Ingerii, oamenii si raul

[ai2]

În prealabil postat de Marius22

Adam si Eva cunosteau binele. Aceasta era starea in care Dumnezeu i-a creat si in care ar fi trebuit sa se desavarseasca.

In ce sens cunosteau binele? Ce rost mai avea sa existe un copac al cunoasterii binelui si raului daca binele era deja stiu? Ce sens are binele fara rau?

Insa, porunca adresata de Dumnezeu protoparintilor vine dupa caderea ingerilor, dupa caderea lui Lucifer. Dumnezeu cunostea planul diabolic al acestuia cu privire la om si lumea creata. Stia de asemenea ca acesta il va supune permanent pe om ispitei.

Deci cum ar veni nu numai ca nu stiau ca e rau sa manaci din pom, nici macar nu e vina lor ci a ingerilor decazuti si D-zeu n-a miscat nimic sa impiedice caderea creaturilor prost proiectate de la inceput?

De aceea, El a poruncit, iar omul trebuia sa asculte.

Cred ca n-ai inteles ca "trebuia" nu avea sens in contextul in care motivul era necunoscut. Exact ce spunea si topcat cu statul sub birou. De ce trebuia?

Numai printr-o desavarsita ascultare fata de Dumnezeu, omul ar fi putut evita partasia cu raul, care deja era parte a creatiei prin ingerii cazuti.

D-zeu isi doreste ascultatori fara ratiune?

[Marius22]

În prealabil postat de ai2

In ce sens cunosteau binele? Ce rost mai avea sa existe un copac al cunoasterii binelui si raului daca binele era deja stiu? Ce sens are binele fara rau?

Potrivit invataturii patristice, in special a Sfantului Maxim Marturisitorul, in om distingem doua vointe: una naturala (ce tine de fiinta ) si alta gnomica (ce tine de persoana). Prin creatie, vointa naturala a omului alege numai binele, caci acesta este sensul imprimat de Dumnezeu naturii umane, singura posibilitate de a alege raul existand in vointa gnomica - personala, manifestata in "liberul arbitru". Dupa cadere, atat vointa naturala cat si cea gnomica au fost pervertite iar omul a pierdut adevarata libertate.

Sa nu ne lasam inselati, nu copacul, in sine, si raportarea omului la el, conferea omului adevarata cunoastere, ci relatia personala cu Dumnezeu, raportarea omului la poruncile Lui. Or, omul a ales neasculatrea.

În prealabil postat de ai2

Deci cum ar veni nu numai ca nu stiau ca e rau sa manaci din pom, nici macar nu e vina lor ci a ingerilor decazuti si D-zeu n-a miscat nimic sa impiedice caderea creaturilor prost proiectate de la inceput?

Nu putem spune ca fapturile au fost prost proiectate din moment ce ele erau "bune foarte". Atat ingerii cat si oamenii au avut libertate si prin urmare "au ales". Numai ca ingerii au ales de la sine, iar omul si-a manifestat alegerea in urma ispitei.

În prealabil postat de ai2

Cred ca n-ai inteles ca "trebuia" nu avea sens in contextul in care motivul era necunoscut. Exact ce spunea si topcat cu statul sub birou. De ce trebuia?

De ce-i spui propriului copil, aflat inca la o varsta frageda, ca nu trebuie sa se joace cu "roboteii" pe autostrada sau cu "soldateii" pe calea ferata? Pentru ca este expus pericolului si mortii. Constientizeaza el deplin acest lucru? Nu cred. Dar tu, ca parinte, in mod sigur, si prin urmare, nu ai decat sa-i dai porunci.

În prealabil postat de ai2

D-zeu isi doreste ascultatori fara ratiune?

Pentru Dumnezeu, a fi rational inseamna a alege numai binele. Cand alegem raul, suntem irationali.

[costel]

Se pierde din vedere ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Deci, asemnarea cu El nu se face in afara relatiei cu Dumnezeu, ci in impartasirea cu El. Omul refuza sa se arate ascultator, ceea ce denota ca doreste sa traiasca in afara dialogului cu Dumnezeu. Ori ruperea acestui dialog inseamna moarte.

În prealabil postat de Marius22

Dar tu, ca parinte, in mod sigur, si prin urmare, nu ai decat sa-i dai porunci.

Sigur, si daca tot nu intelege il arunci la ghena

În prealabil postat de Marius22

Pentru Dumnezeu, a fi rational inseamna a alege numai binele. Cand alegem raul, suntem irationali.

Si cind despre un lucru nu se poate spune daca e bine sau rau?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de topcat

Si cind despre un lucru nu se poate spune daca e bine sau rau?

Rau inseamna ruperea armoniei cu Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu le-a zis ca daca mananca din pom vor muri, cum zici tu ca nu se poate spune daca lucrul respectiv e bun sau rau?

De fapt aceste denumiri (bine-rau) sunt irelevante. Importanta era pentru Adam ascultarea, cum si pentru parinte e important ca copilul sa fie ascultator. Motivele sunt evidente si au fost deja enuntate mai sus.

