E pacat sa mergi la strand sau la mare?

[2io]

Pentru mine a merge la mare inseamna o lupta sustinuta, permanenta si cele scrise mai sus.

Stiu altii care nu sunt asa, fericitii. Dar acestia au altele... saracii, pe care, slava Domnului, eu nu le am.

Deci, fiecare cu patima lui, cu lupta lui. Si asa viata nu este de odihna, totusi a te duce singur si nesilit de nimeni la o lupta ce ar fi putut fi evitata...

Deci, acolo, la mare, nu m-am simtit bine niciodata [de cand am inceput sa cunosc ce inseamna a fi ortodox]. De ce?

Pentru ca stiam ca este pacat a pofti un alt trup, si vedeam ca asta faceam, si ca nu ma puteam abtine, si ca mai aveam si ganduri si imaginatii fara voia mea, si, prin rugaciune de-abia ma mai puteam controla, ca sa nu incep sa ma comport nebuneste sau sa clachez sau sa incep sa fac vreun pacat sau, Doamne fereste, sa ajung indiferent fata de savarsirea pacatului cu vederea (ca sa nu mai spun cu fapta).

Si uite asa, tot cadeam si apoi imi dadeam seama ca am cazut si aplicam diferite metode de a ma ridica si, de fiecare data, doar cu ajutorul si mila Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si cu a lui Maica si cu ajutorul Sfintilor pe care ii luam la rand: Sfanta Parascheva, Sfantul Mina, Sfantul Ciprian (astazi este sarbatorirea zilei lui) si a Sfantului Acoperamant si apoi imi mai aduceam aminte si de ce spuneau diferiti parinti si ce mai citisem: cum ca inauntru sunt o galeata de mate, sau ca trupul este Biserica lui Hristos - si ca ceea ce vedeam eu erau niste biserici pline de pustiire si paianjeni si...

Si uite asa venea timpul sa mergem, si, tragand o linie la "cum a fost pe plaja" imi venea rau, ca intram intr-o transa si mai mare, si ma suparam si nu stiu de ce, o fi faptul ca imi cheltuisem energia in toata aceasta lupta si nu mai puteam gandi nimic dupa!? In orice caz, nici dupa aceea nu-mi era bine, ci doar dimineata cand ma trezeam - daca mergeam prin locuri mai pertinente, unde erau persoanele imbracate mai cu bun-simt, imi era bine si parca nici nu-mi mai aduceam aminte de lupta de ieri. Slava Domnului !

Acum ce sa fac, ca am copilasi mici, si ei e bine sa mearga la mare, sa stea la soare, sa se balaceasca in apa.

Spunea cineva ca "de ce nu merg oamenii cu probleme in locuri mai retrase, ca nu s-au terminat toate". Dar... cei ca mine, la care printre problemele principale este si asta, a desfranarii si a destrabalarii cu privirea si nu numai, parca le pica in mana doar aceste locuri populate si... nici-de-cum celelalte.

Acuma, ce voi face? Ce as putea face: accept indicatii ca si cum ar veni de la Dumnezeu, in primul rand Doamne ajuta, apoi Doamne miluieste si apoi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! si apoi Bucura-te, bucuria noastra, acopera-ne pe noi cu cinstitul tau Acoperamant!

Si tot asa, poate trece si perioada aceasta neagra din viata, si revine apoi la normal. In orice caz, daca o lupta nu te doboara, aceasta te intareste mai mult, deci: totul spre bine.

Sa fiti sanatosi!
Doamne ajuta!
Ionut

PS: am scris putin doar din experientele mele la mare...

[glykys]

Sper sa nu fiu off-topic. Unul dintre profesorii mei, Dumnezeu sa-l ierte, avea o mare placere de a merge si a urca pe munte pe traseuri grele. Si il intreba lumea cand se intorcea cum a fost in drumetie. Si Domnul Profesor, cu statura sa impunatoare, rostea ferm si cu toata gura: "Am scos toata rautatea din mine!"