Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[eulaura]

nu m-a mai intrebat nimeni de mult cum ma simt... n-a mai avut nimeni de mult acces direct la sufletul meu, si desi chiar nu conteaza deloc daca postez si eu sau nu pe ste topicul asta, tot vreau s-o fac pentru ca sa ma mai descarc... in primul rand ma deprima ca nu stiu care e rostul meu( probabil acum multi vor rade de ce am spus, stiu... chestia asta aproape a devenit cliseu, dar chiar nu-mi dau seama ce planuri are Dumnezeu cu mine). apoi, ma simt vinovata pentru faptul ca mereu gresesc , dar mereu.... toate incercarile mele de a face ceva bun se fac scrum din pricina mandriei mele. cred ca am o forma de mandrie perversa... care imi nimiceste orice incercare de a face ceva bun si de a ma apropia de Dumnezeu.Dumnezeu a fost si este foarte bun cu mine, si nu zic asta pentru ca suna frumos, chiar asa este, si eu tot n-am suficienta vointa sa ma rup de ceea ce ma tine departe de El iar asta ma face foarte nefericita de fiecare data cand imi dau seama de ce fel sunt. simt ca am o datorie foarte mare fata de Dumnezeu, pe care parca n-o sa o pot achita orice as face... El imi tot da , si eu nu numai ca nu dau nimic inapoi, dar fac si impotriva. urasc atitudinea asta a mea. chiar acum, in loc sa scriu mesajul asta , poate as putea sa fac ceva pentru remedierea situatiei, dar eu stau aici si ma lamentez... simt ca mi s-a tot dat si eu am tot luat, fara sa dau nimic inapoi. apoi parintii mei... desi si ei au greselile lor sunt niste parinti devotati, care au facut TOT ce au putut ce mai bine ca sa-mi fie mie bine, din toate punctele de vedere... ii iubesc foarte mult, dar niciodata n-am stiu sa le arat asta. vreau sa-i fac fericiti. si-au sacrificat fericirea pentru fericirea mea, si as vrea sa pot face si eu ceva care sa le aduca liniste, si macar multumire, bucurie, daca fericire e prea mult spus... si n-am nici o idee cum sa fac asta, si nici nu stiu daca voi avea cum. si-ar mai fi faptul ca toate minciunile pe care le-am zis pana acum(atat mie cat si celorlalti) acum acum consecinte grave asupra mea : nu mai stiu ce simt si pentru cine, nu stiu clar sa fac diferenta intre adevarat si fals...

Pentru eulaura

În sufletul tău vine primăvara.Bucură-te!
Dar primăvara este mult de muncă.Pune început de pocăinţă şi vei culege roade bogate.
Eu aş începe prin a scrie o scrisoare părinţilor în care să le mulţumesc pentru tot ce fac ca mie să-mi fie bine şi mai ales să le spun cât de mult îi iubesc. Mă gândesc ce mult m-aş bucura dacă fiul meu ar face aceasta!

[costel]

Laura, te asemeni foarte mult cu fiul din "Pilda fiului risipitor". Acela ajunge in una din zile sa-si dea seama cat de mult a pierdut prin faptul ca a parasit casa parinteasca, ca s-a despartit de Dumnezeu. Isi vine in fire. Ce inseamna asta? Ca mersul sau dupa venirea in fire, nu mai este ratacitor. Duce catre Dumnezeu. Asa trebuie sa faci si tu. Nu e de ajuns sa constientizezi starea in care te afli, trebuie sa ajungi la fapte.

Zilnic sa te rogi pentru parinti, zilnic sa le zambesti, sa-i imbratisezi, sa le spui ceva drag. De la o varsta nu mai este importanta painea si celelalte bucate. Adevarata hrana vine din cele mentionate de mine mai sus. Ofera-le acele daruri si niciodata nu se vor simti infometati si in lipsa de ceva.

