Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[metanoia2]

"Da, dar uite ca mie nu mi s-a intamplat sa imi vorbeasca nici un calugar la modul asta....ba dimpotriva mi s-au adresat cu calm si mi-au lasat libertatea de decizie."

Poate tu alegi intotdeauna ceea ce e bine nu te intuneca sentimentele.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de metanoia2

"Da, dar uite ca mie nu mi s-a intamplat sa imi vorbeasca nici un calugar la modul asta....ba dimpotriva mi s-au adresat cu calm si mi-au lasat libertatea de decizie."

Poate tu alegi intotdeauna ceea ce e bine nu te intuneca sentimentele.

Pai m-au mai intunecat de-a lungul timpului, dar nu pentru mult timp. Nici nu cred ca e sanatos sa fii intunecat de sentiment si sa nu mai poti vedea omul exact asa cum e el, sau sa treci peste diverse in virtutea sentimentului.
Una e sa iti iubesti aproapele, dar atunci cand vine vorba de partea de la Dumnezeu, lucrurile ar trebui tratate cu multa complexitate si multa rugaciune, atfel cred ca e risipa

[metanoia2]

Vezi, e bine sa fii asa ca tine, eu nu stiu decat: cred Doamne, ajuta necredintei mele, mai mult incerc sa nu gandesc desi de multe ori o fac si apoi regret.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de metanoia2

Vezi, e bine sa fii asa ca tine, eu nu stiu decat: cred Doamne, ajuta necredintei mele, mai mult incerc sa nu gandesc desi de multe ori o fac si apoi regret.

Cred ca este foarte frumos sa fii asa cum esti.

[Raluca06]

