Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Raluca06

Nu imi imaginam niciodata ca voi ajunge sa spun "nu pot trai fara tine". Mi se parea melodramatic. Sa incep cu inceputul.. acum trei ani de zile am fost la un calugar sa ma spovedesc si mi-a zis "sa nu ai prieten pana termini scoala", eu uitand sa-i mentionez ca o sa fac Facultatea de Medicina.. eu intrand atunci in clasa a 12-a.. N-am ascultat, dar in adancul sufletului meu ma macina ce mi-a spus. Timpul a trecut, am avut o relatie de 2 ani.. s-a terminat. N-am mai vrut alta.. am asteptat si a aparut el.. N-am vrut. Au trecut 2 luni de tatonari pana am hotarat sa fim impreuna. Mai mare cu 9 ani ca mine, n-am avut incredere de la inceput ca nu cumva sa caute doar distractie. Am capatat incredere in el cand am vazut ca ma iubeste sincer. A trecut timpul, am capatat incredere.. i-am povestit despre intamplarea de cu 3 ani inainte .. si-am hotarat sa mergem impreuna din nou si sa vorbesc cu calugarul. Stiam amandoi ca suntem facuti unul pentru celalalt. Le-a spus acasa surorii si tatalui lui ca "ea e the one". Nu asteptam de la calugar decat sa ma asculte, sa imi cer iertare si eventual sa imi spuna ce sa fac.. Cel mai important era sa ma asculte, sa ma descarc. Ne-am dus impreuna.. i-am spus calugarului ca e prietenul meu.. si mi-a zis "daca nu ai ascultat, la ce ai mai venit la mine? Afara sa nu va vad, desfranatilor!" Am plecat mai descumpanita si mai macinata decat am venit. Nu numai eu..ci si el.. a inceput sa se raceasca un pic, dar nu semnificativ.. si dupa o luna de zile.. mi-a spus ca ne despartim. Deodata. Evident am intrebat de ce.. daca e cineva la mijloc, daca s-a aporpiat sufleteste de altcineva, daca am facut eu ceva.. si mi-a zis ca nu, pur si simplu ne despartim pentru ca el crede ca noi o sa ne distrugem unul pe celelalt. Mama lui a murit acum 6 ani si din cate am inteles i-ar fia aprut intr-un vis si i-ar fi zis ca el ma va distruge pe mine si sa stea departe de mine daca ma iubeste. M-am rugat si eu si-am intrebat si eu daca sa-l iubesc in continuare sau sa accept despartirea si in noaptea aia l-am visat toata noaptea. Am mai intrebat o data.. sa fiu sigura si m-am visat luptandu-ma.
Am uitat sa mentionez ca de la inceputrul relatiei noastre, fosta lui prietena- colega si de munca cu el- a incercat tot timpul sa afle cat mai multe lucruri despre mine, de la singurul prieten pe care il aveam in comun, apoi pe internet si alte minuni de genul asta. Ei s-au despartit pentru ca ea avea in timpul in care era cu el o alta relatie de 2 ani de zile... Dar ea si-a dorit tot timpul mai mult. Foarte mult timp cat nu au mai vorbit.
Revin in prezent, au trecut 3 saptamani de cand ne-am despartit si culmea.. a aparut si ea in peisaj. Nu sunt impreuna, dar face tot posibilul sa se apropie de el. Lucreaza la un proiect impreuna si se ajunge pana noaptea tarziu, ea ramanand la el peste noapte, pentru ca chipurile, taxiul ar costa prea mult...Repet, nu s-a intamplat nimic sexual intre ei SIGUR. Eu pe cealelalta parte, sufar si ma chinui ca ultimul om. Nu reusesc sa dorm, sa invat, sa mananc, pentru ca imi dau seama ca poate fi o chestoiune de timp pana cand vor demara o relatie. De cand ne-am despartit dorm 3 ore pe noapte si de vreo 2-3 zile am trecut pe extraveral. El o tine pe a lui ca daca noi am fi impreuna, el m-ar distruge. L-am intrebat "crezi ca daca am fi impreuna nu m-ai iubi, despre asta e vorba?" si mi-a zis "nu, te-as iubi si inca mult, noi suntem persoanele ideale pentru o relatie, dar trebuie sa stam separat. Poate tot din cauza mea ti-a zis preotul sa nu ai prieten pana termini scoala".
colac peste pupaza, el avea probleme cu banii, masina se stricase, la munca avea probleme. Cum ne-am despartit noi, lui i se pare ca dispar, dar masina i-a fost zgariata, nu-si mai permite sa stea in chirie si culmea.. cine s-a oferit ca are o camera in plus in apartament si-l primeste fara sa plateasca chiria? ea.. Mi-a zis chiar c-a visat ca el TREBUIE sa fie cu ea, pentru ca pe ea nu ar distruge-o si nici ea nu l-ar distruge pe el. Ma omoara acesti "trebuie" cand stiu ca tine la mine.

