Nu este asa pacat lucrul asta

În prealabil postat de Marius22

Nu putem afirma ca nu exista o legatura tainica intre pacat si boala. Prin pacatul protoparintilor, firea omeneasca a cunoscut starea de neputinta si boala. Sunt insa, oameni cu viata sfanta cuprinsi de nenumarate boli trupesti, dar, si oameni cu nenumarate pacate, ce au o "sanatate trupeasca de fier". Acest fapt ne face sa credem, intr-adevar, ca nu exista o lege invariabila in acest sens, sau o proportionalitate clar definita pacat/boala, dar, nu trebuie sa uitam, ca in toate situatiile se manifesta iconomia lui Dumnezeu.

Deci? O concluzie?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Meritoriu

Nu inteleg ce legatura are ce am spus eu cu ce sustii tu. Daca poti, fii mai explicit.

Are şi chiar mult ! Drama vieţii noastre , aceasta este adevărata noastră dramă !

[Marius22]

În prealabil postat de topcat

Deci? O concluzie?

Pacatul si boala sunt realitati existentiale cu care toti ne confruntam. Intr-un final, pentru un crestin nu este important sa-si explice tainele raportului pacat/boala, care oricum, dupa cum observam, se manifesta antinomic, ci modul in care acesta lupta cu pacatul si isi asuma boala, in perspectiva mantuirii.

În prealabil postat de Marius22

Pacatul si boala sunt realitati existentiale cu care toti ne confruntam. Intr-un final, pentru un crestin nu este important sa-si explice tainele raportului pacat/boala, care oricum, dupa cum observam, se manifesta antinomic, ci modul in care acesta lupta cu pacatul si isi asuma boala, in perspectiva mantuirii.

Nu se manifesta deloc antinomic, nu exista nici o corelare intre ele. Ca sa fiu mai exact, corelarea intre ele dispare odata cu civilizatia.

[vsovi]

În prealabil postat de topcat

Nu se manifesta deloc antinomic, nu exista nici o corelare intre ele. Ca sa fiu mai exact, corelarea intre ele dispare odata cu civilizatia.

daca furi ai sa ai conshtiintza murdara, itzi va fi frica sa te intalneshti cu cel de la care ai furat shi cand se va vorbi de furt intamplator itzi vei aminti cu frica tulburtnadu-te mereu shtiind cum ai actzionat dar tzinand la secret... ca sa nu se observe, ca sa nu fi prins shi desconspirat caci tzii la imaginea de vrednic inaintea oamenilor... iar uneori furi un mar, o para, o pruna sau o tzigara de la cineva binevoitor care nu-tzi ia pacatul in seama... caci e injositor ca sa ceri, mai bine te "serveshti" singur...

deci exista o corelare inspre suflet sau trup a pacatelor chiar daca nu shtim intotdeauna pe ce cale se intampla caci de exemplu... bei cafea, fumezi, bei alcool tare, mananci in posturi de dulce shi curveshti cu gustoqlul shi nu shtii de ce noaptea ai coshmaruri iar ziua eshti tot mai deprimat shi obosit... de ce te doare capul, poi capul te doare de la pacate... cand te doare capul eshti in stadiul final ca nu mai potzi sa rabzi ceea ce tzi-ai facut cu mana ta in baie rasfoind reviste cu femei sau cartzi de "dregoste"... shi te doare... te doare cand shti ce mutra o sa faca iubita ta cand o sa-i marturiseshti cu cine are deaface... caci rushinile dor... dar mai tare o sa doara rushinea aia cand se va rushina Hristos in fatza Tatalui shi a sfintzilor ingeri de cei ce s-au rushinat de Mine... unde Mine am impresia ca reprezinta biserica celor oropsitzi shi napastuitzi din sfintzi... din loc in loc... aia pe care nimeni nu o ia in seama, in serios... pana cand odata shi oadata se va arata slava lui Dumnezeu shi atunci cei intzeleptzi, cei sfintzi vor straluci de la Dumnezeu ca stelele shi ca soarele in Imparatzia Cerurilor... pentru ca s-au pocait de faradelegile shi nelegiuirile shi f-uraciunile lor... deci pentru ca shi-au curatzit shi haina shi camashutza shi au fost sfintzitzi prin viatza shi marturisirea lor curata fara interese josnice... ascunse prin viclenii ispistetzit accelerante...

