Eu sunt una din femeile care-si doreste cu ardoare un copil insa...pana acum Dumnezeu nu mi l-a daruit. Numai cine nu are, si isi doreste poate sa inteleaga durerea...
Sufar si eu de tiroida Hashimoto, insa nu pun pe seama bolilor faptul ca nu am putut concepe...Dumnezeu stie mai bine de ce nu mi-a daruit copilasi...stiu ca judecatile Lui sunt drepte.
Insa eu personal vad aceaste modalitati de concepere FIV si inseminare artificiala ca un medicament/tratament...deoarece in final NUMAI DUMNEZEU ESTE CEL CARE DA VIATA!
Marturisesc ca mi-a fost teama sa discut cu duhovnicul meu despre faptul ca eu, m-am interesat si chiar am apelat la inseminare artificiala.
Probabil ma aflu in ratacire, insa eu cred ca numai Dumnezeu da viata si am apelat la aceasta procedura ca la un medicament...Singurul lucru care ma ingrijoreaza este faptul ca aceste proceduri implica tratamente hormonale cu efecte adverse grave.
As infiia un copil si l-as iubi fara rezerve, insa sa stiti ca nu este asa usor. Acum nu mai sunt asa multi copii abandonati, legea spune ca ei pot fi adoptati numai daca parintii isi dau acordul sau daca nu exista parinti este necesar acordul rudelor...si in multe cazuri acestia nu si dau acordul si copii raman in plasament. O alta problema este ca sunt multe cupluri care nu pot face copii, iar copii care sunt adoptabili sunt putini, si reusesc sa-i adopte cei cu relatii si cu bani mai multi...e trist dar foarte adevarat am prietene care se chinuie sa gaseasca un copias de mult timp si fara rezultat.
Nu ma simt bine ca am postat acest mesaj care poate este anticrestin din moment ce eu sustin acest lucru, insa va rog sa ma iertati e un subiect sensibil inimii mele si nu m-am putut abtine.
|
09.10.2009, 10:08:11
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode