Combaterea evolutionismului, in 29 de puncte

[Bastet]

În prealabil postat de Callisto

E intr-un anume fel povestioara, dar am impresia ca nu rezolva mare lucru, fiindca existenta lui Dumnezeu ca In-temei-etor al lumii trebuie sa fie perceptibila si in spatiul realului-material.

Scepticul nu e un căpățînos (cineva care ar nega la infinit un lucru doar din dragul de a-și asuma poziția de gică-contra), însă caută niște dovezi.

Acum, referitor la povestioară, într-adevăr, e o ilustrare expresivă a ideii la care s-a ajuns de mult – că din punct de vedere epistemologic, vorbitorul nu poate să demonstreze obiectiv nimic înafara existenței propriei ființe (percepția ar putea fi cel mai mare renghi, pînă la urmă). Înafară de vorbitor, în mod obiectiv, există o posibilitate ca absolut nimic să nu existe (totul ar putea fi plăsmuirile propriei imaginații) și, de asemenea, nu este exclusă posibilitatea ca ceea ce se poate percepe să fie doar un fir de nisip în deșert față de ceea ce ar putea exista.

In plus, alimenteaza mai noile pozitii psihologiste care sustin ca obiectul religiilor, desi adeseori ambiguu in mintea credinciosilor si totodata perfect inexistent, isi gaseste o justificare ca derivat al functiilor primare de adaptare si cognitive; altfel spus, religia si spiritualitatea tin de o rafinare relativ recenta a proceselor encefalice (e.g. credem in sufletele celor adormiti ca analog fin pentru o sinteza intre frica de moarte ~ ca frica de necunoscut, de pericol, motiv pentru care s-au si dezvoltat reflexele de supravietuire + credinta in entitati microscopice precum virusii ~ aceasta trebuie iarasi privita in perspectiva stramosilor nostri care nu stiau exact cum apar anumite boli, dar banuiau ca exista chestiuni fantomatice care le provoaca)

E un punct de vedere pe care îl accept, însă aș veni cu o specificare: reflexele de supraviețuire sînt intrinseci vieții. Că o ființă e mai aptă decît alta să supraviețuiască, asta e altceva, însă pînă și cele mai simple forme de viață sînt niște „roboți” formidabili în lupta pentru supraviețuire. Chiar dacă nu la nivel neapărat conștient.

[MariS_]

Callisto:
E intr-un anume fel povestioara, dar am impresia ca nu rezolva mare lucru, fiindca existenta lui Dumnezeu ca In-temei-etor al lumii trebuie sa fie perceptibila si in spatiul realului-material. In plus, alimenteaza mai noile pozitii psihologiste care sustin ca obiectul religiilor, desi adeseori ambiguu in mintea credinciosilor si totodata perfect inexistent, isi gaseste o justificare ca derivat al functiilor primare de adaptare si cognitive; altfel spus, religia si spiritualitatea tin de o rafinare relativ recenta a proceselor encefalice (e.g. credem in sufletele celor adormiti ca analog fin pentru o sinteza intre frica de moarte ~ ca frica de necunoscut, de pericol, motiv pentru care s-au si dezvoltat reflexele de supravietuire + credinta in entitati microscopice precum virusii ~ aceasta trebuie iarasi privita in perspectiva stramosilor nostri care nu stiau exact cum apar anumite boli, dar banuiau ca exista chestiuni fantomatice care le provoaca)
--------------------

Povestioara nu demonstreaza existenta lui Dumnezeu, ci doar ca se poate "afirma"
existenta Lui si fara dovezi. Ea scoate in evidenta tocmai ridicolul in care se gasesc
cei ce pretind dovezi ale existentei Sale.
Deci nu trebuie privita ca pe o demonstratie, ci ca pe o lectie data tocmai celor ce
solicita aceasta demonstratie.

[ai2]

