Modele de casnicie

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ce frumoooooooooooooooooooooos!

Apropos de ceea ce spui tu, e oare posibil ca intr-un cuplu proaspat casatorit, venirea unui copil sa produca un oarecare dezechilibru...in sensul ca cei doi nefiind inca obisnuiti foarte bine cu viata de cuplu, prin venirea copilului sa nu mai aiba timp pentru ei, sa se cunoasca, sa comunice????

Nu stiu de ce, dar eu fiind casatorita de putin timp( 1 an si doua luni) am ajuns la concluzia ca pentru venirea unui copil chiar trebuie pregatire, sufleteasca, duhovniceasca...ceva de genul asta. Nu stiu altii cum sunt, dar eu simt ca am nevoie de o perioada de acomodare chiar si cu gandul, pentru ca am constientizat ca in viata mea copilul chiar va fi cea mai imprevizibila si responsabila prezenta, prin faptul ca eu ii voi da nastere, de noi va depinde educatia lui, formarea lui si stiu ca ni se va schimba statul...nu vom mai fi noi 2, cei care suntem acum, niciodata. Poate ca asta ma sperie cel mai mult, ca nu stiu cum ne va fi cu un copil, cum va fi el ca si copil, cum voi fi noi ca si parinti si cum se va transforma relatia noastra....offff multe de spus!

Sunt casatorita de 7 ani si am doi copii. Nu este chiar o noutate..
Desi sa stii ca ai dreptate (ca sa nu ai surprize), pentru barbati este un moment stresant, oricat incerci sa-i menajezi.
Primul copil l-am facut cu multa incredere (in puterile mele, in sprijinul sotului si al familiei) si am avut o mare surpriza sa vad ca de fapt ma lupt singura, ca nimic nu este ca inainte... Adica.. mie mi-a fost schimbata radical existenta, cei din jur au avut doar un copilas cu care sa se joace ocazional... deci poti avea parte de surprize, oricat planifici. Am renuntat la una, la alta.. practic la toata viata mea de dinainte.. Nu ma plang, ca asta este soarta mamicilor... dar iti spun ca nu exista alta pregatire pentru copil decat a stii ca este un sacrificiu permanent.
Totusi sotul a trecut printr-o pertioada de stress intens la fiecare copil, ceea ce ma enerveaza ingrozitor, nu numai pt ca mi-a creeat probleme, certuri etc... Dar in calitate de mamica era dreptul meu sa fiu stresata! (nu a lui!) Adica in loc sa fiu eu sprijinita si consolata.. tot el?! Asta mi s-a parut chiar uimitor.

Ma amuza cum iti pui problema, Andrusca.. Doar fa copilul acela si pregateste-te sa nu dormi. :)) Nu exista "pregatire", cu cat te gandesti mai mult, cu atat o sa te socheze mai mult distanta dintre asteptari si realitate.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Sunt casatorita de 7 ani si am doi copii. Nu este chiar o noutate..
Desi sa stii ca ai dreptate (ca sa nu ai surprize), pentru barbati este un moment stresant, oricat incerci sa-i menajezi.
Primul copil l-am facut cu multa incredere (in puterile mele, in sprijinul sotului si al familiei) si am avut o mare surpriza sa vad ca de fapt ma lupt singura, ca nimic nu este ca inainte... Adica.. mie mi-a fost schimbata radical existenta, cei din jur au avut doar un copilas cu care sa se joace ocazional... deci poti avea parte de surprize, oricat planifici. Am renuntat la una, la alta.. practic la toata viata mea de dinainte.. Nu ma plang, ca asta este soarta mamicilor... dar iti spun ca nu exista alta pregatire pentru copil decat a stii ca este un sacrificiu permanent.
Totusi sotul a trecut printr-o pertioada de stress intens la fiecare copil, ceea ce ma enerveaza ingrozitor, nu numai pt ca mi-a creeat probleme, certuri etc... Dar in calitate de mamica era dreptul meu sa fiu stresata! (nu a lui!) Adica in loc sa fiu eu sprijinita si consolata.. tot el?! Asta mi s-a parut chiar uimitor.