Ce sa fac? am ajuns sa o iau razna. Nu dorm, nu mananc, nu fac nimic. Am ajuns chiar sa cred ca mi/ni s-au facut farmece. Eu care nu credeam in asa ceva. E atat de aiurea? Dintr-o relatie perfecta, cu ganduri la casatorie in viitor, am ramas cu nimic. Parca nu mai e el, si nu, nu l-am vazut altfel cand eram impreuna de cum era de fapt... Ce faci cand esti mai mult ca sigur ca omul ti-e destinat isi impune ceva diferit? te lupti cu morile de vant sau ...?!

Am nevoie de ajutor!

Cred ca trebuie sa te rogi mult la Dumnezeu, sa incerci sa dormi, sa te relaxezi si lasi lucrurile sa mearga pe fagasul lor.
Ceea ce nu inteleg este " sfatul " acelui calugar de a nu vorbi cu nimei pana termini scoala!!!! Cum adica ? De asemenea reactia lui...care mi se pare extrem de ciudata. Un sfat ar putea fi dat la modul " Crezi ca acest om este partea ta? Mai asteptati...sau "Eu te-as sfatui sa analizezi lucrurile mai bine", dar asa?????
Incearca sa evaluezi situatia asa cum trebuie, cu astepectele ei negative si incearca sa descifrezi mai bine " schimbarea" lui si ce anume il sustine in aceasta atitudine...pentru ca ar fi posibil ca tu sa suferi degeaba crezand ca si el sufera din cauza ta.

Doamne ajuta! Totul va fi bine...incearca sa te calmezi si sa te odihnesti, altfel nu te va mai placea nimeni! De asemenea incearca sa te gandesti la faptul ca poate alesul tau va aparea mai tarziu, si va fi exact ceea ce iti trebuie tie...si poate ca acel calugar simte ceva si stie ce fel de om meriti alaturi

[Raluca06]

Si eu m-am gandit la asta. Nu imi sta in caracter sa vad lucrurile altfel decat sunt. Nu stiu daca sufera, dar stiu sigur ca tine la mine. Nu ma incapatanez sa cred asta. pur si simplu am simtit-o. Nu am sincer nici cea mai mica idee pentru atitudinea lui. Parca nu e el. Asta cred ca ma doare cel mai tare. Plus ca atunci cand eram impreuna am vbit de cateva ori bune despre ce a fost intre el si ea si spunea FOARTE convins ca si daca noi ne vom desparti, el nu s-ar mai apropia de ea in veci. Ca si mine, el uraste si nu intelege oamenii care inseala. Tocmai de asta zic ca pe langa motivele pe care mi le-a dat, atitutinea lui e de neinteles. E un om cu principii si nu inteleg cum s-ar schimba asa repede.

Incerc sa ma relaxez si sa imi revin, dar de cate ori mi se pune geana pe geana, tresar. Nu dorm decat 3-4 ore pe noapte. Nu stiu sincer ce sa mai fac. Am incercat chiar sa nu-mi pese. Nu pot, ajung in acelasi punct. Si credeti-ma ca in mod normal am o vointa de fier. ACum nu pot, nu am putere oricat as incerca.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Raluca06

Si eu m-am gandit la asta. Nu imi sta in caracter sa vad lucrurile altfel decat sunt. Nu stiu daca sufera, dar stiu sigur ca tine la mine. Nu ma incapatanez sa cred asta. pur si simplu am simtit-o. Nu am sincer nici cea mai mica idee pentru atitudinea lui. Parca nu e el. Asta cred ca ma doare cel mai tare. Plus ca atunci cand eram impreuna am vbit de cateva ori bune despre ce a fost intre el si ea si spunea FOARTE convins ca si daca noi ne vom desparti, el nu s-ar mai apropia de ea in veci. Ca si mine, el uraste si nu intelege oamenii care inseala. Tocmai de asta zic ca pe langa motivele pe care mi le-a dat, atitutinea lui e de neinteles. E un om cu principii si nu inteleg cum s-ar schimba asa repede.

