Pacatul

[cristiboss56]

Cerem ca Dumnezeu , în marea Sa iubire de oameni să ne miluiească, să aibă milă de noi. Psalmul 50 începe cu aceste cuvinte : "Miluieşte-mă Dumnezeule după marea milă a Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea ". Dumnezeu va avea milă de noi , dacă vom şti să cerem acest lucru. IN SMERENIE NE DESCOPERIM DRUMUL CATRE DUMNEZEU , PENTRU CA CEL SMERIT ÎŞI RECUNOAŞTE PACATELE , IAR HRISTOS A VENIT PENTRU CEI PACATOŞI.

[ory]

Pacatul ?!
Eu m-am gandit adesea la veridicitatea lui si, sincer, notiunea lui, mai ales cea contemporan-religioasa, nu reprezinta pentru mine o certitudine din anumite perspective . De multe ori acest concept de "pacat " atribuit unor lucruri, mai ales minore si fara suport viabil dpdv mistic, nu reprezinta valabilitate, tocmai datorita sensului lui relativ capatat in diferite situatii.
Uneori pacatul reprezinta o metoda de exploatare a unor persoane credule in aceiasi masura in care cel care exploateaza se dezice, de fapt, de la acest concept " pacatos ". Alteori, pacatul este afisat in orice situatie minora, cum ar fi lucrurile indispensabile de zi cu zi, dar care trebuiesc contracarate in mod abuziv de catre infranare si abstinenta discutabila...
Oricum, crestinismul a adus cu el de-a lungul timpului si multa, multa poveste...imaginatie, traditionalism si superstitie.
Cred in existenta pacatului, mai ales in pacatele amintite in " cele zece porunci " si cele cunoscute care deriva din acestea, cred in pacatul care apasa constiinta si intuneca candoarea sufletului, cred in moralitatea care poate sa fie stirbita prin pacat, dar nu cred in atatea si-atatea presupuneri si fictiuni ale acestei notiuni intalnita, paradoxal, mai ales in viata crestinului . Parca tot bietul crestin care se si osteneste, trebuie sa fie bombardat cu tot felul de fapte presupuse pacatoase in viata acestuia...tocmai pentru ca el vrea sa creada.
Echilibrul si calea de mijloc, rationamentul cu care suntem inzestrati toti trebuie sa reprezinte adevarata cale spre " desavarsire "...presupusa desavarsire intr-o lume si-o fiinta balansata atat de frumos intre bine si rau.

[Marimira]

Eu cred ca problema ar fi sa constientizam atunci cand poftim ceva ce nu ni se cuvine, sau cand nu ni se cuvine...cred ca fiecare poate discerne ce poate pofti si ce i-ar dauna
daca ar pofti....pe X sa zicem!
D-zeu a lasat in fiecare puterea de a discerne (afara de boli) ce este bine si ce nu, si vocea constiintei pe care daca o cercetam putem afla ce nu putem pofti - pt. ca s-ar transforma in pacat si s-ar intoarce impotriva noastra!
D-zeu sa ne lumineze si ocroteasca pe toti, pt ca toti avem nevoie de mila si ajutorul sau!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marimira

Eu cred ca problema ar fi sa constientizam atunci cand poftim ceva ce nu ni se cuvine, sau cand nu ni se cuvine...cred ca fiecare poate discerne ce poate pofti si ce i-ar dauna
daca ar pofti....pe X sa zicem!
D-zeu a lasat in fiecare puterea de a discerne (afara de boli) ce este bine si ce nu, si vocea constiintei pe care daca o cercetam putem afla ce nu putem pofti - pt. ca s-ar transforma in pacat si s-ar intoarce impotriva noastra!
D-zeu sa ne lumineze si ocroteasca pe toti, pt ca toti avem nevoie de mila si ajutorul sau!

Dacă sufletul omului căzut hotărăşte să se ridice din păca şi să ceară iertare de la Dumnezeu , El Cel milostiv recuperează , ridică , reânvie , dă viaţă celor care se pocăiesc. Să ne aducem aminte de pocăinţa fiului risipitor care este una venită dintr o încercare grea . Şi aceasta ne arată că, în general , noi ne pocăim când trecem prin greutăţi. Atunci ne aducem aminte de Dumnezeu şi ne gândim la starea noastră sufletească.

[Marimira]

"Ce este pacatul?

Cuvantul grecesc pentru pacat este "amartia“, si are sensul de ratacire, de mers intr-o directie gresita si anume, pe calea mortii si nu a vietii. Pacatul nu consta in incalcarea unor norme etice, ci in instrainarea de viata cea adevarata. Prin pacat, omul demisioneaza intr-un mod liber din posibilitatea partasiei la viata dumnezeiasca. Astfel, pacatul este un esec existential, un esec al persoanelor neinstare sa-si atinga tinta, dupa cum sustine Christos Yannaras.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca pacatul este un mod de existenta «impotriva» existentei, contra naturii, deoarece fragmenteaza si corupe natura.

