Ati fi dispusi la o asemenea iertare?

[cristina2012]

În prealabil postat de florinrusu

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Din ceea ce spui tu un lucru ma infioara, anume faptul ca te santajeaza cu avortul copilului. Dupa un pacat atat de mare ca adulterul pe care spune ca il regreta, sa-i mai treaca prin cap sa faca un alt pacat si mai grav, pruncuciderea... Daca nu se poate intretine copilul dar gandeste cat de cat matur si vrea sa o lase cu pacatele infantile (fuga de responsabilitate), ar putea da copilul in adoptie... Atentie, daca ar fi sa o ierti, nu poti cere niciodata unei mame sa-si dea copilul, nici nu ar fi bine sa accepti asa ceva daca ea ar propune (ar fi o mutilare a feminitatii ei, extrem de grava in timp si cu consecinte serioase asupra unor viitori copii ai vostri). Posibiitatea adoptiei poate functiona numai daca ea ramane singura si numia asa poate supravietui.
As vrea sa te gandesti ca copilul ar putea fi si al tau pana la urma, cu exceptia cazului in care nu a avut contact decat cu respectivul, iar cu tine deloc (nici protejat) sau daca cunoaste deosebit de bine o metoda simpto-termica de planning si poate identifica exact perioada ei fertila...
In urma cu niste ani, am intalnit o astfel de situatie. Mama era disperata ca copilul putea fi al barbatului cu care pacatuise dar cu care rupsese orice legatura si regreta amarnic gresala facuta si apelase la mine pentru ca cunosc bine metodele naturale (adica ritmurile fertilitatii feminine). Sansa era insa absolut infima sa fie al amantului. Toate indiciile pe care eu le-am putut lua in calcul aratau ca copilul este al sotului. Ea era aproape de a se sinucinde. Cred ca atunci am inteles pentru prima oara in viata expresia "m-am ranit cu pacatul", mi-am dat seama ca toate poruncile Lui Dumnezeu si ale bisericii, sunt ca peretii unei sere care ne protejeaza de intemperii, de daunatori, care ne permit sa traim, sa ne dezvoltam si sa evoluam... Era atata suferinta in sufletul ei, parea cu totul devastata...

Situatia in care esti tu este mucenicie. Tu poti alege. Rasplata sa nu astepti niciodata de la ea sau de la copil, rasplata ti-o primesti de la Hrisots, cu El discuti (prin duhovnic).

Daca sotia se spovedeste si incepe o viata de credinta adevarata, merita sa o ierti si sa mergi inainte. Daca se tine departe de biserica, e cazul sa fii foarte prudent, dar ai mare grija ca sarcina e o perioada dificila din multe puncte de vedere, mai ales al emotiilor, exista si riscul sa faca avort, dar si sa se sinucida. Un gentleman ar ramane cu ea pana naste si putin dupa, apoi ar ajuta-o sa se intretina. Un barbat tare in credinta si bun la suflet ar ierta-o.