Un sfat...va rog din suflet!

[MadalinaM]

Parintii tai il cunosc, merg ei la aceeasi biserica, stiu ceva despre familia lui?

In rest, rabdare, rabdare si iar rabdare...cum zicea Pr. Cleopa. Cu timpul, prin rabdare se vor limpezi toate si vei vedea daca este de la Dumnezeu sau nu. Nu uita de rugaciune, zi doar asa: "faca-se voia Ta si nu ceea ce cred eu ca este bine pentru mine."
Dumnezeu sa te ocroteasca!

[Simona-Marilena]

Mi-e frica ca tata ma va lovii daca mai vorbesc cu el si mi-e frica ca o sa se termine..

[potoceanc]

cine-ti poate da un sfat in afara de duhovnicul tau? roaga-te ca prin el sa-ti vorbeasca Sfantul Duh, tine cateva zile de post si apoi cere-i sfatul. dupa aceea trebuie sa faci ascultare.

Asa se intampla cand se doreste inflorirea sufleteasca a unor tineri...prin dragoste.Imi aduc aminte de mine:eram indragostit de o fata dar parintii i-au interzis sa imi stea alaturi,desi doream o simpla strangere de mana,atat de mare si placuta era dragostea aceea.Noi insa am neglijat sentimentele noastre si am ascultat de dorinta parintilor ei...iata ca s-a pierdut o dragoste placuta,ramanand doar amintirea ei,iar atunci cand ne intalnim nu mai stim sa ne vorbim deschis si parca renaste in noi durerea de altadata.Voi,insa,daca va iubiti sa aratati aceasta inaintea Lui Dumnezeu mai ales,adica in sufletele voastre si nu uitati ca libertatea a fost data spre bucuria noastra.Daca stiti ca e bine si daca trairea este sincera,atunci sa nu lasati ca aceasta sa dispara din inimile voastre.Se anunta o iarna rece,dar sper ca in sufletele voastre sa fie cald.
Sa ne ajute Dumnezeu !

[Simona-Marilena]

Oare or sa treacaca? Mi-e frica...nu stiu...sunt trista...

Tristetea apare in sufletele noastre dar sa ne pastram nadejdea. Nu te teme,Dumnezeu a biruit lumea,iar daca noi vom sta in Adevar vom birui prin ajutorul Sau nelinistea care ne inconjoara. Stai bine acolo aplecand genunchii inimii tale la rugaciune ca aceasta aduce buna indrazneala si dreapta socoteala.Noi iti suntem alaturi atat cat putem,dar Dumnezeu iti este alaturi pe deplin,cunoscand bucuria si durerea sufletului tau.

[Simona-Marilena]

Nu e numai asta...mai sunt si oameni in jurul meu...care nu-s asa ca mine...nu stiu, si ei imi "pateaza" sufletul...ma fac sa ma supar, sa spun cuvinte grele...(

[diveinthesky]

Iti simt durerea...
E o situatie destul de grea, dar sunt sigur ca te poti descurca.
Ce trebuie sa faci este sa vorbesti cu dohovnicul, sa ii spui despre acest baiat, sa ii prezinti situatia, parintii si la ce te astepti de la el, ca relatia voastra ar fi "platonica"... Vezi ce iti spune. Ce incerc sa spun este ca iti trebuie un fel de aprobare. Sper din suflet ca raspunsul va fi pozitiv, tind sa cred ca asa va fi daca a fost un raspuns la rugaciune. Spune-i si asta parintelui.
Din momentul din care ai sprijinul duhovnicului, poti lupta fara sa te framanti atat, cel putin stii ca nu gresesti. Repet, nu e usor, dar nici imposibil. Si eu traiesc o situatie similara, bine, nu la aceeasi intensitate si acum a mai trecut, asa era la inceput. Se poate, crede-ma... Sper sa ne tii la curent!
Spune-ne ce ai vb cu duhovnicul :)