Incerc sa ma relaxez si sa imi revin, dar de cate ori mi se pune geana pe geana, tresar. Nu dorm decat 3-4 ore pe noapte. Nu stiu sincer ce sa mai fac. Am incercat chiar sa nu-mi pese. Nu pot, ajung in acelasi punct. Si credeti-ma ca in mod normal am o vointa de fier. ACum nu pot, nu am putere oricat as incerca.

Te inteleg si asta pentru ca toti am fost indragostiti in viata asta, si unii chiar de cine nu trebuia. Si mie mi s-a intamplat sa ma indragostesc, dar si eu ca si tine sunt destul de rationala si am un instinct de conservare foarte bine pus la punct...si in paralel cu starea de indragosteala am analizat foarte bine "obiectul" indragostelii mele, am ascultat opinii si in final am ajuns la concluzia ca de fapt el era mai mult proiectia idealului meu, si nicidecum partenerul compatibil cu mine...si asta pentru ca eu l-as fi vrut compatibil dar el nu era de fapt si acest lucru il poti constientiza numai facand apel la ratiune. Slava Domnului ca m-am autosalvat din acea situatie si au aparut alti baieti in viata mea, am evoluat, am ajuns sa ma cunosc foarte bine si sa stiu ce vreau si cum vreau sa fie " iubirea vietii mele"

Cat timp a durat relatia voastra si cat de diferit este el acum fata de persoana pe care credeai ca o cunosti? Ai putea lua in considerare si faptul ca unele persoane prefera sa recurga la texte de genul celor folosite de prietenului tau pentru a pune cumva capat relatiei, si asta fara sa fie pus in situatia de a prea multe explicatii sau a fi prea dur. Si eu am pus capat catorva relatii, nu mi-a venit usor sa fac asta...dar simteam ca alta optiune nu am, decat aceea de a-mi vedea de viata.Din experienta mea de viata, decizia de a ma detasa de baietii cu care am vorbit a fost cea mai buna, pentru ca aveam credinta in Dumnezeu si in instinctul meu..si asa a si fost.

Eu cred ca aceasta situatie este spre binele tau...chiar daca acum iti vine greu sa crezi asta si sa privesti la rece...cred ca fostul tau partener incearca sa se detaseze fara a te face sa suferi prea tare, cel putin asta cred ca este intentia lui clara.

[hmiron]

Unii oameni sunt pur si simplu de ineinteles. Poate in mintea lor niste rotite se invart cum trebuie, de ajung sa ia niste decizii, dar nu ne destainuie si noua cum functioneaza mecanismul. Nu mai incerca in zadar sa gasesti o motivatie in gestul lui. El ti-a dat explicatia pe care a crezut-o de cuviinta.

Ti-a zis ca nu vrea sa mai fie cu tine, ca a fi cu tine iti va aduce numai belele. Iata ca nu mai esti cu el, dar gandul tot acolo iti e, din care cauza te perpelesti pe toate partile si ai dat-o dramatic pe extraveral. Este clar ca apropierea de aceasta persoana nu e un lucru bun. Daca ar tine cu adevarat la tine nu te-ar face sa treci prin toate porcariile astea; nu-i accepta pretextul, cu care poate se minte si pe el insusi.

Schimba aerul, ia un concediu, schimba locul de munca. Fa ceva sa nu-l mai vezi. Cand suferi din dragoste nu poti decat sa astepti sa treaca timpul, sa se astearna uitarea. Cu el la serviciu toata ziua nu se poate.

De-aia exista reguli de ordine interioara la anumite firme, care interzic relatiile intre angajati. E bine pentru toata lumea cand nu se intampla asa ceva.

Asteapta sa ti se limpezeasca gandurile, mai strange din dinti un timp, ca dragostea e boala grea, apoi ia decizii. Mult succes in continuare.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de hmiron

Unii oameni sunt pur si simplu de ineinteles. Poate in mintea lor niste rotite se invart cum trebuie, de ajung sa ia niste decizii, dar nu ne destainuie si noua cum functioneaza mecanismul. Nu mai incerca in zadar sa gasesti o motivatie in gestul lui. El ti-a dat explicatia pe care a crezut-o de cuviinta.

Exact asa gandesc si eu...dar oamenii nu sunt de neinteles, nu vor sa explice exact in functie de ce anume iau decizia cateodata

Problema intervine in momentul cand eschivarea nu este privita exact asa cum trebuie...te poti eschiva pentru ca stii ca cel de alaturi nu va intelege niciodata, nu va accepta si poate ca va suferi foarte mult...si atunci se recurge la o cale mai voalata a realitatii crude.

