Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[Danialex]

Doamne-ajuta!
Raluca, deja cred ca ai primit suficiente sfaturi, important este ce pui tu in aplicare. Parerea mea este ca trebuia sa faci ascultare, calugarul a stiut ce spune sa nu-ti faci prieten in facultate, pentru ca n-o sa dai de cine iti este de folos. Mai mult ca sigur era vazator cu duhul si a inteles prin ce ispite vei trece, de-aia cred ca a fost asa transant... realitatea a dovedit ca a avut dreptate. Nici nu-ti dai seama cat de important este sa intalnesti omul potrivit, pur si simplu te simti fericita. Parerea mea este sa te linistesti, aceasta furtuna care a fost in viata ta va trece si te va intari sufleteste, dar tu sa faci ascultare de duhovnic de acum incolo, mai ales in subiectul asta al casatoriei, care este esential in viata (gandeste-te ca e o Taina, cu omul ala ramai legata pe viata si in vesnicie in fata Domnului). Iti spun pentru ca si eu am avut foarte multe caderi pana sa intalnesc pe cel potrivit si la un moment dat am primit un sfat transant sa ma departez de cineva pe care credeam ca-l iubeam la vremea respectiva... dar a fost o mare inselare, de fapt nu stiam mai nimic despre omul ala, care si-asa avea un trecut cam misterios.
Fii sigura ca Dumnezeu nu te lasa si ti-l va aduce pe cel potrivit tie, cand iti va fi de folos sa te casatoresti. Mergi la duhovnicul tau si descarca-ti sufletul impovarat de framantari, vei vedea ca iti revii si va veni si soarele in viata ta. Pace si bucurie iti doresc!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Danialex

Doamne-ajuta!
Raluca, deja cred ca ai primit suficiente sfaturi, important este ce pui tu in aplicare. Parerea mea este ca trebuia sa faci ascultare, calugarul a stiut ce spune sa nu-ti faci prieten in facultate, pentru ca n-o sa dai de cine iti este de folos. Mai mult ca sigur era vazator cu duhul si a inteles prin ce ispite vei trece, de-aia cred ca a fost asa transant... realitatea a dovedit ca a avut dreptate. Nici nu-ti dai seama cat de important este sa intalnesti omul potrivit, pur si simplu te simti fericita. Parerea mea este sa te linistesti, aceasta furtuna care a fost in viata ta va trece si te va intari sufleteste, dar tu sa faci ascultare de duhovnic de acum incolo, mai ales in subiectul asta al casatoriei, care este esential in viata (gandeste-te ca e o Taina, cu omul ala ramai legata pe viata si in vesnicie in fata Domnului). Iti spun pentru ca si eu am avut foarte multe caderi pana sa intalnesc pe cel potrivit si la un moment dat am primit un sfat transant sa ma departez de cineva pe care credeam ca-l iubeam la vremea respectiva... dar a fost o mare inselare, de fapt nu stiam mai nimic despre omul ala, care si-asa avea un trecut cam misterios.
Fii sigura ca Dumnezeu nu te lasa si ti-l va aduce pe cel potrivit tie, cand iti va fi de folos sa te casatoresti. Mergi la duhovnicul tau si descarca-ti sufletul impovarat de framantari, vei vedea ca iti revii si va veni si soarele in viata ta. Pace si bucurie iti doresc!

Da, dar uite ca mie nu mi s-a intamplat sa imi vorbeasca nici un calugar la modul asta....ba dimpotriva mi s-au adresat cu calm si mi-au lasat libertatea de decizie.

[metanoia2]

"Da, dar uite ca mie nu mi s-a intamplat sa imi vorbeasca nici un calugar la modul asta....ba dimpotriva mi s-au adresat cu calm si mi-au lasat libertatea de decizie."

Poate tu alegi intotdeauna ceea ce e bine nu te intuneca sentimentele.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de metanoia2

"Da, dar uite ca mie nu mi s-a intamplat sa imi vorbeasca nici un calugar la modul asta....ba dimpotriva mi s-au adresat cu calm si mi-au lasat libertatea de decizie."

Poate tu alegi intotdeauna ceea ce e bine nu te intuneca sentimentele.

Pai m-au mai intunecat de-a lungul timpului, dar nu pentru mult timp. Nici nu cred ca e sanatos sa fii intunecat de sentiment si sa nu mai poti vedea omul exact asa cum e el, sau sa treci peste diverse in virtutea sentimentului.
Una e sa iti iubesti aproapele, dar atunci cand vine vorba de partea de la Dumnezeu, lucrurile ar trebui tratate cu multa complexitate si multa rugaciune, atfel cred ca e risipa

[metanoia2]

Vezi, e bine sa fii asa ca tine, eu nu stiu decat: cred Doamne, ajuta necredintei mele, mai mult incerc sa nu gandesc desi de multe ori o fac si apoi regret.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de metanoia2

Vezi, e bine sa fii asa ca tine, eu nu stiu decat: cred Doamne, ajuta necredintei mele, mai mult incerc sa nu gandesc desi de multe ori o fac si apoi regret.

