Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

3. Ma doare teribil ca lumea nu stie, nu se informeaza si vehiculeaza lucruri gresite. (...)Eu nu stiu de unde s-a ajuns la aceasta idee ca se omoara embrioni la IVF.



Si nici nu se fac embrioni care se arunca. Sunt unii neviabili si atat.Din astia neviabili nu se pot face copii. Punct.
Ceilalti se pun la congelat si se mai pot folosi.

Înţeleg că sunteţi informată şi vehiculaţi lucruri corecte. Spuneţi-ne, vă rog, ce se întâmplă cu embrionii puşi la îngheţat şi care nu se mai folosesc ?

[sophia]

Sunt destul de informata. Nu stiu daca stiu sau am inteles totul corect.
Exista informatii de tot felul in circulatie.
Din pacate nu am experienta directa in acest domeniu, in sensul ca nu am facut in vitro.

Din cate am aflat eu, embrionii congelati apartin respectivului cuplu care i-a produs. Ei decid asupra lor. Pot sa-i foloseasca pentru mai multe sarcini.
In unele tari se pot dona altor cupluri care au nevoie si nu au reusit.
Un cuplu are in general cativa embrioni. Din astia se folosesc 2-3 (de la caz la caz) pentru o sarcina. Daca mai raman 2-3 se folosesc pentru urmatoarea.
Din care nu se stie cati sunt viabili. Mai multi nu sunt.
Deci nu au cum sa se arunce embrioni.

Repet, spun din ceea ce am aflat si eu de pe unde m-am informat.
Exista si in tara astfel de clinici si medici si puteti sa intrebati.

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Înţeleg că sunteţi informată şi vehiculaţi lucruri corecte. Spuneţi-ne, vă rog, ce se întâmplă cu embrionii puşi la îngheţat şi care nu se mai folosesc ?

Buna intrebare. Poate ar trebui ca cuplul care i-a conceput sa-si ia angajamentul sa-i "foloseasca" pe toti. Sau macar sa-i doneze altor cupluri care nu pot zamisli din motive fiziologice (steriltate, boli genetice).
Pacatul este insa ca oamenii care recurg la stiinta ca la solutia suprema au impresia ca pot controla ei totul inclusiv viata, adica cu alte cuvinte au uitat de Dumnezeu. Nu le mai trebuie, ii arunca, fac ce vor cu samanta lor. De fapt la fel fac si mamele care avorteaza, si barbatii care se feresc sa faca copii (daca zic onanie o sa fiu iar acuzata de lipsa de pudoare). Femeia nu-si poate distruge voluntar ovulele (doar sa-si suprime ovulatia prin anticonceptionale), dar daca nu are nici un barbat care s-o insamanteze, acestea oricum se pierd. Astea insa sunt pacate mai elementare, pe care le fac oameniii de rand. La antipod sunt cei care platesc bani grei sa li se faca un copil, cum am auzit o poveste, au platit o mama purtatoare si cand s-a nascut copilul avea un handicap si nu l-au mai vrut. Iar el legal era al mamei care l-a nascut...asa ca...sa se spele pe cap cu el. Nici nu i-au mai dat restul de bani. In fine povestea s-a terminat frumos pt ca tanara mama a pastrat copilul chiar daca genetic nu era al ei.

Poate asa cum nu e imoral sa cresti, sa adopti un copil care nu e al tau, nu e atat de imoral nici sa cresti in pantec un embrion care nu e din samanta ta.

Sau poate nu e moral. Daca te casatoresti si apoi constati ca unul din voi e infertil, asta e. Asa a fost voia lui Dumnezeu, la bine si la rau.
Daca e fertil si nu vrea copii, ai dreptul sa divortezi, dar in felul asta tot nu vei avea copii, ca daca iti iei pe altul/alta, tot se spune ca e adulter.
Daca stii sigur ca ai o boala genetica cu transmitere dominanta la un sex sau altul, sau la ambele, atunci cel mai bine e sa nu te casatoresti (si nici sa nu ai relatii sexuale cu nimeni). Daca totusi cineva stie si accepta sa te ia asa, atunci sa-si asume faptul ca nu va avea copii biologici. Aici chiar e o chestiune serioasa. Nu poti sa-ti bati joc, nici sa faci copii bolnavi, nici sa ii concepi si sa-i avortezi. Acum depinde si de boala. Cunosc doi baieti carora le-a murit tatal de o boala genetica si au mostenit-o si ei, nu doar gena, ci si boala, dar fiindca au aflat la timp se trateaza si sunt bine sanatosi. Daca omul e sufiecient de sanatos cat sa poata concepe, insemana ca si fiul lui ar putea duce o viata cel putin la fel de buna. daca e doar purtatorul unei gene care se transmite recesiv conform legilor mendeliene la 25% din urmasi, daca ai suficienta credinta poti sa-ti asumi acest risc.

Ceea ce e cert e ca pentru orice femeie e dureros sa stie ca din pantecele ei nu a iesit nici un copil si nu l-a alaptat la sanul ei. Nu stiu care e reactia fireasca a unei mame care adopta un copil nou nascut, daca i se declanseaza imediat instinctul matern sau in prima faza are tendinta de a respinge bebelusul. Am auzit ca si mamele naturale cateodata, mai ales cele care nasc prin cezariana nu simt din prima mare lucru pt copilul lor, de-abia dupa cateva zile. Cat despre barbat, instinctul patern nu e inascut, ci conditionat. E acelasi lucru daca copilul e sau nu din samanta lui sau daca e adoptat sau e nascut de nevasta lui.