De fapt explicatia exista intotdeauna, numai ca trebuie sa o si identificam

[melb26]

În prealabil postat de Raluca06

Incerc sa ma relaxez si sa imi revin, dar de cate ori mi se pune geana pe geana, tresar. Nu dorm decat 3-4 ore pe noapte. Nu stiu sincer ce sa mai fac. Am incercat chiar sa nu-mi pese. Nu pot, ajung in acelasi punct. Si credeti-ma ca in mod normal am o vointa de fier. ACum nu pot, nu am putere oricat as incerca.

Pe buna dreptate, nici eu nu as avea somn sa stiu ca el nu numai ca lucreaza cu ea, mai mult decat atat dorm sub acelasi acoperis . Pana la urma se va intampla invitabilul daca ei continua sa fie atat de mult timp impreuna.

Mama lui a murit acum 6 ani si din cate am inteles i-ar fia aprut intr-un vis si i-ar fi zis ca el ma va distruge pe mine si sa stea departe de mine daca ma iubeste. M-am rugat si eu si-am intrebat si eu daca sa-l iubesc in continuare sau sa accept despartirea si in noaptea aia l-am visat toata noaptea. Am mai intrebat o data.. sa fiu sigura si m-am visat luptandu-ma.

Ne-am dus impreuna.. i-am spus calugarului ca e prietenul meu.. si mi-a zis "daca nu ai ascultat, la ce ai mai venit la mine? Afara sa nu va vad, desfranatilor!"

Acum totul pare complicat, destinul pare sa fie impotriva voastra, insa numai Dumnezeu va hotari daca voi doi veti fi impreuna. Stiu ca e greu, dar va trebui sa gasesti forte sa te focusezi pe facultate.

Si la mine a fost o situatia asemanatoare in sensul ca sotul meu, lucra la nici 10 m distanta de fosta si se vedeau zi de zi. Si oricat si-a bagat codita, pana la urma tot pe mine m-a luat de sotie
L-am visat pe sotul meu inainte sa-l cunosc, si culmea tatal meu decedat mi l-a prezentat intr-un cadru pe care mai tarziu l-am recunoscut in realitate.
M-am rugat mult la Maicuta Domnului sa-mi arate calea si pana la urma s-a limpezit totul, sper si la tine la fel.
Doamne ajuta!

[sia]

Ce sa faci , Ralu , sa astepti ! Mai lasa sa treaca timp ...daca asta-i alegerea lui n-ai ce face .
Nu te supara , nu-mi pare tocmai sincer cand iti spune ca te iubeste dar se teme sa nu te distruga ! Ce-i aia ?
Sa nu fi fost doar o parere ca te iubeste si acum incearca sa se desparta de tine, invocand vise si sfatul pe care l-ai primit de la calugar.
Nu te amagi ,draga mea , un barbat nu ,,TREBUIE sa fie cu ea, pentru ca pe ea nu ar distruge-o si nici ea nu l-ar distruge pe el ,, !
Tu roaga-te sa-ti dea Domnul putere sa treci peste tot . Incearca sa -ti vezi de viata ta . Stiu ,acum e foarte greu ..
Asa cum spui , acum , nu poti , vei vedea insa ca se poate!
Calugarul v-a numit desfranati . Avea dreptate ? Daca avea , de unde stia ? Pentru asta ai mers la el , sa-ti ceri iertate si sa te descarci ? Fa-ti curaj si mergi din nou la el , spovedeste-te , roaga-te si-o sa fie bine .
Domnul sa te ajute !

[Raluca06]

Multumesc mult de incurajari. M-am hotarat sa imi gasesc un duhovnic si sa las lucrurile sa mearga asa cum vor fi. Sper numai sa-mi dea Dumnezeu puterea de a gandi asta tot timpul. Eu sunt o fiinta rationala si nu ma mint de obicei singura. E adevarat ca acum nu vad lucrurile asa cum trebuie, dar tind sa cred totusi ca l-am cunoscut intr-o oarecare masura. Poate daca era invers si era sa cred cu tarie ca ii e mai bine fara mine, pentru ca cineva de-acolo de sus are altceva mai bun pregatit pentru el, as fi facut la fel. Il cred cand spune ca ne despartim pentru ca imi va fi mie mai bine, chit ca momentan asta eu nu vad la mine. Nu am ce face acum si nu ma pot pune de-a curmezisul deciziei lui. Am incercat sa vorbesc cu el si i-am zis ca daca tot ne-am despartit, ar fi bine sa ne ajutam unul pe altul, din respect pentru ce a fost. I-am spus si lui daca vrea sa mergem la acelasi duhovnic si sa ne eliberam si sa stabilim niste principii bune pentru fiecare pentru a o lua din nou pe calea dreapta. A zis ca o sa mearga si el, nu stiu daca la acelasi, dar o sa vedem. Nu e atat de prost sa se cupleze din nou cu ea acum, poate in viitor o va face nu am de undde sa stiu. Ce e intre ei, s-ar putea sa fie adevarat sau s-ar putea de asemenea sa fie o tactica de a ma indeparta pe mine si de a incerca sa ma faca sa imi revin. el nu realizeaza ca imi face mai mult rau.
M-am gandit si ca ar putea fi texte.. dar nu cred ca sunt. Nu e omul care sa se foloseasca de asa ceva. Singurul de care poate nu as fi asa convinsa (Si-acum toata lumea o sa spuna ca neg de fapt ce vrea el:P ) e ala cu "tre' sa fiu cu ea". De ce? Pentru ca ea contravine principiilor lui. Bine pe partea cealalta, de cand ne-am despartit nu mai bag mana-n foc pentru nimic.. ca n-ai de unde sa stii.