Cred ca este foarte frumos sa fii asa cum esti.

[Raluca06]

M-am rugat mult la Dumnezeu in timpul asta. Am citit toate mesajele voastre. Stati sa-mi fac ordine in gandire si sa spun clar ce gandesc. Au trecut mai bine de 2 luni de cand ne-am despartit si ultima data cand am scris, nu-i doream raul. a fost ceva spus sub impuls de moment. Dar credeti-ma sincer ca il iubesc, oricat de cretin suna asta. Inca-l iubesc si daca Dumnezeu o sa vrea sa fim impreuna, vom fi, daca nu.. voi duce cat pot. Nu stiu daca am gresit, dar stiu ca la un moment dat cand chiar mi-era bine, cineva apropiat mie, 2 copii frumosi aveau nevoie de fericire si-am zis "Doamne, ia de la mine, din fericirea mea si da-le lor" pentru ca ma durea sa ii stiu in probleme. Si uite ca poate asta s-a intamplat. Nu=mi pare rau ca am cerut asta, dar imi pare rau ca s-a dus dragostea aia pe care o cunosteam.
E normal sa par o persoana total necerebrala si care pune sentimentele inaintea gandirii logice. In mod normal, daca m-ati cunoaste nu sunt asa, nu-s o adolescenta care se indragosteste de fiecare barbat pe care il intalneste si viseaza la casatorie. Nu, omul asta chiar a reusit sa ma faca sa ii dau totul, absolut totul.. chiar si cea mai mica bucatica din sufletul meu, frustrarile mele si doare enorm sa vad ca la sfarsit nu stiu sigur cat a contat. De fapt, la sfarsit am avut senzatia ca nu mi-a mai ramas nimic din mine, ca nu mai stiu cine sunt. Nu l-as fi crezut ca m-a iubit, daca nu vedeam asta in ochii lui. Nu, nu ma mint singura, stiu ce am vazut. Nu m-am inselat pana acum NICIODATA in privinta oamenilor. Si nu e o lauda exagerata. Vorbesc foarte serios. Am stiut de la inceput la ce sa ma astept de la un om.
Dupa 2 luni si multe discutii lucrurile stau asa: Eu il iubesc. El sta cu ea si o iubeste pe ea. Textele lui pe langa cele spuse s-au imbogatit si per total fac motivele pentru care noi ne-am despartit
1.Sora lui si-a pierdut prietenul cand ea era de varsta mea. Diferenta de ani dintre ei era asemanatoare cu a noastra.. LA fel.. s-au iubit enorm de mult, aveau planuri marete si el a murit intr-un accident de motor. DIn ce am inteles eu, ii e teama foarte tare (din nu stiu ce motiv, dar crede cu tarie in el, -ca e vis, revelatie, ce vreti voi.. nu vreau sa imi mai bat capul-) sa nu se intample la fel si in cazul nostru pentru ca el a gasit relatia noastra extraordinar de asemanatoare cu a lor.
2. A avut un rol foarte important ce i-a spus o baba ce ghicea viitorul.. acum vreo 3 ani si ceva.. pentru ca intre timp i s-au implinit ce a zis baba. Sincer mie mi se pare o tampenie, pentru ca, pe langa lucrurile pe care el le-a gasit ca s-au implinit, baba i-a zis ceva de genul "o sa fii prins intre o blonda si-o bruneta" si no sincer, ce mare chestie e asta?! Si probabil i-a zis ca o sa ramana cu blonda.. ca asa i-a venit babei pe moment si na.. el a ramas cu blonda (eu sunt bruneta). Ca sa si glumesc.. stateam si ma gandeam cu o prietena la un moment dat... daca eu ma faceam blonda, ce se0ntampla? schimbam viitorul?
3. L-am intrebat pe fata, daca de fapt m-a iubit si-a vrut sa fie cu mine pt totdeauna sau a fost o flama de moment? si evident ca a zis ca m-a iubit- da, stiu, doar nu era sa zica altceva- si atunci l-am intrebat :mah, daca m-ai iubit atat de mult, cum de ai putut renunta la mine? si mi-a zis ca eu nu pot intelege ca el poate iubi si renunta la un om daca ratiunea ii spune asta. si ca atunci cand ne-am despartit noi, vroia doar sa fie singur, doar ca dup-aia si-a dorit totusi pe cineva.
BUN ... astea au fost textele lui, acum vin ale mele:
