusirea lui Dumnezeu; ci dupa cum un om nu traieste totdeauna si sufletul lui nu este pentru totdeauna asociat cu trupul, intrucat oridecateori aceasta armonie trebuie intrerupta, sufletul paraseste trupul si omul nu mai exista; da, oridecate ori sufletul trebuie sa-si inceteze existenta, spiritul de viata ii este luat si nu mai exista sufletul, ci merge inapoila locul de unde a fost luat." Dialogul cu Trifon cap.6

Vii cu citate scoase mereu din context. Sfântul Iustin scrie: „Dacă moartea ar duce la nesimţire, ea ar fi un avantaj pentru toţi cei nedrepţi. Dar, întrucât şi simţământul le rămâne tuturor celor ce au trăit şi pedeapsa veşnică îi aşteaptă, nu neglijaţi de a fi convinşi şi de a crede că acestea sunt adevărate..., că sufletele, şi după moarte, sunt în simţire." Iar în altă parte: „Sufletele celor pioşi rămân într-un loc mai bun, iar cele nedrepte şi rele într-unul mai rău, aşteptând acolo momentul judecăţii. Sufletele vrednice de Dumnezeu nu vor muri, pe când celelalte vor fi pedepsite după voinţa lui Dumnezeu". Sfântul Iustin nu acceptă sintagma de „suflet nemuritor", dar nu pentru că ar fi crezut, după cum am văzut din citatele de mai sus, că sufletul ar avea un sfârşit, ci pentru că, potrivit lui, nemuritor ar însemna şi nenăscut, învăţătură neconformă cu Ortodoxia. (Eshatologia Părinţilor Apostolici şi a apologeţilor Drd. Laurenţiu NISTOR)

[ovidiu-s]

Faptul că sufletele sunt nemuritoare nu e de origine platoniciană, ci e o învăţătura biblică:
20.4-6 „Şi am văzutsufletele celor tăiati pentru marturia lui IIsus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani. Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani. ”.
4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
[SIZE=3]Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :Si către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.
2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul?
Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”
[Domnule vasinec/maraiann/condor, nu am mai adus argumentul Pildei săracului Lazăr de la Luca 16, în care se vorbeşte limpede de existenţa Iadului şi a sufletelor după moarte, pentru că acolo aţi venit cu nişte comentarii de tot hazul, ba încă aţi avut curajul să spuneţi că nicăieri în Biblie nu se mai vorbeşte despre persoane decedate care vorbesc sau fac acţiuni. Deci când vă apucaţi la modul serios de citatele de mai sus??? Dacă ocoliţi răspunsurile, o să le reiau la nesfârşit.

[lorena29]

consider ca este important sa fiu inviata si traiesc vesnic in Domnul.. Nu ma intereseaza daca voi fi in acest trup sau voi primi o "carcasa" noua! Domnul fie cu noi toti!

În prealabil postat de lorena29

consider ca este important sa fiu inviata si traiesc vesnic in Domnul..

Asta este si voia Domnului:

"Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan 6:40)