Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[anna21]

Vai ce imbulzeala pe topicul acesta!

Raluca, ma doare sa te "vad" indurerata.. Tu ai tendinta de a retine din relatia ta ceea ce a fost mai bun, mai pus si tu o aura aurie si apoi plangi.

O sa-ti dau niste comentarii bazate pe experienta mea.

(RESTUL.. va rog sa nu-mi acordati compasiune, ma descurc prin forte proprii).

În prealabil postat de Raluca06

Nu ma refer cand zic ca am vazut asta in ochii lui la faptul ca ii placea ce vede, sau ca era impulsiv pentru chestii minuscule. nu, a fost acolo cand aveam mai mare nevoie.. A dormit 3-4 ore, s-a dus la munca si apoi a pornit direct spre cehia, unde eram eu atunci.. 14 ore de mers continuu. pentru ca eu aveam nevoie. Asta e unul din ele, e doar un exemplu. Nu-l minimalizati, daca eu l-am descris simplu sau n-am dat altele.

Si al meu facea lucruri extraordinare pt mine.
Dar sa vezi ce lucruri spontane si extraordinare face pentru femeia la care tine!
Si atunci ma intreb.. ce-l motiveaza? Iubirea pentru cineva?
Sau poate iubirea de sine.. pentru ca face lucruri extraordinare care servesc doar bunului plac. Poate sa-si invinga oboseala pentru a lucra in locul ei (sunt colegi de munca).. Poate sa-si invinga oboseala pentru a juca doua zile non stop in cazino.. Eu cred ca este aceesi motivatie in toate actiunile lui IUBIREA DE SINE.. indiferent cum este ambalata.

Am incercat sa ies, sa imi gasesc orice alta ocupatie, sa am o alta relatie (cui pe cui se scoate, cica) nu am reusit. Nu pot sa fiu falsa si nimeni nu merita sa sufere din cauza sechelelor mele. Incerc sa inteleg de ce a fost asa, sau ce ar trebui sa invat eu din asta. De ce l-am iubit daca nu era pt mine?... sau care a fost rolului lui in viata mea sau al meu in viata lui, daca tot nu ne-a fost sa fim impreuna?.. pur si simplu vreau sa inteleg... sa stiu de ce ma agat ca sa merg mai departe.

Ce am invatat pe pielea mea intr-un timp indelungat: NU POTI FUGI DE DURERE.
Evident faci si aia si cealalta.. citesti in carti, reviste, internet.. le probezi pe toate.
Nu merge nimic. Durerea este acolo si ramane.. o ignori o ora, doua.. pana cand rabufneste cu mai mare forta.
De ce?
Si eu am incercat diverse, pana cand mi-a picat ideea ca poate nu trebuie sa-mi ignor durerea, ci trebuie sa o accept si sa o traiesc, ca de-aia mi-a fost data. Eu asa am trecut prin ea. Nici nu stiu daca mi-a trecut sau doar m-am obisnuit, dar cred ca nu conteaza. Important este ca nimic nu va fi ca inainte, nu te amagi.
Si daca-mi compar viata cu a altora sau cu o situatie ideala.. este mult mai rau!
Nu te compara cu altii. Vei suferi mai mult. (Eu izbucneam in plans pe strada cand vedeam doi oameni tinandu-se de mana).

Era omul cu care ma vedeam intemeind o familie, avand un copil. Si nu e vorba de visare, ca nu imi permit sa visez cu oricine asa ceva. Sunt de acord ca dragoste cu de-a sila nu se poate, dar nu ma pot abtine sa nu-mi doresc sa am ce am avut o data, sa mi-l doresc inapoi... Ma doare, nu inteleg ce s-a intamplat deodata, de ce insista pe "nu e voie, tu ai suferi"... cand ar fi putut sa spuna "mah, ne despartim ca nu esti destul de buna pt mine, ca imi doresc ceva ce tu nu imi poti oferi, ca m0am razgandit si vreau aventuri, nu te mai iubesc deloc, nu avem ce cauta impreuna ca nu vad nimic in tine care sa ma faca sa cred ca peste 20 de ani am mai fi impreuna". Nu era mai simplu? si pt el si pt mine. E frustrant sa stii ca ai jucat dupa reguli, ai fost ok si la sfarsit se termina cu "nu e voie" si se duce la o femeie care nu e tocmai cea mai fidela sau cinstita persoana.
SI acum insista pe aceiasi placa "nu e vb de sentimente, ca eu pot sa iubesc si sa aleg rational" si ca "nu e voie sa fim impreuna,nu acum, pt ca tu ai fi suferit, ce mi s-ar fi intamplat mie rau s-ar fi rasfrans asupra ta"... de ce?! ce are de castigat?
Si barbatii mai zic ca femeile sunt complicate si nu stiu ce vor :P