deci potzi sa fi fara grija in privintza asta... pacatele shi patimile vor durea mai devreme sau mai tarziu pana in trup... oricat le va "vindeca" dracul ca prin minune... shi durerea chinuitoare nu trece ushor in schimb foarte ushor recazi in recidiva... ca pana nu-i scotzi radacinile din ochi shi din gust shi din burta, adica din toata inima, nu se stinge aprinderea vrajitoreasca a poftei de savarshirea pacatelor, pofta de a sta asha intr-o stare mallahienica impreuna cu mallahiste shi in nimfomania asta a simtzurilor despre barfe ca tu ca prostul, ca puiul neshtiutor, puiul de naparca ai sta asha veshnic crezand ca e un rod al harului doar pentru ca teologhiseshti shi-tzi nascoceshti inchipuiri ca ai impresia ca ai fi in cinul monahal sau preotzesc sau printre ingeri doar pentru ca ai vazut lumini sau ai simtzit mirosuri sau ai fost atins sau ce shtiu eu ce "mangaieri" ai mai avut placerea ca sa te osebeasca in ascuns... ca asha patzesc cei ce-shi infierbanta mintea shi sangele cu rugaciunile visatorului ce viseaza la fata morgana... cum spune sf Simeon Noul Teolog...

deci dor rau, mai rau ca maselele stricate shi mai rau ca focul care te arde ca in focul acela ai sa te chinuieshti caci vei fi despartzit de focul Dragostei Sfinte... singur o sa te despartzi prin neluarea in serios a mustrarilor cu Duhul Blandetzii, neluarea in serios a durerilor, a ispitelor ce apar din cautarea de slava de la oameni shi din patima dulcetzii shi bunastarii odihnei... letargiei... lenei... asha cum spun sfintzii... caci pentru orb necunoscute sunt motivele pentru care cadem atat de des in patima poftei laudaroase de minciuna shi marire de sine plina de dorintza gLumeasca de intietate absurda... asha ca un paguboss, dar ne-au luminat sfintzii cum shi de unde apare... pofta shi voirea cea rea a neascultarii...

deci dor pacatele mai devreme sau mai tarziu pana adanc in trup... dar uneori trupul le asimileaza ca bucurie shi placere, neshtiind ca se face rob pacatului adancindu-se in patima, caci omului nu-i pasa de suflet... ca nici macar nu mai crede ca are suflet shi in el exista Duh asha ca intr-o nuca miez... deci vai de noi daca lumina care este in tine, Duhul, devine intuneric, adica unul din cele 7 duhuri patimashe sau unul din cele 8 ganduri ale rautatzii... caci atunci cu atat mai mult intunericului...adica ispititorului shi proorocul mincinos plin de pornoshaga vrajitoreasca, de scamator de tipul hotzcus-potzcus-preparatus... ca sa inghitzi minciuna invoindu-te shi consimtzind... lepadarea de credintza, nu a altora ci a ta...

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Are şi chiar mult ! Drama vieţii noastre , aceasta este adevărata noastră dramă !

Suntem la un topic dedicat homosexualităţii şi nu numai ! Cu siguranţă între cei ce poartă acest păcat strigător la cer , sunt intelectuali, medici şi oameni de bine cum subliniai tu , dar păcatul rămâne păcat şi nu unul oarecare . Procentul celor ce pot ajunge în iad , nu-l ştiu şi nu este treaba mea asta . Cel ce toate le va judeca le ştie cel mai bine. Un păcat făcut conştient şi continuu fără a avea dorinţa clară de îndreptare , rămâne o grea povară până la sfârşitul vieţii de aici. Fac milostenie, donez sânge , ajut pe cel de lângă mine, dar dacă îmi tăvălesc trupul alături de tine în plăceri drăceşti , sunt oare iertat de fapta mea ? Nu, nu cred ! Asta ca un exemplu şi pot continua. Sunt un hoţ notoriu, un criminal chiar şi donez sânge, oare sunt iertat de păcatele mele, sau sunt mai puţin vinovat faţă de un hoţ sau un criminal de rând ? Nu, nu cred ! Calea pocăinţei , nu are mai multe căi , precum legislaţia creată de noi oamenii , prevăzută cu portiţe de scăpare . Sunt multe de spus, dar un păcat nu poate fi spălat de o faptă bună făcută ocazional, ci el trebuie mărturisit cu multă căinţă îndreptat în cele din urmă, pentru a ne putea Împărtăşi cu Trupul şi Sângele Dumnezeului nostru , ca o condiţie esenţială în posibilitatea mântuirii noastre , o posibilitate doar, dar nu o certitudine . Tot ce este în afarara celor menţionate mai sus pot constitui procentul la care făceai referire. Mântuirea nu este obligatorie şi nu are legătură cu un număr sau un procent ! Libertatea ne aparţine în alegerea drumului dorit sau zonei de călătorie întru veşnicie.