Acum e important sa imi iau si examenul asta, si sincer sper sa mai am timp sa imi revin si sa invat pentru el. Pentru ca mi-am gasit un nou motto: "mai bine singura si cu examenele luate, decat singura si proasta" :)) glumesc.. M-am intalnit azi cu profesorul meu de religie din gimnaziu si liceu de care am fost tot timpul foarte apropiata.. si m-a facut sa ma linistesc un pic.. si sa vad poate lucrurile un pic diferit. Nu tine de mine momentan sa il aduc inapoi, oricat de mult as vrea asta... Si-a impus o decizie, buna sau rea el stie si el va afla. Daca Dumnezeu ne vrea impreuna, o sa-l indrepte spre mine, daca nu.. o sa-mi iau o pisica :)). Om vedea ce-o fi in viitor. Daca mentalitatea mea de azi nu ma va tine, maine voi posta din nou si va voi cere aceleasi sfaturi si incurajari si sincer sper sa se gaseasca cineva care sa aiba rabdare cu incertitudinile mele.
Multumesc inca o data, m-ati facut sa zambesc stiind ca nu sunt chiar singura:)

[hmiron]

În prealabil postat de Raluca06

Nu am sincer nici cea mai mica idee pentru atitudinea lui. Parca nu e el. [...] Tocmai de asta zic ca pe langa motivele pe care mi le-a dat, atitutinea lui e de neinteles. E un om cu principii si nu inteleg cum s-ar schimba asa repede.

Reciteste ce-ai scris. Apoi gandeste-te ca alta persoana a scris cuvintele astea. Cea mai logica concluzie e ca nu l-ai cunoscut indeajuns de mult.

Barbatii pot fi asa, actori. Tu poate ai avut nevoie de un sprijin si te-ai aruncat in bratele lui neconditionat, fara sa stai sa-l cercetezi ca om. Si acum te trezesti ca nu-l cunosti deloc. Daca e asa, intr-adevar, e mai dureros sa accepti ca te-ai inselat in privinta lui, ca te-ai grabit, ca nu el e Alesul. E foarte greu. Dar daca preferi sa dai vina pe cauze externe relatiei voastre ("ce s-o fi intamplat cu el?", "de ce s-o fi schimbat asa?"), daca vei continua sa-l absolvi de vina de a nu-si explica atitudinea fata de tine, nu vei ajunge nicaieri. Si mai tare vei plange, si mai tare ti se va frange inima.

[glykys]

Raluca draga, concentreaza-te pe examene deocamdata, munca este cel mai bun remediu pentru a nu te mai gandi, linisteste-te, gandeste-te ca daca e sa fie al tau baiatul acela, va fi, la timpul potrivit. Imi place motto-ul tau :). Iti spun din proprie experienta ca toate trec, chiar si necazurile din dragoste :), insa cu rugaciune. Parerea mea (o poti lua sau nu in considerare) este ca ar fi bine sa te duci din nou la acel calugar sa te spovedesti (ii spui tot ce ne-ai scris noua aici), sa ii ceri iertare ca nu l-ai ascultat si el va sti ce sa iti spuna, sa iti citeasca niste dezlegari.... S-ar putea sa gresesc, dar mi se pare ca de acolo ti se trag toate, are atata greutate cuvantul unui preot, mai ales daca este si calugar... Nu iti cauta alt duhovnic mai inainte de a vorbi cu acel calugar din nou, pentru ca nu va putea dezlega cele legate de acela. Te admir, din cele scrise aici, se vede ca esti puternica si ca vei sti sa infrunti viitorul!