Nu-l mai intreba "de ce".. o sa te zapaceasca de cap.
Mie mi-a dat doua motive principale: 1. sunt proasta. 2. sunt prea idealista (nu sunt sigura, s-ar putea sa fie de fapt o singura categorie: proasta). Si cealalta este f desteapta, evident.
As fi putut sa dau un test de inteligenta acum multi ani, scapam de toata beleaua asta (apropo, mi-am calculat IQ pe high iq society.com... ca am intrat la idei, poate chiar sunt prea proasta!.. mai facusem in facultate pe matricele Raven, nu am gresit nici una si am fost acuzata ca stiam raspunsurile!.. cred ca el nu se apropie, in fine)

Acum trecem la ce-ti doresti tu: SA SE INTOARCA.
Bun, el se intoarce si tu il ierti, nimic nu s-a intamplat.
Ce-ti va spune la prima cearta?
"Nu esti in stare sa te descurci fara mine, nu esti in stare de nimic fara mine.. m-am intors din mila de tine"... etc.
Trebuie sa intelegi ca nu exista barbat sa aprecieze iertarea! Pentru ei este un semn de slabiciune. Nu vor zice: vai ce grozava este ea, cat ma iubeste..m-a iertat!
Nu! Ce grozav trebuie sa fiu EU daca ea ma accepta in conditiile astea..
In viziunea lui tu nu ai demnitate.

(Iti vorbesc din experienta. De la A la Z am incercat sa fac totul ca la carte.. ).

Mai am texte auzite cu urechile mele de la al meu sau de la prietenii apropiati.
Fii atenta la exemple de generozitate sufleteasca, grija fata de ea- "ti-ar fi mai bine fara mine", "eu te fac sa suferi", "altul te-ar face fericita"..


Pai tu vrei familie, copiii.. ai idee cate probleme ridica un astfel de om? Nu ma indoiesc ca este grozav, dar este grozav pentru el, in folosul lui. Nu pentru tine.
Si cand te iubea pe tine, tot pe el se iubea, de fapt... Nu stiu cum sa te fac sa intelegi, ca este un punct esential. Eu nu zic ca a fost necinstit, ca s-a folosit de tine.. Nu.
Pur si simplu isi calculeaza lucrurile ca sa-i fie bine lui.
In iubire nu este asa. In iubire te gandesti intai la celalalt, te nesocotesti pe tine (cam cum faci tu acum).

[anna21]

Si acum o parere personala, ia-o ca atare, ca s-ar putea sa gresesc.
Cand mi-a bagat el un cutit in piept (metafora), am fost revoltata: de ce mi se intampla mie asta? cum, de ce? eu sunt atat de grozava, perfecta si nu am gresit niciodata nimic! Mi-am deplans indelung soarta de femeie perfecta ranita.
In timp am ajuns sa rationez ca ceea ce mi s-a intamplat nu este decat urmarea fireasca a pacatelor mele. Dar astea sunt lucruri pe care le gandesc.. NU le simt. In adancul inimii tot nedreptatita ma simt.
Si mai departe ma gandesc ca toata durerea se va sfarsi cand eu voi accepta cu toata inima ca merit ceea ce mi se intampla (nu am gresit fata de el, ci fata de Dumnezeu, la asta ma refer!)

Poate gresesc, dar asta cred.


