Despatimirea

[Traditie1]

Împatimirea nu e ceva abstract ci se refera la legaturile afective cu lumea de acum.

Fiind nascuti si crescând pe aceasta lume e firesc sa o îndragim dar aceasta iubire este o patima care va deveni suferinta în momentul concret al mortii, al despartirii de lume si dupa aceea.


Mintea noastra se schimba dupa modul de viata pe care alegem sa-l traim. Daca ne straduim sa agonisim bunuri materiale, reputatie sociala sau sa ne distram atasamentul fata de aceasta lume se va intensifica si suferinta ce va urma pierderii ei.


Mântuitorul spune

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.


Pe o biserica din Athos e scris Daca vei muri înainte de a muri nu vei mai muri când vei muri. Trebuie ca despartirea de aceasta lume sa aiba loc înainte de momentul mortii ca moartea sa ne prinda pregatiti.

Puteti citi si acest articol de preasfintitul Andrei:
http://www.crestinortodox.ro/dreapta...58-nepatimirea

[Florin-Ionut]

Bun subiect, il asteptam.

Era o istorioara printr-un pateric: s-au dus odinioara niste invatati la un parinte imbunatatit sa le talcuiasca din Scripturi. Si ajungand la el, acesta i-a refuzat. Si iar au incercat, zicand ca au batut cale lunga sa primeasca raspuns la niste intrebari mai dificile. Intr-un sfarsit le-a zis batranul: daca m-ati fi intrebat despre patimi si pacate, cum sa luptati impotriva lor, v-as fi spus. Dar voi in schimb vreti sa va talcuiesc din Scripturi...

[cristiboss56]

"Să tăiem patimile degrabă până nu ne obişnuim cu ele":
http://www.ortodoxism.ro/avvadorotei/Cuvantul11.shtml

[glykys]

[SIZE=+1]

Fiti, dar, voi desavirsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavirsit este (Matei 5, 48)

