Iubirea - Taina sau Negot?

[cristiboss56]

Toate să se facă cu mintea îndreptată spre Hristos. Să ne întrebăm cum îl vede Hristos pe un om rău ce se află în faţa noastră ? Pentru că îl văd aşa cum îl văd. Şi cum îl vede Hristos ? Nu ştiu cum îl vede, dar a murit şi pentru el. Să ne aducem aminte, atunci când suntem chinuiţi de gânduri rele asupra aproapelui, că şi pentru aceasta a murit Hristos. Acesta este gândul pe care ni-l propune Apostolul Pavel atunci când vrea să ne izbăvească de judecată. " Cine esti tu- zice Apostolul - ca să judeci sluga altuia ?" Sau : "Ia seama să nu sminteşti pe fratele tău mai mic pentru care a murit Hristos ! "Acest gând este cel mai profund, pentru că înşişi apostolii îl aveau şi el stă înaintea a toate : să ne aducem aminte că pentru "acest om rău", păcătos , a murit Hristos ! .

[georgeval]

In postarea anterioara am vrut sa subliniez ca pe treptele desavarsirii sfintii iubesc neconditionat ca in romanul lui Kazantakis "Sarmanul lui Dumnezeu" : "Doamne daca te iubesc pentru ca ma tem de iad trimite pe ingerul Tau sa ma arunce in iad, daca Te iubesc pentru ca mi-ai promis raiul trimite pe ingerul Tau sa-mi inchida portile raiului, daca Te iubesc pentru Tine si numai pentru Tine deschide-Ti bratele si primeste-ma "

[axios]

ma gandeam la un moment dat ca iubirea, ca si mantuirea, e ca un maraton... ne-am inscris multi la el. primul a trecut Hristos si apoi urmeaza ceilalti... la maraton e important sa-l termini. chiar daca nu castigi. acei cativa zeci de kilometri trebuie sa-i duci pana la capat. unii dintre noi abandoneaza, altii se accidenteaza iar restul... se lupta cu propria vointa sa ajunga la finish.

de ce am comparat iubirea cu un maraton? pentru ca stiu ca primul loc nu-l voi lua niciodata. si mai stiu ca, habar n-am cat mai am pana la capat insa sper sa-l termin. imi dau seama ca am potential sa finalizez insa vad ca nici nu ma straduiesc foarte tare sa prind un loc cat mai in fata. si chiar daca voi termina, iubirea mea va fi pe un loc mult in spate. stiu, stiu, exista si varianta sa nu-l termin. dar dati-mi voie sa fiu optimist in seara asta.

nu iubesc asa cum ar trebui. dar oare asta inseamna ca nu iubesc?
nu ma straduiesc sa mangai in stanga si-n dreapta. dar asta imi arata ca nu am iubire?
nu stiu.
stiu ca in suferinta ni se dezvolta cu totul alte simturi...
stiu ca apreciem mai mult ce avem atunci cand ramanem fara...
si mai stiu ca expresia "te doare sufletul" e cat se poate de adevarata...
si cel mai important e ca stiu ca Dumnezeu m-a binecuvantat sa aflu ce e iubirea... chiar daca a trebuit sa aflu de ce aveam parte dupa ce ea deja trecuse linia de sosire...
desi am stat o viata impreuna, abia cand a plecat, am vazut povestea noastra in toata maretia ei... ce aveam si eu habar n-aveam... si cati dintre noi habar nu au ce se afla langa ei... si unii, nefericitii de ei, mai dau si cu piciorul unor povesti extraordinare...

in fine. daca am invatat ceva de la viata e ca iubire fara jertfa nu exista.
si e exclus sa poti face negot din sau cu ea. doar daca vrei sa te minti frumos, sa-ti furi caciula singur sau sa te mandresti cu o spoiala ceva... pentru ca acel sentiment, oricare ar fi el, nu va putea purta numele iubirii...
ce e mai frustrant e ca nu pot deschide ochii multora atunci cand incerc sa-i conving sa aprecieze si sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ceea ce au. de ce?
pentru ca fiecare trebuie sa ajunga sa-si traiasca propria portie de suferinta pentru a avea parte de iubire si pentru a o pune in locul in care merita.
un loc de nepretuit.