1.Mi-e dor de el, mi l-as dori inapoi, da. dar n-as fi intr-atat de proasta sa-l primesc cu bratele deschise si sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. De fapt sincer, nu stiu sigur daca l-as primi, si daca as face-o, as pune niste conditii. Totusi, in ciuda sentimentelor, gandesc. Eu de fapt probabil, fara sa constientizez, imi doresc ce am avut.. dragostea aia perfecta si de gasit o gasisem in el. MA omoara sentimentul ca el era pt mine, si dorul zilnic dar imi vad in continuare de viata.
Bun, sincer.. tot din ce am vbit cu el cred sincer ca nu o sa o iubeasca asa cum m-a iubit pe mine. Ea ii da stabilitate, dar eu ii dadeam sentimentul ala ca poate face orice langa mine.. LAnga mine era impulsiv, atentie nu si prost. DAr ideea de impulsivitate la un barbat de 30 de ani e egala cu nesiguranta pe sine si cu incapacitatea de a controla situatiile. Cu ea nu e asa, stie ce a luat, stie ce fel de femeie e, si asta il face sa creada ca n-ar suferi asa de tare daca ea ar calca stramb.Si la fel stie ca daca el ar parasi0o, ea nu ar suferi atat de tare. LA ce a fost el prost, daca asa sta situatia e ca si eu as fi putut sa ii ofer acelasi lucru, daca avea rabdare sa devin o femeie matura. Poate chiar mai mult.
2. La munca ei au acelasi rang ierarhic, in functii de conducere amandoi, dar pe 2 departamente diferite. Ea fiind femeie, a reusit sa intre pe sub pielea sefilor si e ascultata. El in schimb, sincer nu stiu cat e de bine vazut. Pana sa se afle ca sunt impreuna, ea era vocea lui. Ea promulga ideile lui, pentru ca era mai bine vazuta. Imi povestea ca cei din conducere au vrut sa-l trimita la o alta firma din tara, care din punct de vedere profesional e ultima oprire inainte de concediere. Si atunci ei s-au dus impreuna si au spus ca daca pleaca el, va pleca si ea. Si ca sa nu o piarda pe ea, il tin si pe el. Cam asa se reflecta la rece situatia. Acum la cum il cunosc eu pe el, s-ar simti tare injosit sa il tina pe el din cauza ei, si si-a bagat cv-ul in alta parte. Totusi pentru a-si mangaia constiinta ca nu e un om profitor, o iubeste sau isi imagineaza ca o iubeste. Nu stiu sincer. Probabil ca ii e bine, ca aia are casa, masa, timp pt ea nu trebuie sa isi faca, ca o vede continuu. Nu reprezinta un efort prea mare.
3. Sunt constienta ca lumea nu o sa se opreasca in loc pentru durerea mea si recunosc - nu stiu daca am facut bine- m-am rugat la Dumnezeu sa mi-l aduca inapoi, inca o fac. Tocmai pt ca eu cred ca el e pt mine. daca va fi sa fie asa, o sa vedem. Am invatat in timpul asta cine-mi sunt adevaratii prieteni si ca exista lucruri mult mai importante decat depresia si supararea mea. Maine se face o saptamana de cand in spital in reanimare, am vazut primul om murind sub ochii mei. Dumnezeu sa-l ierte! Un copil de 19 ani. Moarte cerebrala in urma unui accident rutier, asta inseamna ca traia doar datorita aparatelor si ca incet organele lui vitale au cedat. Atunci am vazut ca sunt un om puternic si ca in ciuda faptul ca nu puteam face nimic, am fost in stare sa ma adun si sa aprind o lumanare. Exact in momentul in care s-a dus, lumanarea aprinsa de dinainte s-a stins. Pentru altcineva poate nu e ceva important, dar pentru mine, faptul ca nu m-am pierdut in momentul in care am vazut ca se duce si n-am ramas nici stana de piatra, si-am observat ca se stinge si-am gasit repede o bricheta sa aprind una noua si sa zic un Tatal Nostru, conteaza. Mi-a dat mie senzatia ca o sa fiu un medic bun, pentru ca la testul cel mai important gandesc si cu sufletul si cu mintea.
Mi-am dat seama din nou cine sunt: un om care simte enorm de mult si care are ca oricare altul o groaza de defecte, dar care poate deveni mai bun.

Ce mi-e cel mai ciudat e ca simt o incredere uimitoare si extraordinar de sigura ca vom fi din nou impreuna la un moment dat. Lucru care ma sperie, pentru ca imi dau seama ac cu cat timpul trece, lucrurile se complica si pt mine si pt el si pt noi.