In cazul tau, tu nu ai ascultat de duhovnic. Nu pare mare lucru, dar este destul de serios.
Poate ca aceasta iti este lectia. Nu stiu.
Intoarce-te la duhovnic.


Daca te gandesti ca esti pedepsita prea aspru.. gandeste din nou.
Ma uit in jur: unul este grav bolnav, altul are copilul bolnav, altul este betiv etc.. Fiecare are cate un necaz.
Iar cel care nu are necazuri desi traieste cum il taie capul.. poate ca l-a lasat Dumnezeu in mintea/voia lui, iar pedeapsa mai mare nu concep (nu-mi amintesc cine spunea ca voia mea proprie este iadul; altfel spus, doar facand voia lui Dumnezeu ajungi unde trebuie).

[gabriela8]

E grea durerea, e sufocanta suferinta... Sunt intrebari in viata noastra fara raspuns dar cred ca stie Dumnezeu de ce... Citind cu atentie comentariile ma regaseam in ele. Multe din sfaturile adresate tie mi se potrivesc ca o manusa... Nu ma simt in masura sa judec la rece situatia ta pentru ca lupt si eu cu timpul... si rabdarea... Daca vei gasi solutia de a uita sa mi-o comunici te rog. Sunt de acord cu tot ce au scris ceilalti, iubirea nu provoaca suferinta celuilalt, iubirea e jertfa dar si bucurie...
Domnul sa te miluiasca!
Pace si bucurii!

[Raluca06]

Crede-ma ca am stat si m-am gandit la toate, toate toate. M-am gandit ca am gresit, m-am gandit ce s-ar intampla daca s-ar intoarce, daca am gresit fata de el sau fata de mine, daca nu-l merit sau nu ma merita, daca si daca si daca... stii ce se intampla cand gandesti prea mult? ajungi cel mai prost om posibil, pentru ca ajungi sa gasesti explicatii pt orice. Nu mai stiu ce e normal si ce nu e. Pe mine sportul nu ma ajuta... m-ar ajuta daca mi-as gasi un job care sa ma suprasolicite.. si nu prea am reusit.. dar insist.
Mi-a trecut prin cap sa ma mut cu facultate, cu tot... in Bucuresti si s-o iau de la capat. Poate e un gand fugitiv, impulsiv.. o sa stau si sa rumeg mai atent... Simt nevoia sa plec undeva departe, unde sa nu ma cunoasca nimeni si sa o iau usor de la capat cu tot. Nu am luat o decizie in sensul asta, pentru ca implica prea multe- bani, cazare, un posibil job?..- asa ca o sa vedem..

promit ca atunci cand o sa gasesc "reteta" spre fericire, o sa o impartasesc tuturor

[cristiboss56]

În prealabil postat de Raluca06

Crede-ma ca am stat si m-am gandit la toate, toate toate. M-am gandit ca am gresit, m-am gandit ce s-ar intampla daca s-ar intoarce, daca am gresit fata de el sau fata de mine, daca nu-l merit sau nu ma merita, daca si daca si daca... stii ce se intampla cand gandesti prea mult? ajungi cel mai prost om posibil, pentru ca ajungi sa gasesti explicatii pt orice. Nu mai stiu ce e normal si ce nu e. Pe mine sportul nu ma ajuta... m-ar ajuta daca mi-as gasi un job care sa ma suprasolicite.. si nu prea am reusit.. dar insist.
Mi-a trecut prin cap sa ma mut cu facultate, cu tot... in Bucuresti si s-o iau de la capat. Poate e un gand fugitiv, impulsiv.. o sa stau si sa rumeg mai atent... Simt nevoia sa plec undeva departe, unde sa nu ma cunoasca nimeni si sa o iau usor de la capat cu tot. Nu am luat o decizie in sensul asta, pentru ca implica prea multe- bani, cazare, un posibil job?..- asa ca o sa vedem..

promit ca atunci cand o sa gasesc "reteta" spre fericire, o sa o impartasesc tuturor

Sa-ti ajute din plin Bunul Dumnezeu , sa-ti gasesti calea . Sa fi BINECUVANTATA !

