Poezii preferate...

[cristiboss56]

N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi, / Surâd numai acei care suspină , / Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi , / De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina . / Şi dacă singur rana nu-ţi legai , / Cu mâna ta n-ai unge răni străine. / N-ai jindui după frânturi de rai / De n-ai purta un ciob de iad în tine. / Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi / Cu fruntea jos, în pulberea amară, / Şi dacă-nvii în cântecul de azi / E că mureai în lacrima de-aseară.

[mara2008]

[SIZE=4]Dă-mi chipul tău[/SIZE] de Radu Gyr

Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne'mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.

[LapetiteMoc]

Psalm - T. Arghezi


Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit.
Eu am dorit de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea in cetate
Si am pradat-o-n somn si-n vis,
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marmur tacut,
Calca lin, ca-n lut,
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
Si adormea strajerii-n uliti
Razimati de suliti.
Iar cand plecam calare, cu trofee,
Furasem si cate-o femee
Cu parul de tutun,
Cu duda tatii neagra, cu ochii de lastun.
Ispitele usoare si blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine.
In blidul meu, ca si in cugetare,
Desprins-am gustul otravit si tare.
Ma scald in gheata si ma culc pe stei,
Unde da bezna eu framant scantei,
Unde-i tacere scutur catusa,
Dobor cu lanturile usa.
Cand ma gasesc in pisc
Primejdia o caut si o isc,
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec,
Ducand in carca muntele intreg.

Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat.
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
Talhar de ceruri, imi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria.
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,
Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate.

[emanouela]

vin si eu cu o poezie care pe mine ma amuza. sper sa nu supar pe nimeni.



Cheia
>
> de Adrian Paunescu
>
> Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
> Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
> Cu o apa, c-o papusa...
> Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
>
> Usa catre fericire, usa catre mangaiere
> Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
> Usa catre inrobire, usa jugului etern
> Usa care iti deschide perspectiva spre infern...
>
> Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
> Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
> Si treaba se face bine si devine fericita
> Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.
>
> Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
> Dupa nunta si traditie are cheia ei, si... basta!
> Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
> Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe
> chei
>
> Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
> Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
> Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
> Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
>
> Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
> Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...
> Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
> Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu
> trei..
>
> E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
> Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se
> crapa...
>
> Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
> Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
> Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
> "Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de
> pui"?
>
> Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
> Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata
> Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
> Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
>
> Am vazut o usa care a trait in viata toata
> Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
> A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
> "Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
> Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
> Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot
> incuiata."
>
> Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
> Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
> Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
> Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..
>
> Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei,
> Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
> Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
> Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
>
> Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
> E sa se loveasca cheia si sa fie....... jucausa.
> Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
> Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
> De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
> Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
> Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
> Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
> Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele?
>
> Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
> Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
> Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
> Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si
> gata!
>
> 'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti
> iesi din fire.
> Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
> Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
> Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia
> "fa",
> Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
>
> Si... zicind cum zic batranii.... la o tinerete noua,
> Zici... privindu-ti amintirea...
> *"AH, DE-AS FI AVUT EU
> DOUA!"*

[mara2008]

autor Ovidiu
[SIZE=3]Iarta-ma Doamne [/SIZE]

[SIZE=3]Iarta-ma Doamne, ca am mandrie
Ajuta-ma Doamne, sa ma inchin Tie
Iarta-ma Doamne, cand spun ale mele
Sfaturi ori ganduri-care sunt rele

Venit-am, in fata Icoanei Tale
Cad in genunchi, desi sunt un caine
Da-mi bun gand Iisuse, mereu
Tu fii, viata sufletului meu

Ajuta-ma Doamne, a nu judeca
Sa-mi vad Doamne, neputinta mea
Iarta-ma Doamne, ca nu plang mereu
O! Doamne, fii viata sufletului meu

Iarta-ma Doamne, ca sunt un caine
Scoate-ma din nepasare
Ajuta-ma Doamne, a ma ruga
Din caine s-ajung oita Ta.[/SIZE]

[seara_de_vara]

NECHIFOR CRAINIC-UNDE SUNTNCEI CARE NU MAI SUNT?
Intrebat-amvantul,zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pamant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul/Aripile lor
Ma doboara nevazute/n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Undelemnul cantecului sfant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia/s-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita/Cand va cadea
Marele-ntuneric,vei vedea

[seara_de_vara]

LUMINA DE IERI de LUCIAN BLAGA

Caut,nu stiu ce caut.Caut
un cer trecut,ajunul apus.Cat de-aplecata
e fruntea menita inaltarii altadata!

Caut,nu stiu ce caut.Caut
aurore ce-au fost,tasnitoare,aprinse
fantani-azi cu ape legate si-nvinse.

Caut,nu stiu ce caut.Caut
o ora mare ramasa in mine fara faptura
ca pe-un ulcior mort,o urma de gura.

Caut,nu stiu ce caut.Subt stele de ieri,
subt trecutele,caut
lumina stinsa pe care-o laud