În prealabil postat de Lavrentiu

Rau inseamna ruperea armoniei cu Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu le-a zis ca daca mananca din pom vor muri, cum zici tu ca nu se poate spune daca lucrul respectiv e bun sau rau?

De fapt aceste denumiri (bine-rau) sunt irelevante. Importanta era pentru Adam ascultarea, cum si pentru parinte e important ca copilul sa fie ascultator. Motivele sunt evidente si au fost deja enuntate mai sus.

Sa inteleg deci ca a cunoaste (daca asta inseamna mincatul din acel pom) e un lucru rau.

Mie personal nu mi-ar place sa am un copil spalat pe creier.

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

Sa inteleg deci ca a cunoaste (daca asta inseamna mincatul din acel pom) e un lucru rau.

Mie personal nu mi-ar place sa am un copil spalat pe creier.

Interpretarea nu trebuie sa fie una ad litteram. Pomul cunostintei binelui si raului nu se refra la verbul a cunoaste, ci la verbul a fi. Asa au interpretat majoritatea teologilor. Mancatul din acel pom inseamna un alt mod de a fi- unul ambiguu unde raul imbraca haina binelui.

[MariS_]

Pomul cunostintei binelui si raului este Duhul. Duhul Adevarului
este singurul care cunoaste cu la modul absolut Binele si raul.
Pomul vietii este Fiul Lui Dumnezeu, cel ce este Iubire. Doar in
Fiul, in iubirea Lui Hristos avem viata vesnica.
Greseala protoparintilor a fost neascultarea si lipsa de masura.
Au vrut sa mearga pe calea cea scurta si sa ajunga egalii Lui
Dumnezeu, asa cum Lucifer dorea sa-L depaseasca pe Dumnezeu.
Lipsa de masura in relationare, evident. Din mandrie si trufie.
Adam si Eva trebuiau sa creasca intai in iubire, pentru ca prin
iubire sa cunoasca adevarul, adica binele si raul, dar numai in
comuniune cu Dumnezeu pentru ca numai asa pastrau harul
si prin har aveau acces la darurile Duhului: darul deosebirii, si
celelalte.
Dumnezeu nu dorea sa creeze fiinte perfecte fiindca asta ar
fi insemnat copierea Sa. Numai Dumnezeu poate fi perfect.
El a creat fiintele perfectibile, nu perfecte.
Iar a cunoaste Binele si raul la modul absolut numai o fiinta
infinita poate. Pentru ca o mica modificare acum si aici ar putea
avea consecinte deosebit de mari peste o mie de ani, iar omul
nu are capacitatea sa prevada asemenea consecinte.
Greseala Evei si a lui Adam a fost ca nu a cooperat cu Domnul,
ci a preferat sa accepte varianta magulitoare a Lunecosului,
mai usoara si mai rapida, credeau ei.
Parasirea Raiului nu trebuie vazuta ca o pedeapsa a Lui
Dumnezeu, ci o schimbare de strategie in metoda de "crestere"
a omului in vederea obtinerii unui bine mai mare. Fiul ratacitor
la intoarcere a fost mai bine primit de Tatal decat fiul cel
ascultator care era sa cada si chiar ar fi cazut daca Tatal nu
l-ar fi dojenit. Asa zisul rau e spre un bine mai mare, pentru
calirea si otelirea credintei si virtutilor, acestea liber consimtite
si verificate prin "cercare" si "lamurire".

În prealabil postat de georgeval

Interpretarea nu trebuie sa fie una ad litteram. Pomul cunostintei binelui si raului nu se refra la verbul a cunoaste, ci la verbul a fi. Asa au interpretat majoritatea teologilor. Mancatul din acel pom inseamna un alt mod de a fi- unul ambiguu unde raul imbraca haina binelui.

Comportamentul omului s-a schimbat dupa ce a mincat din pomul cunoasterii s-au doar a constientizat acest comportament?
Omul a fost pedepsit pentru faptul de a fi mincat sau pentru faptele de dupa ce a mincat?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de topcat

Sa inteleg deci ca a cunoaste (daca asta inseamna mincatul din acel pom) e un lucru rau.

Mie personal nu mi-ar place sa am un copil spalat pe creier.

Domnule, parca nici nu ai citit ce am scris: rau nu era pomul, ci rea era mancarea din el - dar NU pentru ca mancarea era rea in sine, ci NEASCULTAREA de porunca lui Dumnezeu.

Sfintii Parinti explica faptul ca Adam ar fi mancat in cele din urma din pom, dar la un moment dat cand ar fi ajuns la "varsta duhovniceasca" necesara.

Omul traieste in timp. Ca atare, viata lui este devenire - si in paradis, ca si pe pamant. Ascultarea de cuvantul lui Dumnezeu era un pas in devenirea lui Adam - inspre asemanarea cu Dumnezeu. Aceasta a implinit-o Hristos ("ascultator pana la moarte, si inca moarte pe cruce").