M-am rugat mult la Dumnezeu in timpul asta. Am citit toate mesajele voastre. Stati sa-mi fac ordine in gandire si sa spun clar ce gandesc. Au trecut mai bine de 2 luni de cand ne-am despartit si ultima data cand am scris, nu-i doream raul. a fost ceva spus sub impuls de moment. Dar credeti-ma sincer ca il iubesc, oricat de cretin suna asta. Inca-l iubesc si daca Dumnezeu o sa vrea sa fim impreuna, vom fi, daca nu.. voi duce cat pot. Nu stiu daca am gresit, dar stiu ca la un moment dat cand chiar mi-era bine, cineva apropiat mie, 2 copii frumosi aveau nevoie de fericire si-am zis "Doamne, ia de la mine, din fericirea mea si da-le lor" pentru ca ma durea sa ii stiu in probleme. Si uite ca poate asta s-a intamplat. Nu=mi pare rau ca am cerut asta, dar imi pare rau ca s-a dus dragostea aia pe care o cunosteam.
E normal sa par o persoana total necerebrala si care pune sentimentele inaintea gandirii logice. In mod normal, daca m-ati cunoaste nu sunt asa, nu-s o adolescenta care se indragosteste de fiecare barbat pe care il intalneste si viseaza la casatorie. Nu, omul asta chiar a reusit sa ma faca sa ii dau totul, absolut totul.. chiar si cea mai mica bucatica din sufletul meu, frustrarile mele si doare enorm sa vad ca la sfarsit nu stiu sigur cat a contat. De fapt, la sfarsit am avut senzatia ca nu mi-a mai ramas nimic din mine, ca nu mai stiu cine sunt. Nu l-as fi crezut ca m-a iubit, daca nu vedeam asta in ochii lui. Nu, nu ma mint singura, stiu ce am vazut. Nu m-am inselat pana acum NICIODATA in privinta oamenilor. Si nu e o lauda exagerata. Vorbesc foarte serios. Am stiut de la inceput la ce sa ma astept de la un om.
Dupa 2 luni si multe discutii lucrurile stau asa: Eu il iubesc. El sta cu ea si o iubeste pe ea. Textele lui pe langa cele spuse s-au imbogatit si per total fac motivele pentru care noi ne-am despartit
1.Sora lui si-a pierdut prietenul cand ea era de varsta mea. Diferenta de ani dintre ei era asemanatoare cu a noastra.. LA fel.. s-au iubit enorm de mult, aveau planuri marete si el a murit intr-un accident de motor. DIn ce am inteles eu, ii e teama foarte tare (din nu stiu ce motiv, dar crede cu tarie in el, -ca e vis, revelatie, ce vreti voi.. nu vreau sa imi mai bat capul-) sa nu se intample la fel si in cazul nostru pentru ca el a gasit relatia noastra extraordinar de asemanatoare cu a lor.
2. A avut un rol foarte important ce i-a spus o baba ce ghicea viitorul.. acum vreo 3 ani si ceva.. pentru ca intre timp i s-au implinit ce a zis baba. Sincer mie mi se pare o tampenie, pentru ca, pe langa lucrurile pe care el le-a gasit ca s-au implinit, baba i-a zis ceva de genul "o sa fii prins intre o blonda si-o bruneta" si no sincer, ce mare chestie e asta?! Si probabil i-a zis ca o sa ramana cu blonda.. ca asa i-a venit babei pe moment si na.. el a ramas cu blonda (eu sunt bruneta). Ca sa si glumesc.. stateam si ma gandeam cu o prietena la un moment dat... daca eu ma faceam blonda, ce se0ntampla? schimbam viitorul?
3. L-am intrebat pe fata, daca de fapt m-a iubit si-a vrut sa fie cu mine pt totdeauna sau a fost o flama de moment? si evident ca a zis ca m-a iubit- da, stiu, doar nu era sa zica altceva- si atunci l-am intrebat :mah, daca m-ai iubit atat de mult, cum de ai putut renunta la mine? si mi-a zis ca eu nu pot intelege ca el poate iubi si renunta la un om daca ratiunea ii spune asta. si ca atunci cand ne-am despartit noi, vroia doar sa fie singur, doar ca dup-aia si-a dorit totusi pe cineva.
BUN ... astea au fost textele lui, acum vin ale mele:
1.Mi-e dor de el, mi l-as dori inapoi, da. dar n-as fi intr-atat de proasta sa-l primesc cu bratele deschise si sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. De fapt sincer, nu stiu sigur daca l-as primi, si daca as face-o, as pune niste conditii. Totusi, in ciuda sentimentelor, gandesc. Eu de fapt probabil, fara sa constientizez, imi doresc ce am avut.. dragostea aia perfecta si de gasit o gasisem in el. MA omoara sentimentul ca el era pt mine, si dorul zilnic dar imi vad in continuare de viata.
Bun, sincer.. tot din ce am vbit cu el cred sincer ca nu o sa o iubeasca asa cum m-a iubit pe mine. Ea ii da stabilitate, dar eu ii dadeam sentimentul ala ca poate face orice langa mine.. LAnga mine era impulsiv, atentie nu si prost. DAr ideea de impulsivitate la un barbat de 30 de ani e egala cu nesiguranta pe sine si cu incapacitatea de a controla situatiile. Cu ea nu e asa, stie ce a luat, stie ce fel de femeie e, si asta il face sa creada ca n-ar suferi asa de tare daca ea ar calca stramb.Si la fel stie ca daca el ar parasi0o, ea nu ar suferi atat de tare. LA ce a fost el prost, daca asa sta situatia e ca si eu as fi putut sa ii ofer acelasi lucru, daca avea rabdare sa devin o femeie matura. Poate chiar mai mult.
2. La munca ei au acelasi rang ierarhic, in functii de conducere amandoi, dar pe 2 departamente diferite. Ea fiind femeie, a reusit sa intre pe sub pielea sefilor si e ascultata. El in schimb, sincer nu stiu cat e de bine vazut. Pana sa se afle ca sunt impreuna, ea era vocea lui. Ea promulga ideile lui, pentru ca era mai bine vazuta. Imi povestea ca cei din conducere au vrut sa-l trimita la o alta firma din tara, care din punct de vedere profesional e ultima oprire inainte de concediere. Si atunci ei s-au dus impreuna si au spus ca daca pleaca el, va pleca si ea. Si ca sa nu o piarda pe ea, il tin si pe el. Cam asa se reflecta la rece situatia. Acum la cum il cunosc eu pe el, s-ar simti tare injosit sa il tina pe el din cauza ei, si si-a bagat cv-ul in alta parte. Totusi pentru a-si mangaia constiinta ca nu e un om profitor, o iubeste sau isi imagineaza ca o iubeste. Nu stiu sincer. Probabil ca ii e bine, ca aia are casa, masa, timp pt ea nu trebuie sa isi faca, ca o vede continuu. Nu reprezinta un efort prea mare.
3. Sunt constienta ca lumea nu o sa se opreasca in loc pentru durerea mea si recunosc - nu stiu daca am facut bine- m-am rugat la Dumnezeu sa mi-l aduca inapoi, inca o fac. Tocmai pt ca eu cred ca el e pt mine. daca va fi sa fie asa, o sa vedem. Am invatat in timpul asta cine-mi sunt adevaratii prieteni si ca exista lucruri mult mai importante decat depresia si supararea mea. Maine se face o saptamana de cand in spital in reanimare, am vazut primul om murind sub ochii mei. Dumnezeu sa-l ierte! Un copil de 19 ani. Moarte cerebrala in urma unui accident rutier, asta inseamna ca traia doar datorita aparatelor si ca incet organele lui vitale au cedat. Atunci am vazut ca sunt un om puternic si ca in ciuda faptul ca nu puteam face nimic, am fost in stare sa ma adun si sa aprind o lumanare. Exact in momentul in care s-a dus, lumanarea aprinsa de dinainte s-a stins. Pentru altcineva poate nu e ceva important, dar pentru mine, faptul ca nu m-am pierdut in momentul in care am vazut ca se duce si n-am ramas nici stana de piatra, si-am observat ca se stinge si-am gasit repede o bricheta sa aprind una noua si sa zic un Tatal Nostru, conteaza. Mi-a dat mie senzatia ca o sa fiu un medic bun, pentru ca la testul cel mai important gandesc si cu sufletul si cu mintea.
Mi-am dat seama din nou cine sunt: un om care simte enorm de mult si care are ca oricare altul o groaza de defecte, dar care poate deveni mai bun.

Ce mi-e cel mai ciudat e ca simt o incredere uimitoare si extraordinar de sigura ca vom fi din nou impreuna la un moment dat. Lucru care ma sperie, pentru ca imi dau seama ac cu cat timpul trece, lucrurile se complica si pt mine si pt el si pt noi.

[anna21]

Raluca, gandesti prea mult.
Omul a ales, asta este.

Ce mi-e cel mai ciudat e ca simt o incredere uimitoare si extraordinar de sigura ca vom fi din nou impreuna la un moment dat.

Asta este nerelevant.
Si eu cand am probleme "simt" azi cu multa incredere ca se va intampla aia... apoi sunt descurajata si "simt" ca sigur se va intampla ailalta.. Lucrurile astea nu duc nicaieri, nu inseamna nimic.
Pana la urma ajung la concluzia ca cel mai bine este sa se faca voia lui Dumnezeu si asta cer.


Ca el s-a dus la alta nu este un lucru lipsit de insemnatate, nu-l minimiza.
Ca-l ierti, sunt convinsa, ca-l vrei etc, etc.. astea toate se refera la tine. Daca el vrea altceva, nu ai ce sa-i faci! Poti sa-i faci toate mofturile, sa te dedici lui trup si suflet.. poti face ORICE, dar nu-l poti face sa te iubeasca!

Tu fii fericita ca ai invatat acest lucru "the easy way"!
Exista si un hard way sa inveti aceasta lectie simpla, nu forta lucrurile! Ca poate chiar ajungi sa se intoarca la tine fara a-ti cunoaste adevarata valoare. Si atunci poate o sa inveti lectia in mod dur: nu poti face pe cineva sa te iubeasca! Punct.

Aaa, ca esti frumoasa, inteligenta, amuzanta.. ca-i face placere sa iasa cu tine sau sa fiti impreuna... ASTA NU ESTE IUBIRE, nu te supara.
Ca iubire nu inseamna sa astepti sa te distreze cineva, sa te mangaie pe crestet si sa-ti spuna vai, ce dragut esti!
Ca apoi cand apar problemele o sa-ti zica: "dar erai asa amuzanta si vioaie, nu mai esti. Ma plictisesti." (bine, poate nu-ti zice ca-l plictisesti, dar se subintelege: omul cauta sa se simta bine, in largul lui.. si nu mai corespunzi). Sa iubesti implica o doza de suferinta, de rabdare, de taiere a propriilor dorinte.. daca cineva nu-si asuma cu bucurie toate acestea, atunci nu te iubeste!
Poti sa-l faci sa se simta bine cu tine, sa-ti caute compania, dar nu-l poti face sa te iubeasca. Iti cauti singura belelele!

[anna21]

În prealabil postat de Raluca06

Dupa 2 luni si multe discutii lucrurile stau asa: Eu il iubesc. El sta cu ea si o iubeste pe ea.

Eu nu sunt in locul tau, nu-l cunosc pe el..
Incerc totusi sa-ti ofer si alta perspectiva.
Vizualizeaza: eu il iubesc. El sta cu mine si o iubeste pe ea.


Nu pot sa-mi imaginez cat de diferit gandeste un barbat.
Eu stiu ca daca iubesc pe cineva, nu ma uit catre altul NICI DIN GRESEALA!
Cand vorbesc cu un barbat pt prima data mi-am facut un obicei a gesticula cu stanga.. sau macar imi aranjez cercelul.. cu mana cu VERIGHETA! Ca sa nu existe confuzii.
Daca mi se pare ca-mi este simpatic un barbat, tai legatura cu el!
La fel, daca cineva ma place evident, incerc sa par mai proasta decat sunt.
Etc.

De aceea nu pot sa iert barbatii care calca pe alaturi! Ei nu stiu ce fac? Nu stiu ce vor? Nu au valori? Nu inteleg cat ranesc?

Cred ca lucrurile sunt simple: cine iubeste face tot ce am zis, ba inca mult mai mult!
Cine calca pe alaturi nu iubeste, habar nu are ce este aia.. Are doar inchipuiri si prostii in cap, se crede plin de el, indreptatit, NEINTELES (cat urasc cuvantul acesta!)... In capul lui tot el este victima inocenta.. Este imatur si incapabil sa-si asume greselile, de aceea daca mai are o urma de decenta ar trebui sa-i fie rusine sa mei dea cu ochii cu tine..
Tu zici ca te-a iubit?
Habar nu are ce este aia! Crede-ma.

As putea continua, dar probabil ca tu te simti deja jignita (in numele lui) si ii vei sari in aparare!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

De aceea nu pot sa iert barbatii care calca pe alaturi! Ei nu stiu ce fac? Nu stiu ce vor? Nu au valori? Nu inteleg cat ranesc?

Poate ca ei nu stiu sau nu vor sa stie, dar cu siguranta ei ofera un raspuns partenerei, si inca unul foarte simplu.....

În prealabil postat de anna21

Cred ca lucrurile sunt simple: cine iubeste face tot ce am zis, ba inca mult mai mult!
Cine calca pe alaturi nu iubeste, habar nu are ce este aia..

Sau poate ca cel inselat ar trebui sa inteleaga ca partenerul/a inca e in cautarea iubirii....

În prealabil postat de anna21

As putea continua, dar probabil ca tu te simti deja jignita (in numele lui) si ii vei sari in aparare!

