Si cand simti ca nu mai poti...

[cer_indurare]

Sa va spun si de latura mea religioasa ca in mod clar credeti ca sunt ateu avand in vedere soarta pe care o am... cred in Dumnezeu, ma rog de cate ori am ocazia, nu cred ca este zi in care sa nu vorbesc cu El. E adevarat ca nu merg la biserica... ca nu m-am spovedit de 6-7 ani, ca de cateva ori I-am adresat cuvinte grele satul fiind de viata si de necazurile pe care le am. Cuvintele au fost spuse la nervi, la apogeu de nervi... si au fost regretate la foarte putin timp dupa ce au I-au fost adresate. Inca mi-e rusine de El pentru criza respectiva si inca regret ca am indraznit sa-I contest actiunile.

De ce nu ma spovedesc? De ce nu merg la biserica? Orasul meu nu este foarte mare... si dupa cum am zis, nimeni nu stie ce am scris mai sus. Stiu dar pe bucati. Rudele stiu cam jumate din problemele cu tata... o persoana stie de problemele cu tata si cu mama si cele doua persoane cu care am avut relatii intime stiu de problema orientarii sexuale. Preotul paroh nu imi inspira incredere... nu stiu de ce. Poate din cauza ca biserica e destul de aproape de casa mea, poate din cauza vorbelor care le-am auzit mai demult despre el... As vrea sa merg sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, as face-o de fiecare data cand ma apasa vreun gand necurat... dar mi-e rusine, mi-e teama ca s-ar afla... As vrea sa merg undeva la o manastire, preotul sa nu ma cunoasca si sa-mi inspire incredere, sa-i spun toata povestea vietii mele pe care nu am avut curaj sa o spun cap coada decat in scris si unor persoane care nu ma cunosc si care nu m-ar putea identifica.

Poate as si reusi sa stau 1-2 zile la manastirea la care as spera sa gasesc un duhovnic care sa-mi inspire incredere si care ar avea timp si rabdare sa ma ajute. Sunt din judetul Hunedoara, din orasul Hunedoara... stiti cumva vreo manastire in apropiere? As aprecia enorm daca mi-ati spune cateva ca eu, sincer, n-am pe cine sa intreb fara a trezi "suspiciuni".

Va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada citind insemnarea mea kilometrica. Orice sfat e binevenit. Orice cuvant e binevenit! Si imi cer scuze ca mi-am permis sa ma adresez fara pronume de politete; mi-am dat seama spre finalul textului de acest lucru si ora nu-mi mai permite sa modific. Inca o data va multumesc!

[Hartford]

În prealabil postat de cer_indurare

Sa va spun si de latura mea religioasa ca in mod clar credeti ca sunt ateu avand in vedere soarta pe care o am... cred in Dumnezeu, ma rog de cate ori am ocazia, nu cred ca este zi in care sa nu vorbesc cu El. E adevarat ca nu merg la biserica... ca nu m-am spovedit de 6-7 ani, ca de cateva ori I-am adresat cuvinte grele satul fiind de viata si de necazurile pe care le am. Cuvintele au fost spuse la nervi, la apogeu de nervi... si au fost regretate la foarte putin timp dupa ce au I-au fost adresate. Inca mi-e rusine de El pentru criza respectiva si inca regret ca am indraznit sa-I contest actiunile.

De ce nu ma spovedesc? De ce nu merg la biserica? Orasul meu nu este foarte mare... si dupa cum am zis, nimeni nu stie ce am scris mai sus. Stiu dar pe bucati. Rudele stiu cam jumate din problemele cu tata... o persoana stie de problemele cu tata si cu mama si cele doua persoane cu care am avut relatii intime stiu de problema orientarii sexuale. Preotul paroh nu imi inspira incredere... nu stiu de ce. Poate din cauza ca biserica e destul de aproape de casa mea, poate din cauza vorbelor care le-am auzit mai demult despre el... As vrea sa merg sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, as face-o de fiecare data cand ma apasa vreun gand necurat... dar mi-e rusine, mi-e teama ca s-ar afla... As vrea sa merg undeva la o manastire, preotul sa nu ma cunoasca si sa-mi inspire incredere, sa-i spun toata povestea vietii mele pe care nu am avut curaj sa o spun cap coada decat in scris si unor persoane care nu ma cunosc si care nu m-ar putea identifica.

Poate as si reusi sa stau 1-2 zile la manastirea la care as spera sa gasesc un duhovnic care sa-mi inspire incredere si care ar avea timp si rabdare sa ma ajute. Sunt din judetul Hunedoara, din orasul Hunedoara... stiti cumva vreo manastire in apropiere? As aprecia enorm daca mi-ati spune cateva ca eu, sincer, n-am pe cine sa intreb fara a trezi "suspiciuni".

Va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada citind insemnarea mea kilometrica. Orice sfat e binevenit. Orice cuvant e binevenit! Si imi cer scuze ca mi-am permis sa ma adresez fara pronume de politete; mi-am dat seama spre finalul textului de acest lucru si ora nu-mi mai permite sa modific. Inca o data va multumesc!

Dragule am reusit sa citesc toata scrisoarea ta si e trista dar nu dispera vezi ca la o aruncatura de bat linga Hunedoara este manastirea Prislop da fuga acolo si sigur o sa gasesti un duhovnic la care sa-i spui necazul tau.
Dumnezeu sa-ti netezeasca calea.

[demirel137]

Ce pot sa spun la aceasta ora dupa ce am citit ce ai scris este ca ... mi-ai rupt sufletul cu povestea ta. Sper si ma rog la Dumnezeu ca nimeni sa nu mai treaca pin ceea ce ai trecut tu. Si acum sa o luam in ordine.
1. Nu judeca pe nimeni. Deci nici pe ai tai parinti. Stiu ca e greu. Crede-ma ca nu esti singurul care a avut o viata mai grea. Dar iti garantez ca se poate. Iarta-i pentru tot, ajuta-i atat cat poti si roaga-L pe cel de sus sa te lumineze si sa iti dea putere. Nu uita ca toti avem de dus o cruce, si nu trebuie sa ne plangem daca e grea.
2. Fumatul... tamaia diavolului. C`est la vie ! Si eu fumez. Dar asta nu inseamna ca nu ne putem lasa. Iar hasis, Mary-j ... asta e deja altceva. Iti recomand sa nu mai incerci. Efectele se vor vedea mai tarziu.
3. Preot duhovnic. Pai nu conteaza in ce parohie esti si nici in ce localitate macar. Pursi simplu du-te la biserica, roaga-te la Dumnezeu in timpul slujbei si mai apoi spovesdeste-te la acel preot care nu te cunoaste. Insa nu uita un lucru. Spune-i tot. TOT. Este cea mai buna metoda de a te linisti si de a te apropia de Dumnezeu.
4. Gay. Aici consider ca ai o problema. Dar dupa cum am citit, vad ca esti un tip puternic care vrea sa reuseasca in viata. Crede-ma ca cel mai bine este sa stergi cu buretele acele intamplari. Uita ca ele au avut loc. Zambeste sincer unei femei si ea iti va raspunde. Cred ca experientele tale cu alti barbati nu au fost initiate de tine. Deci ia-ti viata in maini si fii barbat. Fii mandru ca esti barbat. Daca Dumnezeu vroia sa fii gay, te-ar fi facut El. Fi BARBAT, fi mandru de acest lucru, iubeste femeia ca de asta o avem langa noi ( alfel ar fi fost doar Adam si Adam), pretuieste-le pe femei, dar nu uita ca si ele sunt oameni. Si prietene... un ultim sfat : Carpe Diem !

[mara2008]

Da,este extraordinar ca ai ramas un suflet bun ,curat si cald ,cu multa incredere si credinta in Dumnezeu dupa atatea cate ai indurat.
Mergi la Prislop cum a spus Hartford ,este un loc de vis ,unde vei gasi tot ceea ce cauti,unde iti vei elibera sufletul si incarca cu tot ce e bun,si vei putea implini ceea ce iti doresti enorm .
Doamne ajuta!
Asteptam vesti noi de la tine.

[melb26]

Ce cumplit...
Lasa rusinea deoparte si mergi la un duhovnic, la Prislop, cum ai fost sfatuit, spune tot lasa-te de obiceiurile cele rele fumat, iarba etc.
De faptul ca ai fi gay, nici tu nu esti prea convins, eu insa, cred ca acestea se datoreaza si pt ca ai fost victima multor abuzuri de mic, prea multe dupa parerea mea,tb sa te reinventezi caramida cu caramida, poate ar fi bine sa te vada un specialist. Sa incepi sa ai incredere in tine si in fortele proprii, tb sa incepi sa-ti porti mai mult de grija, sa te focusezi asupra ta si asupra viitorului tau, incepi facultatea, sa te tii cat mai bine, sa-ti iei examenele, vei intalni o groaza de fete...
Asteptam vesti de la tine.
Doamne ajuta!

[Noesisaa]

Imi pare rau pentru situatia in care esti. Sa stii ca te inteleg destul de mult.