[anna21]

În prealabil postat de Raluca06

Crede-ma ca am stat si m-am gandit la toate, toate toate. M-am gandit ca am gresit, m-am gandit ce s-ar intampla daca s-ar intoarce, daca am gresit fata de el sau fata de mine, daca nu-l merit sau nu ma merita, daca si daca si daca... stii ce se intampla cand gandesti prea mult? ajungi cel mai prost om posibil, pentru ca ajungi sa gasesti explicatii pt orice. Nu mai stiu ce e normal si ce nu e. Pe mine sportul nu ma ajuta... m-ar ajuta daca mi-as gasi un job care sa ma suprasolicite.. si nu prea am reusit.. dar insist.
Mi-a trecut prin cap sa ma mut cu facultate, cu tot... in Bucuresti si s-o iau de la capat. Poate e un gand fugitiv, impulsiv.. o sa stau si sa rumeg mai atent... Simt nevoia sa plec undeva departe, unde sa nu ma cunoasca nimeni si sa o iau usor de la capat cu tot. Nu am luat o decizie in sensul asta, pentru ca implica prea multe- bani, cazare, un posibil job?..- asa ca o sa vedem..

promit ca atunci cand o sa gasesc "reteta" spre fericire, o sa o impartasesc tuturor

2 luni este putin.. mai vorbim peste cateva (nu glumesc deloc, din pacate).
De fapt nu te astepta sa uiti sau sa se schimbe ceva in viata ta.
Cea care se va schimba esti TU, cu perceptia realitatii, cu asteptarile tale, cu credinta ta.. Tu te schimbi, ca altfel durerea nu trece, doar te adaptezi tu la ea.
De aceea dureaza. Cel putin asa vad eu lucrurile.
(Eu am zile in care imi amintesc ce mi-a zis, cum m-a privit, ce a facut.. si parca s-ar fi intamplat ieri! Inca doare rau. Asta si din cauza ca nu incerc sa deformez realitatea, dimpotriva incerc sa-l accept pe el asa cum este, pe mine asa cum sunt.)
S-ar putea sa-ti prinda bine schimbarea.
Eu am calatorit destul de mult dupa.. si m-am simtit f bine.

(Vad ca sunt singura care activez pe-aici.. Incep sa ma simt straniu :)) Poate ca ceilalti chiar au o reteta a fericirii!)

[Anna]

Eu cred ca oamenii inselati de cel iubit (ma refer la relatie intre femeie si barbat) sunt chemati la asemanarea cu Dumnezeu care clipa de clipa este inselat de sufletul nostru. Il inselam mereu cu idolii pe care ni-i facem. Eu Il vad pe Dumnezeu ca un sot sau iubit inselat. Insa El nu are nici o vina. Putem zice ca talharii rastigniti langa Hristos: 1. "salveaza-ne pe noi si pe Tine si cobara-te de pe cruce"=obliga-i sa ne iubeasca, obliga-ne sa Te iubim
2. "Noi pentru faptele noastre suferim insa El e nevinovat" = noi nu meritam fidelitatea cuiva, insa El ce vina are ca nimeni nu-I e fidel?

Chemarea la asemanarea cu Dumnezeu a sotului/sotiei inselate inseamna a iubi si a respecta libertatea celui iubit de a nu raspunde iubirii...

Cand ma simt nedreptatita, ma gandesc la talharul cel bun si la Iisus pe cruce, si atunci nu ma mai simt asa nedreptatita iar acest gand ma mangaie...

[anna21]

În prealabil postat de Anna

Eu cred ca oamenii inselati de cel iubit (ma refer la relatie intre femeie si barbat) sunt chemati la asemanarea cu Dumnezeu care clipa de clipa este inselat de sufletul nostru. Il inselam mereu cu idolii pe care ni-i facem. Eu Il vad pe Dumnezeu ca un sot sau iubit inselat. Insa El nu are nici o vina. Putem zice ca talharii rastigniti langa Hristos: 1. "salveaza-ne pe noi si pe Tine si cobara-te de pe cruce"=obliga-i sa ne iubeasca, obliga-ne sa Te iubim
2. "Noi pentru faptele noastre suferim insa El e nevinovat" = noi nu meritam fidelitatea cuiva, insa El ce vina are ca nimeni nu-I e fidel?