Sau chiar simtindu-se jignita va constientiza ca de fapt isi apara demnitatea si faptul ca inca nu e prea tarziu sa puna capat si sa inteleaga....

[adam000]

În prealabil postat de Raluca06

Totusi pentru a-si mangaia constiinta ca nu e un om profitor, o iubeste sau isi imagineaza ca o iubeste.

Daca stii ca este genul de om care isi mangaie constiinta ca sa nu admita fata de el insusi ca e om profitor, atunci cred ca ti-e evident ca face acelasi lucru cu tine si chiar cu el insusi (incearca sa-si mangaie constiinta si imaginea ca nu e om profitor) cand iti spune toate lucrurile astea:
"El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... "
"El o tine pe a lui ca daca noi am fi impreuna, el m-ar distruge. L-am intrebat "crezi ca daca am fi impreuna nu m-ai iubi, despre asta e vorba?" si mi-a zis "nu, te-as iubi si inca mult, noi suntem persoanele ideale pentru o relatie, dar trebuie sa stam separat. Poate tot din cauza mea ti-a zis preotul sa nu ai prieten pana termini scoala".

Dar unele fete pun botul la chestia asta, dovada ca tu i-ai citit iubirea in ochi... Chiar, de ce pun botul fetele la asa ceva si de ce se inversuneaza in asemenea situatii sa ramana indragostite? Pentru ca sa-si mangaie si ele constiinta si imaginea de sine ca n-au fost fraiere / fraierite?

Ia-ti gandul de la el. Meriti un om care sa se respecte si sa te respecte.

[AlinB]

Raluca, din cate ai spus pana acum (e posibil sa-mi scapat cate ceva), relatia voasta a durat abia cateva luni de zile.

Nu stiu daca iti dai seama, dar te-ai entuziasmat putin cam prea repede pentru relatia asta, chiar daca motivele tale au fost sa zicem intemeiate pana la un punct.

E drept ca oameni care sa se poarte frumos sunt mai greu de gasit in ziua de azi, dar asta nu e totul.

El pana la urma este un ortodox practicant? Adica are duhovnic, se spovedeste regulat, etc?

Dar tu? Sa mergi o data la 3 ani la duhovnic nu cred ca este prea sanatos pentru viata ta spirituala si de ce nu si afectiva..

Spui ca il iubesti, dar tot din ce spui tu, ce a devenit peste noapte, nu cred ca l-ai cunoscut suficient pentru a-l iubi pe el si nu asteptarile tale..

Nu cred ca pui sentimentele inaintea logicii, nu acum. Logica are un cuvant de spus pana te indragostesti, pe urma nu prea mai are nici un cuvant, atat timp cat nu te straduiesti f. mult sa o aduci in fata.

Depersonalizarea in procesul iubirii nu arata spre o iubire puternica, autentica ci mai degraba ca "ti-ai pierdut capul" si sa stii ca iubirea autentica este cu cap.

Dumnezeu asteapta sa-L iubim pe el in primul rand, iar cand reusim sa facem asta, toate celelalte iubiri decurg intr-un mod armonios iar obstacolele sunt mult mai usor de depasit.

Cad nu facem asta, ne indragostim tare si cadem tare. Iubirea nu mai e ce ar trebui sa fie si devine un soi de idolatrie, o pasiune bolnava care ne acapareaza toata energia afectiva si nu numai.

Iar daca o astfel de iubire esueaza, si de cele mai multe ori intr-adevar esueaza, atunci este pe atat de rau pe cat de bine era (parea sa fie) inainte.

Pana acum nu te-ai inselat spui, dar uite ca nu trebuie sa te inseli de fiecare data.

E greu de spus ce l-a facut sa dea inapoi.
Poate faptul ca nu era pregatit sa se casatoreasca cu tine si nici nu era pregatit sa astepte iar calugarul respectiv a pus lucrurile astea intr-o lumina evidenta.

Poate chestia cu visul a fost doar o scuza penibila pentru ca nu a avut curajul sa spuna exact cum/ce gandeste.

