Despre frumusetile Raiului

[glykys]

În prealabil postat de topcat

Asta poti sa o faci de pe-acum

Nu am eu traire pentru asta , eu ma impiedic in lucrurile minuscule de pe aici, dar sa stii ca sunt oameni care au vazut raiul inca din aceasta viata, de vreme ce l-au si descris. Si astept forumistii care au ravna si traire,care au citit din Sf. Parinti, sa ne spuna ce au citit si ce au inteles ei. lIertare, dar a datul cu parerea despre gripa porcina, gay, oscaruri si pacatele altora, ne pricepem cu totii, inclusiv eu si Topcat, dar la topicurile cu lucruri mai inaltatoare trebuie sa insistam ca sa primim raspunsuri!

[ghemis]

În prealabil postat de glykys

Nu am eu traire pentru asta , eu ma impiedic in lucrurile minuscule de pe aici, dar sa stii ca sunt oameni care au vazut raiul inca din aceasta viata, de vreme ce l-au si descris. Si astept forumistii care au ravna si traire,care au citit din Sf. Parinti, sa ne spuna ce au citit si ce au inteles ei. lIertare, dar a datul cu parerea despre gripa porcina, gay, oscaruri si pacatele altora, ne pricepem cu totii, inclusiv eu si Topcat, dar la topicurile cu lucruri mai inaltatoare trebuie sa insistam ca sa primim raspunsuri!

Draga dulceata,este frumos acest topic prin tot ceea ce se descrie a fi raiul,dar ce este mai de folos omului?Ce zic sfintii parinti?Sa avem in mintea noastra permanent,moartea, iadul cu chinurile lui si in felul acesta vom priveghea si ne vom pazi mai cu staruinta sa nu cadem in pacate mari(ca cele mici oricum le facem).Visand la Rai,ne putem trezi in Iad.Mai spun sf.parinti ca Raiul este anticamera unde sufletele bune astepta dupa Judecata de Apoi intrarea in Imparatia Cerurilor,iar iadul este anticamera sufletelor rele care vor intra in gheena focului vesnic la Judecata de Apoi.Dealtfel nu sunt impotriva acestui topic despre rai,este bine uneori sa lasam si lucrurile frumoase sa curga inaintea ochilor nostri,dar trezvia si privegherea duhovniceasca ne este mai de folos si nu trebuie slabita.
Toate cele bune pentru tine Glykys,si Doamne ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de ghemis

Draga dulceata,este frumos acest topic prin tot ceea ce se descrie a fi raiul,dar ce este mai de folos omului?Ce zic sfintii parinti?Sa avem in mintea noastra permanent,moartea, iadul cu chinurile lui si in felul acesta vom priveghea si ne vom pazi mai cu staruinta sa nu cadem in pacate mari(ca cele mici oricum le facem).Visand la Rai,ne putem trezi in Iad.Mai spun sf.parinti ca Raiul este anticamera unde sufletele bune astepta dupa Judecata de Apoi intrarea in Imparatia Cerurilor,iar iadul este anticamera sufletelor rele care vor intra in gheena focului vesnic la Judecata de Apoi.Dealtfel nu sunt impotriva acestui topic despre rai,este bine uneori sa lasam si lucrurile frumoase sa curga inaintea ochilor nostri,dar trezvia si privegherea duhovniceasca ne este mai de folos si nu trebuie slabita.
Toate cele bune pentru tine Glykys,si Doamne ajuta!

Multumesc frumos, Ghemis :). Sa-ti ajute Dumnezeu si tie sa sporesti in toate! Foarte frumoase citatele. Cat despre acest topic, eu una consider ca ar fi stimulator pentru noi sa stim ce spun Sf. Parinti despre rai. E ca si cum i-ai spune unui copil: o sa te recompensez daca faci o fapta buna sau o sa te pedepsesc daca faci ceva rau. Si apoi, cand am vazut discutiile de pe topicul vostru cu iadul... cum va bateti voi in teorii care mai de care si la ce concluzii ati ajuns fiecare privitor la acel vierme... mi-am zis sa vorbim putin si despre rai! dar ma mir ca lumea nu gusta asa ceva, ci prefera sa se cantoneze nu neaparat in discutii despre iad (a carui importanta reiese foarte clar din postarea ta), ci in lucruri mult prea lumesti... Adica nu ne gandim nici la rai, nici la iad, ci la ce e aici, la necazurile si framantarile de zi cu zi. Nu minimalizez aceasta viziune pragmatica, dar unde este contemplatia? Timpul trece, trece... si viata se duce.