Chemarea la asemanarea cu Dumnezeu a sotului/sotiei inselate inseamna a iubi si a respecta libertatea celui iubit de a nu raspunde iubirii...

Cand ma simt nedreptatita, ma gandesc la talharul cel bun si la Iisus pe cruce, si atunci nu ma mai simt asa nedreptatita iar acest gand ma mangaie...

Acesta este un gand folositor.

[glykys]

În prealabil postat de anna21

2 luni este putin.. mai vorbim peste cateva (nu glumesc deloc, din pacate).
De fapt nu te astepta sa uiti sau sa se schimbe ceva in viata ta.
Cea care se va schimba esti TU, cu perceptia realitatii, cu asteptarile tale, cu credinta ta.. Tu te schimbi, ca altfel durerea nu trece, doar te adaptezi tu la ea.
De aceea dureaza. Cel putin asa vad eu lucrurile.
(Eu am zile in care imi amintesc ce mi-a zis, cum m-a privit, ce a facut.. si parca s-ar fi intamplat ieri! Inca doare rau. Asta si din cauza ca nu incerc sa deformez realitatea, dimpotriva incerc sa-l accept pe el asa cum este, pe mine asa cum sunt.)
S-ar putea sa-ti prinda bine schimbarea.
Eu am calatorit destul de mult dupa.. si m-am simtit f bine.

(Vad ca sunt singura care activez pe-aici.. Incep sa ma simt straniu :)) Poate ca ceilalti chiar au o reteta a fericirii!)

si eu cred ca 2 luni este putin, dar sa stii ca depinde de la om la om, de la suflet la suflet. Unii se adapteaza mult mai usor sau mai repede. Se poate schimba ceva si in viata ta, Raluca, dar sigur ca si tu te vei schimba, in timp, te vei maturiza, o sa vezi, eu altfel gandeam la 18, altfel la 20, altfel la 21 si probabil ca altfel la 23 .

Anna21, imi pare rau ca tu iti aduci aminte de toate lucrurile dureroase. asta inseamna ca nu ai putut ierta pe deplin. sau poate nu te-ai putut ierta pe tine... nu te critic, nu, doar ca... trebuie sa ierti si sa uiti pentru a fi fericita - asta e reteta! Si sa iubesti. Ceva de genul asta:
Vasile Voiculescu - Sonet CCXIX

[COLOR=#422817]Nu-ti spun nici adio: cum n-ai mai exista...
Ramai doar coaja celei pe care o iau cu mine...
Ti-am supt adanc esenta si te-am golit de tine...
Plec numai cu splendoarea si frumusetea ta;
Las ochii, falsi luceferi, si iau privirea draga,
Las buze reci de idol si iau sarutul lor,
Uit sanii, duc caldura si forma lor intreaga,
Fur neagra avalansa de par cand se dezleaga,
Din trup imbratisarea de vrej ametitor...
Zvarl inima stricata, ce-ti schioapata alene,
Cu scopuri nepatrunse tesute-n lingusiri
-- Cand prefacute lacrimi, cand rasete viclene --
Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri...
Cu tot ce-am strans din tine curat, ca Prometeu,
Am sa te alcatui altfel, dar suflet iti dau eu.[/COLOR]

[anna21]

Pai eu sunt maritata, Glykys. Nu pot sa-mi iau traista si sa-mi caut "fericirea" in alta parte.
Si asta cu iertatul.. este doar o etapa, dar nu este suficient. Trebuie apoi sa-l accepti asa cum este. Ca-l ierti, dar nimic nu garanteaza ca se schimba, ca-ti da trecutul inapoi etc.. (si probabil nici nu are de gand sa se schimbe, barbatii se indreptatesc usor). Si dupa acceptat vine alta etapa.. cea mai grea.. in episodul viitor. :).