Desi, poate..chiar asa voalat a fost sincer cu tine, probabil nu se simte persoana potrivita care sa-ti ofere o familie si sa raspunda tuturor asteptarilor tale.

Stiu ca explicatiile sunt necesare intr-un astfel de moment, iti ofera intr-adevar un sprijin si suport pentru ca ratiunea ta sa-ti indrepte pasii pe alt drum, pe care afectiunea nu te lasa sa-l parasesti.

Dar cred ca foarte bine poti pleca de la faptul ca pur si simplu a refuzat relatia cu tine. Iar altruismul pe care il invoca si de care probabil inca te mai agati si te paralizeaza e fara doar si poate fals. Ascunde o slabiciune nemarturisita, ceva pentru care tu nu esti un motiv suficient sa lupte cu ea. Ceea ce inseamna ca sentimentele lui, oricare ar fi fost acelea, chiar daca i-au permis sa faca niste gesturi frumoase, nu au fost suficiente pentru ca tu sa te entuziasmezi atat de prematur..

Si nu cred ca e cazul sa te gandesti ca "nu l-ai meritat". Lucrurile par mai degraba sa stea invers. El a ales sa se multumeasca cu mult mai putin si nu cred ca din altruism.
Daca n-ai realizat inca lucrul asta, ai sa-ti dai seama pe parcurs.

A merge la ghicitoare e un pacat, pentru ca nu Dumnezeu vorbeste prin oamenii astia, sunt inselatori sau mai rau - inselati de cel rau.
Dumenzeu vorbeste omului direct, daca are o inima sincera. De ce sa alergi la sfatul celui rau si sa-l lasi sa se joace cu alegerile tale?

Faptul ca a ajuns acolo arata totusi ca nu prea era un om credincios.
Si asa a ajuns sa-ti faca tie rau si nici el nu cred ca va fi fericit pana la urma. Asteapta si ai sa vezi.

Tu se pare ca esti o persoana mult mai credincoasa dar din pacate, nu cred ca pui prea mult accent pe lucrul asta (credinta) atunci cand l-ai ales pe el.
Daca vrei sotul ideal (cat este omeneste posibil) ar trebui tu in primul rand sa te intorci cu toata fata catre Dumnezeu, pentru ca El este singurul care ti-l poate gasi.

A sari in alta relatie, tocmai acum, este o idee f. proasta. De obicei alegerea care vine in urma unei astfel de relatii, care se termina astfel, e mai proasta decat precedenta.

Ar trebui sa ignori senzatii de genul "era perechea mea", "se va intoarce la mine", chiar daca par adevarate, venind din inima. Inima poate fi f. inselatoare, mai ales cand noi renuntam la ratiune si punem anumite sentimente speciale acolo unde nu e locul lor, renuntam mult prea repede la ratiune in favoarea pasiunii si entuziasmului de moment.
Stiu despre ce vorbesc.

Daca a facut anumite gesturi pe care tu le-ai tradus ca "dragoste absoluta" sa nu crezi ca nu e capabil de acelasi gesturi cu altcineva. Aceleasi lucruri probabil le-a facut si fata de fosta prietena si le va face in continuare.
Gandeste-te la asta si poate ai sa vezi lucrurile in alta perspectiva.

Mai mult, nu cred ca are sens sa-i gasesti scuze. Asa cum a spus-o si el, alegerea e una rationala. Nimeni cand gaseste o dragoste mare nu renunta pur si simplu la ea din frica. Doar daca este de fapt o pasiune de moment si sunt alte interese care prevaleaza.

Accepta ca ai facut o alegere gresita si asta poate fi pentru tine baza unei intoarceri la normalitate, macar la momentul dinainte de a-l cunoaste pe el + sa speram, ceva invataturi din toata povestea asta.
Repeta-ti asta in fiecare zi + rugaciune, ca moment de intoarcere sincera catre Dumnezeu si ai sa vezi ca lucrurile vor reveni curand la normal.