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de costel

Laura, te asemeni foarte mult cu fiul din "Pilda fiului risipitor". Acela ajunge in una din zile sa-si dea seama cat de mult a pierdut prin faptul ca a parasit casa parinteasca, ca s-a despartit de Dumnezeu. Isi vine in fire. Ce inseamna asta? Ca mersul sau dupa venirea in fire, nu mai este ratacitor. Duce catre Dumnezeu. Asa trebuie sa faci si tu. Nu e de ajuns sa constientizezi starea in care te afli, trebuie sa ajungi la fapte.

Zilnic sa te rogi pentru parinti, zilnic sa le zambesti, sa-i imbratisezi, sa le spui ceva drag. De la o varsta nu mai este importanta painea si celelalte bucate. Adevarata hrana vine din cele mentionate de mine mai sus. Ofera-le acele daruri si niciodata nu se vor simti infometati si in lipsa de ceva.

M-a facut sa izbucnesc in lacrimi postarea ta, Costel.
As vrea sa-mi pot imbratisa acum tatal, sa-i zambesc, sa-i spun cuvintele calde pe care stiu ca le-a asteptat mereu, dar nu se mai poate. El s-a dus.. Ce e cu adevarat insuportabil este felul in care m-am purtat cu el cat timp a trait. Rece, rautacios, critic. Si asta pt ca n-am putut sa-i iert unele iesiri violente din copilarie, faptul ca bea.. L-am desconsiderat total. I-am spus cuvinte grele pt care nu exista iertare. Acum inteleg ca el m-a iubit chiar si cand il raneam.. Dar eu???
De cand nu mai este printre noi parca astept ceva .. indefinit.. Sa-l visez.. Sa-l simt cumva. Sa primesc un semn de la el desi shtiu ca nu merit. E ingrozitoare tacerea care s-a lasat. Imi vad orbirea, rautatea, si intrevad cat se poate de clar intunericul care va sa fie .. care mereu a fost acolo, ca un avertisment..
Rugati-va pentru mine!

[philalex]

Necazul meu e ca nu mai exista elite in tara.....mi se pare o lume mediocra.....as vrea sa se schimbe ceva....

[ai2]

În prealabil postat de philalex

Necazul meu e ca nu mai exista elite in tara.....mi se pare o lume mediocra.....as vrea sa se schimbe ceva....

Lasa ca faceti voi ceva sa fie religia obligatorie si evolutionismul interzis alaturi de celelalte stiinte ateiste si sa vezi atunci elite! Mai ceva ca in evul mediu!

LE: era sa uit de interzicerea vaccinurilor si medicinii in general!

[glykys]

În prealabil postat de philalex

Necazul meu e ca nu mai exista elite in tara.....mi se pare o lume mediocra.....as vrea sa se schimbe ceva....

Mai sunt inca elite, dar nu sunt recunoscute... sau nu pot supravietui in aceasta lume, unde accentul nu este pus pe valoare, ci exact pe non-valoare, prostie si mita! Iata doua modele elitiste. Veti spune ca sunt batrani, dar va asigur ca acesti doi oameni,cel putin, au facut totul ca sa ii transforme in elite pe copiii care le-au trecut prin maini si nu le-au cerut absolut nimic in schimb. A, ba da, cel de-al doilea ii ruga, spre sfarsitul vietii, pe studenti, sa nu uite sa ii aprinda si lui o lumanare cand si-or aduce aminte de el:

http://www.radioguerrilla.ro/colecti...age.php?id=675
http://www.radioguerrilla.ro/colecti...age.php?id=677

[icamilin]

[quote=Irina-Magdalena;200856]As vrea sa-mi pot imbratisa acum tatal, sa-i zambesc, sa-i spun cuvintele calde pe care stiu ca le-a asteptat mereu, dar nu se mai poate. El s-a dus.. Ce e cu adevarat insuportabil este felul in care m-am purtat cu el cat timp a trait. Rece, rautacios, critic. Si asta pt ca n-am putut sa-i iert unele iesiri violente din copilarie, faptul ca bea.. L-am desconsiderat total. I-am spus cuvinte grele pt care nu exista iertare. Acum inteleg ca el m-a iubit chiar si cand il raneam.. Dar eu???

