Poezii preferate...

[emanouela]

vin si eu cu o poezie care pe mine ma amuza. sper sa nu supar pe nimeni.



Cheia
>
> de Adrian Paunescu
>
> Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
> Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
> Cu o apa, c-o papusa...
> Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
>
> Usa catre fericire, usa catre mangaiere
> Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
> Usa catre inrobire, usa jugului etern
> Usa care iti deschide perspectiva spre infern...
>
> Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
> Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
> Si treaba se face bine si devine fericita
> Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.
>
> Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
> Dupa nunta si traditie are cheia ei, si... basta!
> Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
> Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe
> chei
>
> Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
> Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
> Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
> Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
>
> Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
> Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...
> Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
> Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu
> trei..
>
> E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
> Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se
> crapa...
>
> Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
> Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
> Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
> "Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de
> pui"?
>
> Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
> Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata
> Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
> Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
>
> Am vazut o usa care a trait in viata toata
> Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
> A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
> "Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
> Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
> Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot
> incuiata."
>
> Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
> Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
> Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
> Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..
>
> Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei,
> Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
> Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
> Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
>
> Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
> E sa se loveasca cheia si sa fie....... jucausa.
> Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
> Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
> De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
> Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
> Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
> Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
> Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele?
>
> Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
> Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
> Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
> Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si
> gata!
>
> 'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti
> iesi din fire.
> Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
> Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
> Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia
> "fa",
> Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
>
> Si... zicind cum zic batranii.... la o tinerete noua,
> Zici... privindu-ti amintirea...
> *"AH, DE-AS FI AVUT EU
> DOUA!"*

[mara2008]

autor Ovidiu
[SIZE=3]Iarta-ma Doamne [/SIZE]

[SIZE=3]Iarta-ma Doamne, ca am mandrie
Ajuta-ma Doamne, sa ma inchin Tie
Iarta-ma Doamne, cand spun ale mele
Sfaturi ori ganduri-care sunt rele

Venit-am, in fata Icoanei Tale
Cad in genunchi, desi sunt un caine
Da-mi bun gand Iisuse, mereu
Tu fii, viata sufletului meu

Ajuta-ma Doamne, a nu judeca
Sa-mi vad Doamne, neputinta mea
Iarta-ma Doamne, ca nu plang mereu
O! Doamne, fii viata sufletului meu

Iarta-ma Doamne, ca sunt un caine
Scoate-ma din nepasare
Ajuta-ma Doamne, a ma ruga
Din caine s-ajung oita Ta.[/SIZE]

[seara_de_vara]

NECHIFOR CRAINIC-UNDE SUNTNCEI CARE NU MAI SUNT?
Intrebat-amvantul,zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pamant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul/Aripile lor
Ma doboara nevazute/n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Undelemnul cantecului sfant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia/s-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita/Cand va cadea
Marele-ntuneric,vei vedea

[seara_de_vara]

LUMINA DE IERI de LUCIAN BLAGA

Caut,nu stiu ce caut.Caut
un cer trecut,ajunul apus.Cat de-aplecata
e fruntea menita inaltarii altadata!

Caut,nu stiu ce caut.Caut
aurore ce-au fost,tasnitoare,aprinse
fantani-azi cu ape legate si-nvinse.

Caut,nu stiu ce caut.Caut
o ora mare ramasa in mine fara faptura
ca pe-un ulcior mort,o urma de gura.

Caut,nu stiu ce caut.Subt stele de ieri,
subt trecutele,caut
lumina stinsa pe care-o laud

[seara_de_vara]

Vasile Voiculesci-DOAMNE
In varful copacului Tau sunt o floare...
Pe cea mai inalta ramura a lumii
Ma leagan in talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii,
Ci,sloboda spre cer,infloritoare
Inima mea nu mai intarzie:
Zbucneste qafara in limpezi petale
..........
trei stiluri,trei poeti.Sper sa va placa

[mara2008]

de Ovidiu
Un om se plimba printre stele
Avea ceva comun cu ele
Era - stralucirea sa
Putini oameni insa, o puteau vedea

Pe drum, adesea el se ratacea
Si ii parea rau, dar nu tare...
Oameni multi nu-ntelegeau
Doar stelele ii luminau a lui carare

Era vesel, dar si trist - precum vremea schimbatoare
Plangea cateodata, insa si zambea
Doar stelele il aparau
De lumea-nselatoare.

Traia in lume, in lumea lui
Unii chiar radeau de el
Lui insa nu-i pasa
Nici nu-l deranja – de fel

In calatoria sa, m-ai intreba
din cand in cand o stea:
Incotro acum ?
Steaua raspundea: Pe acelasi drum...acelasi drum...

Apoi, din lumea stelelor, - coboara
Nu ca un fulger sau meteorit
Ci ca o lacrima ce se prelinge,
Ori ca si focul ce incet se stinge...

[laraG]

Voi stati de veacuri multe, voi stati in manastiri
cu zecile, cu sute, v-ati adunat mereu,
Atat de cuviosi, cu teama in priviri
Ca sa-L slujiti cu patos pe Domnul Dumnezeu.
Voi nu v-ati multumit cu viata voastra sfanta,
Ce-ati vrut a lepada a grijii lumii val,
Mergand acolo sus,ducand o lupta crunta
Ati biruit pacatul in locul monahal.
Prin ruga voastra sfanta, voi v-ati urmat cararea
Si ati jurat credinta prin sfantul ritual,
Saraci, ascultatori si vesnic feciorelnici,
Traind viata voastra in loc chinovial.
La voi-s-afla alinul si oamenii din lume,
Raniti adanc la suflet, sau cei demonizati,
Voi, sfinti parinti si pustnici prin multa rugaciune,
Puteti ca sanatata din nou sa le o dati.
Vazandu-va cuminti si plini de fapte bune,
Fiind lumina -n lume si sare pe pamant,
Voim sa va urmam-model de intelepciune-
Sa va luam exemplu de viata in CUVANT.
(De preot, I.Cheregi)

[mara2008]

de Ovidiu
Te uita in suflet de om
Priveste, ceea ce scrie
Te uita la scris, la cum scrie
Simte ce simti, priveste ce stie

De poti a simti
Te uita in suflet de om
De poti a privi
Patrunde-n suflet de om

Te uita la toti daca vrei
Tu ia-ti asupra-ti vina
Coboara-n camara ta
Plange-suspina
Te uita in jur si iubeste
Te uita in sus si te-nchina
Te pune-n genunchi si suspina
Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina.

Tu, iar plangi iar suspina
Vezi pacatul din tine
Te uita in suflet de om
Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina.

[glykys]

Din noaptea
M. Eminescu

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

Mihai Eminescu [SIZE=+1]Ce e amorul?[/SIZE]

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.