În prealabil postat de vsovi

tz tz sh sh

Imi pare rau ca nu am rabdare sa iti descifrez scrisul si astfel sa pot extrage ceva din cele pe care le insiri.
As vrea sa dau un exemplu, pentru a intelege ceea ce am vrut sa spun mai sus:
Sa spunem ca a minca dulce e un pacat.
Pe vremuri am fi facut o corelatie intre durerea de dinti si pacatul mincatului de dulciuri.
Azi, pentru ca sintem civilizati, ne spalam cu periute si paste performante, mergem si la dentist, si corelatia intre mincatul dulciurilor si durerile de dinti incep, sa dispara.
Pentru cine asociaza boala cu pacatul exemplul de mai sus ar trebui sa-i dea de gindit: oare nu mai pedepseste Dzeu la fel de drastic pacatul in speta?

[ory]

Nu, nu suntem pe un topic dedicat homosexualitatii....
S-apoi, cine asociaza boala cu pacatul mancatului de dulciuri, caci, nu inteleg topcat ce vrei sa zici ? Cine spune ca este pacat sa mananci dulciuri ?
Apropos de mancatul in general, de mancatul asociat cu pacatul de a manca...Cu adevarat aceasta deprindere, fireasca, de altfel, tine de societatea in care te afli, fiindca, daca faci parte dintr-un trib care-si castiga existenta la limita dupa roadele naturii, atunci nu stiu cum se mai poate vorbi despre pacatul mancarii de frupt sau de post . Deci, pana la urma si aceasta credinta tine de libertate, de mediul in care te afli, dar si de educatia pe care o primesti. Si atunci...de unde incepe aceasta presupusa credinta, sau unde se limiteaza, unde se sfarseste ? Complicat !
Si totusi, nici de mancare nu este vorba in acest topic, ci de neputinta omului si nu numai ( caci si animalele detin aceasta...ei nu le-ar numi neputinta si nicicum ) de masturbare, mai ales in situatiile delicate pe care le-a exprimat aici Euftalia.
In mod paradoxal, sau mai degraba ironic si atat de ipocrit, toti, absolut toti oamenii sunt cuprinsi de neputinta in acelasi timp in care proclama desavarsirea si schimonosesc , ponegresc natura mama. Suntem oameni si nu ar trebui sa ne fie rusine de acest lucru atata timp cat rationamentul si lupta permanenta a vietii nu ne paraseste.
Cred ca inteligenta si evolutia ne-a modificat insasi conceptul de credinta...s-apoi, cine mai stie ce este aceia credinta cu adevarat ?

[vsovi]

În prealabil postat de ory

Nu, nu suntem pe un topic dedicat homosexualitatii....
S-apoi, cine asociaza boala cu pacatul mancatului de dulciuri, caci, nu inteleg topcat ce vrei sa zici ? Cine spune ca este pacat sa mananci dulciuri ?
Apropos de mancatul in general, de mancatul asociat cu pacatul de a manca...Cu adevarat aceasta deprindere, fireasca, de altfel, tine de societatea in care te afli, fiindca, daca faci parte dintr-un trib care-si castiga existenta la limita dupa roadele naturii, atunci nu stiu cum se mai poate vorbi despre pacatul mancarii de frupt sau de post . Deci, pana la urma si aceasta credinta tine de libertate, de mediul in care te afli, dar si de educatia pe care o primesti. Si atunci...de unde incepe aceasta presupusa credinta, sau unde se limiteaza, unde se sfarseste ? Complicat !
Si totusi, nici de mancare nu este vorba in acest topic, ci de neputinta omului si nu numai ( caci si animalele detin aceasta...ei nu le-ar numi neputinta si nicicum ) de masturbare, mai ales in situatiile delicate pe care le-a exprimat aici Euftalia.
In mod paradoxal, sau mai degraba ironic si atat de ipocrit, toti, absolut toti oamenii sunt cuprinsi de neputinta in acelasi timp in care proclama desavarsirea si schimonosesc , ponegresc natura mama. Suntem oameni si nu ar trebui sa ne fie rusine de acest lucru atata timp cat rationamentul si lupta permanenta a vietii nu ne paraseste.
Cred ca inteligenta si evolutia ne-a modificat insasi conceptul de credinta...s-apoi, cine mai stie ce este aceia credinta cu adevarat ?

"pentru ce te-ai indoit putzin credincioaso?" asha ar spune poate Hristos din mila citind mesajul tau... iar eu pacatosul shi mancaciosul nu mai am ce sa zic cand shtiu cat sunt de neputincios in fatza propriei trufii mallahistice a oqqqlulhului caruia din betzshtie nu-i mai pasa shi sare mereu n-apoi in ballta... in starea aia "frumoasa"...

deci ai de grija sa nu te mai scufunzi caci credintza este Hristos cu Adevarat.

[ory]

Cred ca este cea mai mare certitudine care mi-a ramas, ca aceasta credinta este cu adevarat Hristos Insusi, cred cu adevarat...dar, mai sus m-am referit la credinta oamenilor, la presupusa credinta ce, din pacate pierde din baza pe Hristos, credinta inventata si culeasa de prin superstitii nefondate si absurde.