Combaterea evolutionismului, in 29 de puncte

În prealabil postat de MariS_

Da. Eva si-a dorit sa fie egala Lui Dumnezeu prin lipsa de
masura. Ea trebuia sa astepte sa creasca duhovniceste
zi de zi, in ascultare fata de Creatorul sau. Dar a vrut sa
arda etapele, sa sara direct la final. Lipsa de masura. Dar
lipsa ei de masura avea o scuza: neexperimentarea. Omul
la origini era ca un copil: sincer si fara sa cunoasca toate
vicleniile celui rau. Era previzibil ca va gresi. Sa pedepsesti
atat de aspru o greseala de copil, pacalit de cel mai mare
viclean, iti vine destul de greu sa mai susti ca aceasta
pedeapsa vine din bunatate. Or bunatatea absoluta nu
face nici un rau, nu e capabila de a face rau, altfel n-ar
fi bunatate absoluta. Si atunci ai alternativa de a nu lua
la modul literal pacatul originar si sa consideri ca omul in
Rai a urmat o "scoala domneasca" intru indumnezeirea sa,
dar a cazut la examen si a fost trimis la o alta "scoala",
mai dura, cea pamanteana, cu ispite continue, cu lupte,
cu caderi si ridicari, prin care sa-si caleasca si oteleasca
vointa.
Nu spun ca aceasta e varianta corecta, mai exista si cea
literala, dar eu o prefer pe aceasta.

Omul ca rasa? Adam si Eva erau doi oameni sau o specie?
Deci Adam si Eva nu erau nici ei perfecti?

[MariS_]

În prealabil postat de topcat

Omul ca rasa? Adam si Eva erau doi oameni sau o specie?
Deci Adam si Eva nu erau nici ei perfecti?

Da, inclin catre omul ca rasa. Toata creatia este imensa.
Nu cred ca Dumnezeu a creat o imensitate de univers
doar pentru 2 oameni. Oamenii n-au fost creati perfecti,
ci perfectibili. Nici ingerii n-au fost creati perfecti. De-aia
unii au si cazut.

În prealabil postat de MariS_

Da, inclin catre omul ca rasa. Toata creatia este imensa.
Nu cred ca Dumnezeu a creat o imensitate de univers
doar pentru 2 oameni. Oamenii n-au fost creati perfecti,
ci perfectibili. Nici ingerii n-au fost creati perfecti. De-aia
unii au si cazut.

Si unde potrivesti aici povestea cu pomul?

[MariS_]

În prealabil postat de topcat

Si unde potrivesti aici povestea cu pomul?

Povestea cu pomul cunostintei binelui si raului e simbolica.
Omul trebuia sa urmeze o scoala domneasca, Raiul, ca sa
ajunga la indumnezeire. Dintr-o dorinta peste masura, fara
sa parcurga etapele si dintr-o credulitate explicabila, ca si
dintr-o neraportare corecta la Creator, in fata caruia trebuia
sa ne recunoastem macar micimea, s-a picat un examen f.
foarte important: cel cu vicleanul sarpe. A urmat trimiterea
la o altfel de scoala, cea pamanteasca, unde extemporalele
sunt zilnice si unde va urma un alt examen, cel final, cu mult
mai dur si mai sever.

În prealabil postat de MariS_

Povestea cu pomul cunostintei binelui si raului e simbolica.
Omul trebuia sa urmeze o scoala domneasca, Raiul, ca sa
ajunga la indumnezeire. Dintr-o dorinta peste masura, fara
sa parcurga etapele si dintr-o credulitate explicabila, ca si
dintr-o neraportare corecta la Creator, in fata caruia trebuia
sa ne recunoastem macar micimea, s-a picat un examen f.
foarte important: cel cu vicleanul sarpe. A urmat trimiterea
la o altfel de scoala, cea pamanteasca, unde extemporalele
sunt zilnice si unde va urma un alt examen, cel final, cu mult
mai dur si mai sever.

Si venirea lui Hristos si moartea sa pe cruce?

[MariS_]

În prealabil postat de topcat

Si venirea lui Hristos si moartea sa pe cruce?

In scoala aceasta pamanteasca nu am fost lasati chiar
de capul nostru. Au fost trimisi oameni speciali ca sa
deschida culoare si carari ce duc spre inaltare spirituala:
Avraam, prorocii, Moise, etc. Cu toate acestea omul se
inglodea tot mai mult in rele, in pacat. Moartea a devenit
inevitabila pentru ca firea noastra a decazut de la firea
normala cu care am fost creati initial. In lipsa duhului
firea nu se poate mentine in parametrii normali. Si atunci
omul, in compensatie, a inceput sa doreasca placeri si
satisfactii usoare, decazand din ce in ce mai mult. Nu
mai gasea, prin propriile puteri cararea cea buna, ci
ratacea si se adancea in nelegiuiri, riscand sa piarda
si chipul lui Dumnezeu din el. Atunci Hristos a venit sa
deschida cale de reintoarcere a omului spre cer. Dar nu
se putea sa mergem cu toate pacatele si patimile noastre,
adunate in mii de ani, in cer unde nu e umbra de pacat.
Cineva trebuia sa le ia asupra-si. Si numai Cel ce ne
iubeste infinit de mult a putut sa faca aceasta jertfa.

În prealabil postat de MariS_

In scoala aceasta pamanteasca nu am fost lasati chiar
de capul nostru. Au fost trimisi oameni speciali ca sa
deschida culoare si carari ce duc spre inaltare spirituala:
Avraam, prorocii, Moise, etc. Cu toate acestea omul se
inglodea tot mai mult in rele, in pacat. Moartea a devenit
inevitabila pentru ca firea noastra a decazut de la firea
normala cu care am fost creati initial. In lipsa duhului
firea nu se poate mentine in parametrii normali. Si atunci
omul, in compensatie, a inceput sa doreasca placeri si
satisfactii usoare, decazand din ce in ce mai mult. Nu
mai gasea, prin propriile puteri cararea cea buna, ci
ratacea si se adancea in nelegiuiri, riscand sa piarda
si chipul lui Dumnezeu din el. Atunci Hristos a venit sa
deschida cale de reintoarcere a omului spre cer. Dar nu
se putea sa mergem cu toate pacatele si patimile noastre,
adunate in mii de ani, in cer unde nu e umbra de pacat.
Cineva trebuia sa le ia asupra-si. Si numai Cel ce ne
iubeste infinit de mult a putut sa faca aceasta jertfa.

De ce nu se putea sa mergem cu toate pacatele si patimile noastre (de fapt ale stramosilor nostri)? Si apoi de 2000 nu s-au acumulat altele?
Ce jertfa? Moartea unui nemuritor?
De ce a venit numai pentru un grup restrins de oameni si, practic, poti numara pe degete oamenii care au fost martori la invierea sa (asta daca ar fi sa dam crezare unor anumite scrieri)? Nu te asteptai la ceva mai maret?