Poate sti, poate nu....

Incepand din 6 februarie 2010 ( Mosii de Iarna ),in fiecare sambata pana in saptamana Floriilor, avem "pomenirea celor adormiti". Du-te la biserica ta sau la vreo manastire din apropiere si pomeneste-l pe tatal tau si nu numai ( toti cei adormiti din familie carora le sti numele sau spui " cu tot neamul cel adormit " ) in toate aceste sambete si ai sa vezi ce mari schimbari se vor produce. Tatal tau iti va simti dragostea si tu il vei ajuta sa se ridice mai sus, i se vor ierta multe din pacatele cu care a plecat...
Vorbeste cu duhovnicul sau cu orice preot si te va lamuri ce trebuie de facut.
Pentru noi ortodocsi, in aceasta perioada a Sfantului Post al Pastelui, este adevarata pomenire a celor adormiti. Doamne ajuta-ti!

[Irina-Magdalena]

[quote=icamilin;201149]

În prealabil postat de Irina-Magdalena

As vrea sa-mi pot imbratisa acum tatal, sa-i zambesc, sa-i spun cuvintele calde pe care stiu ca le-a asteptat mereu, dar nu se mai poate. El s-a dus.. Ce e cu adevarat insuportabil este felul in care m-am purtat cu el cat timp a trait. Rece, rautacios, critic. Si asta pt ca n-am putut sa-i iert unele iesiri violente din copilarie, faptul ca bea.. L-am desconsiderat total. I-am spus cuvinte grele pt care nu exista iertare. Acum inteleg ca el m-a iubit chiar si cand il raneam.. Dar eu???

Poate sti, poate nu....

Incepand din 6 februarie 2010 ( Mosii de Iarna ),in fiecare sambata pana in saptamana Floriilor, avem "pomenirea celor adormiti". Du-te la biserica ta sau la vreo manastire din apropiere si pomeneste-l pe tatal tau si nu numai ( toti cei adormiti din familie carora le sti numele sau spui " cu tot neamul cel adormit " ) in toate aceste sambete si ai sa vezi ce mari schimbari se vor produce. Tatal tau iti va simti dragostea si tu il vei ajuta sa se ridice mai sus, i se vor ierta multe din pacatele cu care a plecat...
Vorbeste cu duhovnicul sau cu orice preot si te va lamuri ce trebuie de facut.
Pentru noi ortodocsi, in aceasta perioada a Sfantului Post al Pastelui, este adevarata pomenire a celor adormiti. Doamne ajuta-ti!

Multumesc icamilin. Nu mai asteptam sa-mi raspunda cineva.

Ma rog si acum pentru el, zilnic. Am dat pomelnic de 40 de zile si am vorbit cu parintele la care ma spovedesc. Incerc sa fac canonul pe care mi l-a dat si sa nu deznadajduiesc. Insa ma apasa tot ce am facut rau si tot ce n-am facut bine pentru el cat timp a trait. Il inteleg acum (asa imi pare, ca inteleg totul intr-o noua lumina.. ca si cum as fi avut o revelatie): izolarea, teama de a mai vorbi cu mine pentru ca il judecam.. intreaga suferinta a vietii lui. M-am uitat si eu in calendar si am vazut ca in Postul Mare in fiecare sambata se pomenesc cei adormiti. O sa fac cum mi-ai spus.

Dumnezeu sa-ti ajute si tie in toata lucrarea buna si sa-ti rasplateasca pentru acest cuvant de incurajare ce mi-ai dat!

[Corina1982]

Cel mai mare necaz al meu este ca am facu un copil in pacat. Sunt despartita de tatal lui pentru ca e un om de nimic (nu vine nici sa il vada pe Alex pt ca e cu alta femeie, nu ii mai trimite nici bani de intretinere).
Copilul are 3 ani, nu vorbeste decat 5-6 cuvinte si nu mai stiu ce sa fac si xcum sa il ajut.