În prealabil postat de MariS_

La un simpozion stiintific au participat cei mai mari savanti, un filozof
si un pustnic orb. Filozoful conducea lucrarile si dorea sa desfiinteze
religia ca fiind nestiintifica si lipsita de dovezi. Le dadu cuvantul pe
rand savantilor, care isi expuneau ULTIMELE teorii din domeniul lor,
cu argumente si dovezi beton. La urma ii veni randul si pustnicului orb.
Pustnicul a inceput spunand: fiindca trebuie sa-mi apar si eu crezul,
o sa va demonstrez, cu ajutorul lui Dumnezeu si al d-voastra, ca se poate
afirma si ca Dumnezeu exista. Va rog doar sa-mi spuneti cel mai recent
vis al unuia dintre d-voastra. Savantii s-au consultat in soapta, apoi filozoful
lua cuvantul: - Eu am avut cel mai recent vis. Se facea ca te-am visat
chiar pe tine, dar aveai cap de magar si coada de maimuta. Bine, foarte
bun visul - spuse orbul, fara sa para afectat. Sa-mi spuna domniile lor,
savantii, daca creatura cu cap de magar si coada de maimuta a existat in
vis, au ba. Da, raspunsera savantii, creatura a existat in vis, nu insa si
in realitate, ci doar in vis. Domnii mei, raspunse orbul, eu nu cred
ca aceea creatura a existat in vis. Imposibil, au reactionat savantii,
domnul filozof e un om de onoare, deci de incredere si noi il credem
ca a visat asa ceva. Bun, dar il credeti fara dovezi? - spuse orbul.
Pai bine omule, ce dovezi sa ne aduca daca acea creatura n-a existat
in sfera realului, ci in alta sfera si in alt mod - zisera savantii.
Pai bine domnilor, spuse calm pustnicul, si atunci mie de ce-mi
cereti dovezi, cand si Dumnezeul meu exista in alta sfera si in alt mod!

De unde le scoateti fratilor? Habar n-aveti ce inseamna simpozion stiintific si credeti ca oricine ajunge acolo asa ca din intamplare. Fabulatii de genul celei de mai sus am tot auzit. Pana nu exista ceva scris independent de sursele crestine, povestile astea raman povesti si atat. Un link la simpozion o poza ceva ca nu mai traim in evul mediu! Undeva candva s-a dus cica un pustnic la top100 oameni de stiinta si i-a dat pe spate! Nu mai spune! Problema e ca exista destui creduli care sa cumpere asemenea texte.

În prealabil postat de MariS_

Povestioara nu demonstreaza existenta lui Dumnezeu, ci doar ca se poate "afirma"
existenta Lui si fara dovezi. Ea scoate in evidenta tocmai ridicolul in care se gasesc
cei ce pretind dovezi ale existentei Sale.
Deci nu trebuie privita ca pe o demonstratie, ci ca pe o lectie data tocmai celor ce
solicita aceasta demonstratie.

Fara dovezi pot fi afirmate o infinitate de supozitii. E absurd sa faci afirmatii care nici macar teoretic nu pot fi infirmate. Ca dovada ca si credinciosii sint de acord cu mine este ca si ei au nevoie de Biblie, rugaciuni si de minuni care sa le confirme macar intr-o masura oarecare credinta.

[Bastet]

În prealabil postat de ai2

De unde le scoateti fratilor? Habar n-aveti ce inseamna simpozion stiintific si credeti ca oricine ajunge acolo asa ca din intamplare. Fabulatii de genul celei de mai sus am tot auzit. Pana nu exista ceva scris independent de sursele crestine, povestile astea raman povesti si atat. Un link la simpozion o poza ceva ca nu mai traim in evul mediu! Undeva candva s-a dus cica un pustnic la top100 oameni de stiinta si i-a dat pe spate! Nu mai spune! Problema e ca exista destui creduli care sa cumpere asemenea texte.

Cre' că ai luat-o prea literal; se voia a fi un fel de parabolă.

[MariS_]

Domnii mei, daca tot acuzati crestinii ca iau prea literal Biblia,
si poate aveti dreptate, patrundeti macar voi talcuirile la
modul neliteral. Adanciti un pic lucrurile, nu le cititi numai la
suprafata. Stiinta aveti, adunati si un pic de intelepciune...

Apropo, se zice ca la credinta ajungi fie cu mintea de copil,
adica pura (am tradus ca sa n-o cititi tot literal), fie cu
mintea de intelept.

Deci, atentionare pentru "stiintifici": cand spun se zice sau se
povesteste, sa luati restul la modul simbolic nu literal.

În prealabil postat de MariS_

Apropo, se zice ca la credinta ajungi fie cu mintea de copil,
adica pura (am tradus ca sa n-o cititi tot literal), fie cu
mintea de intelept.

Un copil crede orice ii spui, cred ca esti constient

[MariS_]

Domnul meu, n-ai tinut cont de atentionare. Tot literal ai citit...

În prealabil postat de MariS_

Domnul meu, n-ai tinut cont de atentionare. Tot literal ai citit...

Nici eu nu am vorbit literal

[MariS_]

topcat:
Nici eu nu am vorbit literal
------
Pai, domnul meu, ceea ce ai afirmat, numai la modul literal are logica.
La modul simbolic, sa spui ca un om cu mintea pura e acelasi lucru cu
un om credul, e cel putin ilogic, ca sa ma exprim frumos.