Atunci cand vorbim de pacat, trebuie sa avem in vedere atat pacatul protoparintilor, numit si pacat stramosesc, transmis prin nastere tuturor urmasilor lui Adam, cat si pacatul personal pe care il savarseste fiecare om prin vointa proprie. Referitor la pacatul stramosesc, trebuie sa afirmam ca Adam si Eva prin pacatul lor au imbolnavit natura umana. Iar noi venind din aceasta natura, mostenim pacatul stramosesc.

Adeseori ne spunem, de ce trebuie sa ne nastem din aceasta natura? De ce nu primim de la Dumnezeu o existenta curata? La aceste intrebari putem raspunde: daca am accepta sa venim la existenta intr-un mod separat, ar fi insemnat ca Dumnezeu sa nu-i mai fi lasat lui Adam posibilitatea de a avea copii. Astfel, planul creatiei ar fi fost anulat. Iar a aduce pe fiecare om la existenta, detasat de comunitate, ar fi insemnat sa creeze o fiinta lipsita de spiritualitate.

Insa, nu trebuie sa-i invinuim pe stramosi pentru pacatul pe care il savarsim, caci noi cadem in pacate de buna voie. Amintim ca pacatul stramosesc ne este sters prin Botez.

Pacatul este o lucrare contra firii. Sfantul Antonie cel Mare spune: "Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a manca, ci a manca nemultumind, fara cuviinta si fara infranare. Caci esti dator sa-ti tii trupul in viata, insa fara nici un gand rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu mandrie si cu pofta... Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotriva voii lui Dumnezeu".

Pacatul nu este o fatalitate. Omul are putere sa lupte impotriva lui. El trebuie sa se fereasca de insotirea cu gandul pacatos, ca acesta sa nu zaboveasca in el. Sa ne fie clar, nu trebuie sa temem de pacate si nici de recunoasterea lor. Dimpotriva, trebuie sa ne teme de nerecunoasterea si repetarea lor.- Adrian Cocosila"

[cristiboss56]

O persoană, dacă greşeşte de mai multe ori , simte la început mustrare de conştiinţă şi căinţă, însă dacă nu se opreşte şi merge mai departe în greşeli, la un moment dat , i se stinge simţirea , se depărtează de Dumnezeu , de acel divin din el, cade în nesimţire. Sfinţii Părinţi o numesc "nesimţire spirituală", aşa cum spune psalmistul : < Omul în cinste fiind n-a priceput şi s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte . . .> (Ps. 48 ) .

În prealabil postat de Marimira

" Sfantul Antonie cel Mare spune: "Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a manca, ci a manca nemultumind, fara cuviinta si fara infranare. Caci esti dator sa-ti tii trupul in viata, insa fara nici un gand rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu mandrie si cu pofta... Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotriva voii lui Dumnezeu".

- Adrian Cocosila"

Bine ales citatul din Sf. Antonie.
Pacatele sunt voluntare, dar pot fi si involuntare, multe si ele ca nisipul marii si pe care poate nici nu le stim si nu le spunem la spovedanie. De aceea dupa taina sfintei spovedanii, preotul ne da iertarea pentru "cele facute cu voie sau fara voie".

[anna21]

Un articol absolut incredibil despre promovarea desfranarii intre tineri.
In engleza:
http://www.telegraph.co.uk/education...asm-a-day.html

Si traducerea in romana:
http://www.hotnews.ro/stiri-internat...iba-orgasm.htm

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirelat

Bine ales citatul din Sf. Antonie.
Pacatele sunt voluntare, dar pot fi si involuntare, multe si ele ca nisipul marii si pe care poate nici nu le stim si nu le spunem la spovedanie. De aceea dupa taina sfintei spovedanii, preotul ne da iertarea pentru "cele facute cu voie sau fara voie".

Sa fim cu mare atentie cand vin gandurile , ca sa nu ne indulcim cu ele . Iar cand navalesc asupra noastra , sa cerem ajutor de sus , chemand numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Maicii Sale cu post ,iar dupa unele recomandari, si metanii . Sfintii Parinti ne atrag atentia ca cel ce s-a hotarat sa faca pactul , aceasta se cheama invoire . Iar invoirea este pacat al inimii , Si dupa invoire ,mai totdeauna urmeaza lucrarea sau savarsirea pacatului .

[georgeval]

Pacatul este un "esec existential" pentru ca manifestarea este contrara firii. Firea noastra a fost slabita in urma pacatulu stramosesc insa nu distrusa. Purtam in noi o miscare teocentrica pentru ca Dumnezeu a sadit aceast miscare care este conforma cu voia Sa- pentru ca nu a sadit ceva contrar voii Sale.