Ma amuza cum iti pui problema, Andrusca.. Doar fa copilul acela si pregateste-te sa nu dormi. :)) Nu exista "pregatire", cu cat te gandesti mai mult, cu atat o sa te socheze mai mult distanta dintre asteptari si realitate.

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

[rebellu007]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

bre, nu fii prostuta... ia si fa ce trebuie cat ai timp. ca timpul nu-ti apartine... si o sa treaca... si o sa-ti plangi in pumni daca o sa fie prea tarziu...

ce probleme sunt astea bre? de la "cornel", iti spun eu... unde ai vazut tu scoala de mame? cate femei s-au nascut invatate? sau care crezi tu ca au stat asa o bucata si gata, dintr-odata, au stiut sa se descurce, le-a venit mintea la cap si s-au transformat in viitoare mame bune... amanarea asta e la fel de grava si inselatoare ca si cea de la spovedanie...

puneti-va pe treaba ca timpul nu-i al vostru fratiorilor. stiu eu ce spun... sunt sigur ca veti fi niste parinti exemplari. dac-ai sti cate femei isi musca mainile ca au facut prostii ca voi amanand si acum, cand vor ele, copilul nu mai vrea sa apara...

si fara copii sunteti rupti in fund. sunteti vai de mama voastra. nu faceti nici doua parale... la fel si dragostea voastra, fara copii, e stearpa si inutila... (ma refer la cazurile in care se poate avea copii...)

hai! Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de rebellu007

bre, nu fii prostuta... ia si fa ce trebuie cat ai timp. ca timpul nu-ti apartine... si o sa treaca... si o sa-ti plangi in pumni daca o sa fie prea tarziu...

ce probleme sunt astea bre? de la "cornel", iti spun eu... unde ai vazut tu scoala de mame? cate femei s-au nascut invatate? sau care crezi tu ca au stat asa o bucata si gata, dintr-odata, au stiut sa se descurce, le-a venit mintea la cap si s-au transformat in viitoare mame bune... amanarea asta e la fel de grava si inselatoare ca si cea de la spovedanie...

puneti-va pe treaba ca timpul nu-i al vostru fratiorilor. stiu eu ce spun... sunt sigur ca veti fi niste parinti exemplari. dac-ai sti cate femei isi musca mainile ca au facut prostii ca voi amanand si acum, cand vor ele, copilul nu mai vrea sa apara...

si fara copii sunteti rupti in fund. sunteti vai de mama voastra. nu faceti nici doua parale... la fel si dragostea voastra, fara copii, e stearpa si inutila... (ma refer la cazurile in care se poate avea copii...)

hai! Doamne ajuta!

Ihmmm...rupti in fund si vai de mama noastra zici????!!!...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Sunt casatorita de 7 ani si am doi copii. Nu este chiar o noutate..
Desi sa stii ca ai dreptate (ca sa nu ai surprize), pentru barbati este un moment stresant, oricat incerci sa-i menajezi.
Primul copil l-am facut cu multa incredere (in puterile mele, in sprijinul sotului si al familiei) si am avut o mare surpriza sa vad ca de fapt ma lupt singura, ca nimic nu este ca inainte... Adica.. mie mi-a fost schimbata radical existenta, cei din jur au avut doar un copilas cu care sa se joace ocazional... deci poti avea parte de surprize, oricat planifici. Am renuntat la una, la alta.. practic la toata viata mea de dinainte.. Nu ma plang, ca asta este soarta mamicilor... dar iti spun ca nu exista alta pregatire pentru copil decat a stii ca este un sacrificiu permanent.
Totusi sotul a trecut printr-o pertioada de stress intens la fiecare copil, ceea ce ma enerveaza ingrozitor, nu numai pt ca mi-a creeat probleme, certuri etc... Dar in calitate de mamica era dreptul meu sa fiu stresata! (nu a lui!) Adica in loc sa fiu eu sprijinita si consolata.. tot el?! Asta mi s-a parut chiar uimitor.

Ma amuza cum iti pui problema, Andrusca.. Doar fa copilul acela si pregateste-te sa nu dormi. :)) Nu exista "pregatire", cu cat te gandesti mai mult, cu atat o sa te socheze mai mult distanta dintre asteptari si realitate.