Numai sa incetezi in a-ti plange de mila. Multa lume trece prin tot felul de necazuri mai mari sau mai mici.Multi copii nu invata sa mearga cu bicicleta, eu de exemplu am invatat destul de recent pe la 20-21 de ani de nevoie fiindca familia mea nu si-a permis niciodata o bicicleta cat am fost copil.Nu-i chiar asa o tragedie. Ceea ce trebuie sa faci este sa iti duci crucea asa cum este ea, cum se spune si in Sf Evenghelie de astazi, si sa ai incredintarea ca necazurile se vor sfarsi. Stiu ca e aiurea ce spun, si ca fiind in situatia ta, iti e greu sa crezi ca mai incolo va fi mai bine. Dar va fi. Realistic vorbind, tatal tau este bolnav, si la un moment dat nu va mai fi. Ai sa pleci la facultate. Numai sa ia grija sa nu iti construiesti alte necazuri singur. Niciodata nu iti va fi bine daca folosesti droguri. Spui tu ca nu esti dependent -- dar te minti singur, esti dependent de starea de bine pe care tu singur spui ca ti-o confera. Dar este o stare de bine momentana si iluzorie care iti face rau pe termen lung. Atata timp cat ai sa ai drogurile ca optiune in viata, nu ai sa poti sa fii multumit, nici fericit, fiindca adevarata fericire nu vine dintr-o substanta, ci vine de la cei care te inconjoara, de la lucrurile pe care le vezi...etc. Si apoi, chiar iti permiti financiar sa arunci bani pe tigari si droguri? Nu iti e mila de banii pe care ii muncesti din greu ca sa ii arzi la propriu?

Spui ca esti gay. Esti sigur? Pana ce nu ai sa te imprietenesti si nu ai sa intalnesti fete nu ai sa stii. Dar te rog din tot sufletul sa nu te insori decat daca te indragostesti complet de o femeie. Sa nu te insori doar de dragul de a avea o familie fiindca daca tu nu esti lamurit in tine insuti, si daca tu nu esti complet atasat de femeie, din toate punctele de vedere, si sufletesc, si intim, ai sa iti distrugi si viata ta, si a ei, si a eventualilor copii.

[speranta]

si eu imi plang de mila...si am plans si probabil imi voi mai plange...dar am scos tot din mine ca pacate la spovedanie...cum ma simt acum?...in voia lui Dumnezeu sunt linistita... viata e o adevarata lupta si chiar de sunt femeie si neputincioasa, ma imbarbatez crezand ca adevarata viata nu va fi aici ...cele 10 porunci sa le respectam,e adevarat ca e greu cand esti tanar dar trebuie sa reusim...ca sa ajungem in Rai cu totii...
sa nu crezi ca Dumnezeu te-a uitat, El te iubeste...e singurul Tata ocrotitor, numai ca noi trebuie sa fim ascultatori de ceea ce ne spune El in constiinta noastra...El vrea sa infruntam necazul cu inima curata, fara "hasis"si fara pacat trupesc, doar atunci cand e binecuvantat de El...o sa fie greu sa te opresti din ceea ce ai facut pana acum ,dar Dumnezeu iti stie toata putinta ta si va fi multumit de cat vei putea face tu ptr El, chiar de pasii vor fi mici.
Dumnezeu sa te ajute sa fii tu insuti asa cum ai vrea sa fii....

[beliver]

Cred ca in primul rand ar fi bine sa mergi sa stai cateva zile intr-o manastire,sa participi la Sfanta Liturghie,si la rugaciuni.Apoi sa vorbesti cu preotul sa te ajute sa iesi din starea sufleteasca pe care o ai.Trebuie sa-ti doresti cu adevarat sa te apropii de Dumnezeu,si sa asculti tot ce ti se spune si sa urmezi intocmai chiar daca tu nu intelegi la inceput totul.Pentru ca tu nu numai pe tine trebuie sa te salvezi ci si pe ai tai,pentru care trebuie sa te rogi,sa tii post,dar in primul rand sa-i ierti.Este un drum lung si anevoios,dar la capatul lui te asteapta nimeni altul decat Dumnezeu,El este Cel care ti-a dat gand sa te ridici si El este Cel care o sa te ajute sa te ridici,trebuie doar sa vrei cu adevarat.Nu este usor dar merita efortul,iar cand o sa simti iubirea Lui o sa stii ca a meritat,nu se compara cu nici un alt sentiment.Vorbeste cu mama sa se spovedeasca si ea si incet cu rabdare in timp sa faceti sfestanie in casa.
Apoi o sa vedeti minuni petrecandu-se in viata voastra,adica lucruri bune la care nu v-ati asteptat dar pe care le-ati dorit.Vreu sa stii ca s-ar putea sa se afle despre pacatele tale,dar nici asta sa nu te descurajeze,pentru ca nu este important daca sunt spovedite,cel mai important este sa te curatesti de ele si sa nu le mai repeti.Dumnezeu sa-ti lumineze mintea,sa-ti curateasca trupul,sa-ti intareasca voia si sa-ti sfinteasca sufletul.