[ghemis]

În prealabil postat de glykys

multumesc frumos, ghemis :). Sa-ti ajute dumnezeu si tie sa sporesti in toate! Foarte frumoase citatele. Cat despre acest topic, eu una consider ca ar fi stimulator pentru noi sa stim ce spun sf. Parinti despre rai. E ca si cum i-ai spune unui copil: O sa te recompensez daca faci o fapta buna sau o sa te pedepsesc daca faci ceva rau. Si apoi, cand am vazut discutiile de pe topicul vostru cu iadul... Cum va bateti voi in teorii care mai de care si la ce concluzii ati ajuns fiecare privitor la acel vierme... Mi-am zis sa vorbim putin si despre rai! Dar ma mir ca lumea nu gusta asa ceva, ci prefera sa se cantoneze nu neaparat in discutii despre iad (a carui importanta reiese foarte clar din postarea ta), ci in lucruri mult prea lumesti... Adica nu ne gandim nici la rai, nici la iad, ci la ce e aici, la necazurile si framantarile de zi cu zi. nu minimalizez aceasta viziune pragmatica, dar unde este contemplatia? Timpul trece, trece... Si viata se duce.

contemplatia???la sfinti

[glykys]

În prealabil postat de ghemis

contemplatia???la sfinti

Nu am folosit termenul in sensul ... mistic, ci in cel de cugetare (simpla, din partea noastra) la cele inalte sau, daca vrei, la antonimul lui pragmatic. In greaca, antonimul lui pragma e theoria, care inseamna, printre altele, si contemplare, la asocierea asta m-am gandit cand am scris mesajul. Evident, ar fi foarte frumos sa vina cineva cu un pasaj contemplativ despre rai al Sf. Parinti! :)

[glykys]

Povestioara medievala

Pe vremea cruciadei lui Ludovic cel Sfant, un frate a vazut o femeie batrana care purta intr-o mana o strachina plina de foc, iar in cealalta, una plina de apa. Intrebata ce vrea sa faca cu ele, femeia a raspuns ca vrea sa dea foc raiului si sa stinga iadul, pentru ca acestea sa nu mai existe, iar oamenii sa faca binele nu pentru a dobandi raiul sau de frica iadului, ci numai din pricina dragostei de Dumnezeu.

[ghemis]

În prealabil postat de glykys

Povestioara medievala

Pe vremea cruciadei lui Ludovic cel Sfant, un frate a vazut o femeie batrana care purta intr-o mana o strachina plina de foc, iar in cealalta, una plina de apa. Intrebata ce vrea sa faca cu ele, femeia a raspuns ca vrea sa dea foc raiului si sa stinga iadul, pentru ca acestea sa nu mai existe, iar oamenii sa faca binele nu pentru a dobandi raiul sau de frica iadului, ci numai din pricina dragostei de Dumnezeu.

Frumoasa povestioara,asa si trebuie sa fie, dragoste si iubire pentru Dumnezeu si aproapele nostru.Dar cine se mai poate ridica la o asemenea masura in zilele noastr?Noua ne-a ramas credinta,mila,jertfa si rabdarea.In zilele din urma faradelegea va spori iar dragostea si iubirea se va raci.Oare ne-au ajuns zilele din urma?

[BogdanF2]

În prealabil postat de glykys

Povestioara medievala

Pe vremea cruciadei lui Ludovic cel Sfant, un frate a vazut o femeie batrana care purta intr-o mana o strachina plina de foc, iar in cealalta, una plina de apa. Intrebata ce vrea sa faca cu ele, femeia a raspuns ca vrea sa dea foc raiului si sa stinga iadul, pentru ca acestea sa nu mai existe, iar oamenii sa faca binele nu pentru a dobandi raiul sau de frica iadului, ci numai din pricina dragostei de Dumnezeu.

Ludovic cel sfant? Asta a fost un "sfant" catolic (eretic)?

Sfantul Vasile cel Mare spunea ca sunt 3 feluri de crestini:

1. Robii lui Dumnezeu, cei care fac binele din cauza ca le e frica de iad.

2. Slugile lui Dumnezeu, cei care fac binele ca sa castige Raiul, care lucreaza pentru o plata.

3. Copiii lui Dumnezeu, cei care fac binele din iubire de Dumnezeu si aproape.

Ar fi bine sa fim toti in a 3-a categorie, insa daca nu se poate, e bine si in 2 sau 1.

Bogdan.