P.S. Am uitat sa iti transmit " Sa va fie casnicia si copilasii binecuvantati de Dumnezeu!"

Doamne ajuta!

[axios]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ihmmm...rupti in fund si vai de mama noastra zici????!!!...

pai ce inseamna viata asta fara copii? mai ales cand poti sa ii ai... e singura bogatie vizibila care ramene in urma noastra pe pamant... faptele bune sunt scrise in cer dar aici, ei sunt mostenirea noastra...
deci da... rupti in fund si vai de mama voastra... :))

[melb26]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

Sa stii ca te amagesti, nu ai sa fii niciodata pregatita sa fii mamica, si cu cat despici firul in 4 cu atat o sa ti se pare mai greu, si timpul trece.
Temerile aceastea le are fiecare femeie inainte sa fie mama, dar in momentul cand o sa devii mamica totul va decurge de la sine .

Acum depinde si de barbati, nu sunt toti croiti dupa acelasi calapod, am vazut, slava Domnului unii dintre ei sunt mult mai receptivi la nevoile copilului decat o mama, altii intr-adevar lasa de dorit.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de melb26

Sa stii ca te amagesti, nu ai sa fii niciodata pregatita sa fii mamica, si cu cat despici firul in 4 cu atat o sa ti se pare mai greu, si timpul trece.
Temerile aceastea le are fiecare femeie inainte sa fie mama, dar in momentul cand o sa devii mamica totul va decurge de la sine .

Acum depinde si de barbati, nu sunt toti croiti dupa acelasi calapod, am vazut, slava Domnului unii dintre ei sunt mult mai receptivi la nevoile copilului decat o mama, altii intr-adevar lasa de dorit.

Da, cateodata mai am si momente in care ajung la concluzia ca tot gandindu-ma si invartind decizia pe toate partile, nu ajung nicaieri.

Cu sotul nu cred sa am probleme, pe el daca il prinde un bebe de deget, nici nu mai ai ce face cu el

[E_my]

În prealabil postat de AndruscaCIM

De ce cauti modele de familii??
Nici nu trebuie sa gasesti modele, cred ca tu trebuie sa stii cum ai vrea sa fie casnicia ta, sa te simti implinita in cadrul ei, sa ceri ajutorul lui Dumnezeu in acest sens. Eu nu am cautat niciodata modele, chiar daca mi s-a umplut sufletul de bucurie ori de cate ori am aflat familii frumoase...dar asa cum e relatia mea, la inceput...ne este noua model si multumim lui Dumnezeu pentru asta!!!

Caut modele ca sa nu cred intr-o utopie, in visele mele si apoi sa ajung fata batrana internata la spitalul de glumeti
As putea in schimb sa vad in jurul meu ce inseamna o familie si cum arata fericirea intr-o casnicie, sa ma pot limita la mai putin decat vreau eu, sa accept ca avem defecte, dar ca si alte cupluri au neintelegeri, fara ca asta sa insemne ca nu se iubesc, sa vad la alti crestini modul in care reactioneaza atunci cand li se greseste: iarta orbeste, se smeresc, discuta, reproseaza, etc

As vrea sa am o viata fericita nu plina de frustrari ca daca mai renuntam la ceea ce imi doream atunci de la o casnicie poate ca as fi fost fericita.. Exista si prin romani cuvintele "poti face un om fericit daca ii mai tai din dorinte"

Avem nevoie sa vedem in jurul nostru exemple de oameni impliniti in cadrul familiei, ca sa vedem ca se poate si sa invatam de la ei fericirea.. Personalitatea se formeaza pe parcursul vietii, si cred ca conteaza foarte mult daca in jur ai exemple de familii crestine implinite sau de familii doar cu numele. Asa cum spun si sfintii parinti: daca amesteci un sac de faina printre saci de carbune, se va murdari.

Felicitari tie si sotului tau ca formati o casnicie model, ma bucur pentru voi cu speranta ca necazurile si greutatile va vor ajuta sa intariti relatia si nu sa va indeparteze..

Nu toate casniciile sunt fericite si sunt convinsa ca asa cum noi, ca persoane, avem de invatat de la cei mai buni,mai blanzi,mai milostivi decat noi, si cei doi care formeaza un cuplu au de invatat impreuna de la familiile mai armonioase si mai fericite decat ei

Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de E_my

Caut modele ca sa nu cred intr-o utopie, in visele mele si apoi sa ajung fata batrana internata la spitalul de glumeti
As putea in schimb sa vad in jurul meu ce inseamna o familie si cum arata fericirea intr-o casnicie, sa ma pot limita la mai putin decat vreau eu, sa accept ca avem defecte, dar ca si alte cupluri au neintelegeri, fara ca asta sa insemne ca nu se iubesc, sa vad la alti crestini modul in care reactioneaza atunci cand li se greseste: iarta orbeste, se smeresc, discuta, reproseaza, etc

As vrea sa am o viata fericita nu plina de frustrari ca daca mai renuntam la ceea ce imi doream atunci de la o casnicie poate ca as fi fost fericita.. Exista si prin romani cuvintele "poti face un om fericit daca ii mai tai din dorinte"

Avem nevoie sa vedem in jurul nostru exemple de oameni impliniti in cadrul familiei, ca sa vedem ca se poate si sa invatam de la ei fericirea.. Personalitatea se formeaza pe parcursul vietii, si cred ca conteaza foarte mult daca in jur ai exemple de familii crestine implinite sau de familii doar cu numele. Asa cum spun si sfintii parinti: daca amesteci un sac de faina printre saci de carbune, se va murdari.

Felicitari tie si sotului tau ca formati o casnicie model, ma bucur pentru voi cu speranta ca necazurile si greutatile va vor ajuta sa intariti relatia si nu sa va indeparteze..

Nu toate casniciile sunt fericite si sunt convinsa ca asa cum noi, ca persoane, avem de invatat de la cei mai buni,mai blanzi,mai milostivi decat noi, si cei doi care formeaza un cuplu au de invatat impreuna de la familiile mai armonioase si mai fericite decat ei

Doamne ajuta!

Am inteles acum punctul tau de vedere. Foarte frumos gandesti!
As spune chiar ca pe undeva ceva din interiorul tau te face sa ai un sentiment de nesiguranta legat de viitorul unei casnicii cu actualul prieten...poate ma insel, dar asa simt eu. Am avut si eu astfel de indoieli in trecutul meu, am fost pe punctul de a ma casatori si totusi m-am despartit, pentru ca am simtit ca acel om se schimbase si asa m-a ajutat el insusi practic sa descopar ca nu puteam sa privesc senin la acel viitor. Eu nu stiu sa spun daca am lasat de la mine in general, chiar nu am lasat...dar am incheiat capitole din viata mea pentru ca asa am simtit si pentru ca simteam ca nu pot sa fac compromisuri...si deci nu le-am facut.

Multumesc pentru aprecieri, insa nu vreau de aici sa reiasa cumva ca imi consider casnicia un model la modul idealist si visator...nu, ma bucur ca putem comunica, ca ne putem face intelesi unul altuia, ca ne completam si ca deocamdata ne este bine cu noi, atat. Eu aveam niste ganduri de alea gri, pentru ca am tot auzit de casnicii care odata incepute au oferit surprize neplacute...si ma temeam oarecum ca mi s-ar putea intampla si mie, insa pana acum, cel putin, nu a fost asa...si pentru asta ma bucur.

Cred ca rugandu-te si incercand sa iti dai seama daca pe cel de alaturi il poti vedea ca pe sotul tau, va vedeti impreuna peste ani si simti ca nu ai nici o retinere in a pasi alaturi de el in fata altarului...vei afla raspunsul cu siguranta. Din ceea ce scrii simt ca tu iti doresti ceva anume si nu iti dai seama foarte bine ce...dar ai vrea sa vezi daca poti identifica acel ceva in cuplurile cunoscute tie. Nu stiu daca vei descoperi acel ceva privind in jurul tau, dar poate ca il vei simti in relatia ta....

Doamne ajuta si multe bucurii sufletesti!