Iubiti credinciosi,

Dumnezeiasca Evanghelie de astazi vorbeste in chip luminat despre aspra si ingereasca viata a Sfintului slavitului prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul care, dupa marturia Domnului Este cel mai mare om nascut din femeie si cu adevarat prooroc si mai mult decit prooroc (Luca 7, 26-29). Intrucit chipul Sfintului Ioan Botezatorul este chipul omului desavirsit, voi vorbi astazi despre desavirsirea crestina, dupa a mea slaba putere. Zice Sfintul Maxim Marturisitorul: "Multi sint cei ce vorbim, dar putini cei ce facem. Insa nimenea nu trebuie sa strice cuvintul lui Dumnezeu pentru negrija sa propie, ca sa-si marturiseasca neputinta sa si sa ascunda adevarul lui Dumnezeu. Aceasta ca nu cumva sa ne facem vinovati, pe linga calcarea poruncilor, si de rastalmacirea cuvintului lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. II, Sibiu 1945, p. 114).
Deci, mingiindu-ma cu marturiile de mai sus si nadajduind la mila si puterea cea fara margine a Preabunului nostru Dumnezeu, am indraznit sa vorbesc putin despre desavirsirea omului, macar ca eu nici cu virful degetului nu m-am atins prin lucrare de aceasta. Mai intii, o intrebare: ce este desavirsirea? La aceasta voi raspunde nu cu cuvintele mele ci cu ale Sfintilor Parinti. Astfel Sfintii Calistrat si Ignatie zic: "Desavirsirea omului sau nepatimirea este acelasi lucru" (Filocalia, vol. VIII, Bucuresti, 1979, p. 191-192). Iar Sfintul Ioan Scararul, zice: "Desavirsirea este invierea sufletului inainte de cea a trupului si a doua treapta dupa cea a ingerilor in cunostinta cea desavirsita a lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. IX, Bucuresti, 1980, p. 418-419). Sfintul Simion noul Teolog arata ca desavirsirea este a patra treapta duhovniceasca, zicind: "La aceasta se adauga a patra treapta si schimbare de virsta duhovniceasca. Ea este a batrinului si a celui albit la par si consta in atintirea neabatuta a privirii catre cele dumnezeiesti" (Filocalia, vol. VIII, Bucuresti, 1979, p. 538).
Sfintul Vasile cel Mare, zice: "Cel ce s-a facut iubitor de Dumnezeu si doreste sa aiba cit de putin nepatimirea Lui, si pofteste sa guste cit de putin din sfintenia Lui, precum si din bucuria si veselia ce se naste din aceasta, sa se straduiasca sa-si departeze gindul de la toata patima materiala care ii tulbura sufletul; sa priveasca cu ochi curati, neumbriti, la cele dumnezeiesti si sa se faca locas nesaturat al luminii de acolo. Adica, omul desavirsit este locas al Bunului Dumnezeu care doreste sa cuprinda cit mai mult pe Dumnezeu".
Iar Sfintul Isaac Sirul spune despre nepatimire: "Nepatimirea nu inseamna a nu mai simti patimile, ci a nu le mai primi" (Idem, p. 189). Sfintul Diadoh al Foticeei zice: "Nepatimirea inseamna nu a fi fara de patimi, caci asa ar trebui, dupa Sfintul Apostol Pavel, sa iesim din lume (I Corinteni 5 10); ci, fiind razboiti, sa fim si sa raminem nebiruiti" (Idem, p. 191).
Sfintul Maxim Marturisitorul zice: "Nepatimirea este starea pasnica a sufletului, datorita careia este greu miscata spre pacat" (Idem, p. 192).
Sfintii Parinti ne mai arata ca prin "indumnezeire" sau desavirsire, inceteaza lucrarea naturii umane si este inlocuita cu lucrarile dumnezeiesti, atributele naturale fiind coplesite de slava dumnezeiasca. Astfel Sfintul Maxim Marturisitorul spune: "Sufletul devine ca un dumnezeu, odihnindu-se prin participarea la harul dumnezeiesc de toate lucrarile sale mintale si sensibile si odihnind deodata cu sine toate lucrarile naturale ale trupului care se indumnezeieste impreuna cu sufletul in proportie cu participarea lui la indumnezeire, asa incit, atunci se va arata numai Dumnezeu, atit prin suflet cit si prin trup, atributele naturale fiind biruite de prisosinta slavei" (Pr. Prof. D. Staniloae, Morala crestina, vol. 3, 1981, 313-314).
A doua intrebare: oare desavirsirea omului drept pe pamint este cu totul desavirsita? Si la aceasta intrebare ne raspund Sfintii Parinti, zicind: "Cei nepatimitori intinzindu-se peste ei fara sa se sature, urmaresc desavirsirea fara sfirsit (nedesavirsita) ca una ce se ridica pururea peste sine insasi prin adaosurile neostenite ce se inalta neincetat prin suisurile spre Dumnezeu" (Filocalia, vol. VIII, op. cit., p. 192-193). Sfintul Nil Sinaitul, aratind ca sint doua desavirsiri, zice: "Trebuie sa intelegem doua desavirsiri: Una vremelnica si alta vesnica". Despre cea dintii zice Sfintul Apostol Pavel: Iar cind va veni desavirsirea atunci ceea ce este in parte se va desfiinta (I Corinteni 13, 10).
Cind va veni desavirsirea, inseamna ca aici pe pamint nu putem cuprinde desavirsirea dumnezeiasca. Si iarasi, doua desavirsiri cunoaste Sfintul Apostol Pavel si stie pe acelasi om desavirsit. Pentru viata de fata il numeste desavirsit, iar fata de cel cu adevarat desavirsit il numeste nedesavirsit. De aceea zice: Nu ca am luat rasplata ori sint desavirsit (Filipeni 3, 12). Dupa putin zice: Citi sintem desavirsiti aceasta sa gindim (Filipeni 3, 15). Sfintul Ioan Scararul zice: "Desavirsirea celor desavirsiti este nedesavirsita" (Filocalia, vol. IX, 419). Inca si Sfintul Macarie cel Mare zice: "Nimeni nu ajunge desavirsit in veacul de acum ca atunci n-ar fi arvuna ceea ce se da aici". Si iarasi: "Stiu pe multi, si ma numar si eu printre acestia, prin experienta, si stiu bine ca nimeni nu este desavirsit aici; chiar de ar ajunge cu totul nematerial si s-ar uni aproape cu Bunul Dumnezeu, pacatul merge in urma lui si niciodata nu piere cu desavirsire inainte de moarte" (Filocalia, vol. V, p. 227-228).
[/SIZE]

[glykys]

[SIZE=+1]Daca ati ascultat cu atentie cele ce s-au vorbit pina aici, ati inteles ce este desavirsirea omului pe pamint si ca toata desavirsirea omului in aceasta viata isi are nedesavirsirea ei. Dar cum se poate una ca asta, ca sa fie cineva desavirsit si in acelasi timp sa fie si nedesavirsit? Iata cum. Desavirsirea oamenilor, mai ales in fata Ziditorului, este prea neinsemnata desavirsire. Pentru ca oricit s-ar desavirsi cineva prin darul lui Dumnezeu in viata aceasta, el pururea se afla la inceput de desavirsire, in crestere in cele duhovnicesti. Deoarece omul drept si sfint, dupa ce a trecut din viata aceasta in veacul viitor, el merge pururea spre o desavirsire mai inalta. Caci in veacul viitor si sfintii si ingerii merg dintr-o masura de cunoastere a slavei lui Dumnezeu in alta, dupa marturia Duhului Sfint care zice: Merge-vor din putere in putere (Psalm 83, 8) (Filocalia, vol. VII, p. 339-340.>. Asa merg din slava in slava sfintii lui Dumnezeu, pina la masura plinirii lui Hristos, dupa cum arata Sfintul Apostol Pavel: Pina vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavirsit, la masura virstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13).
In acest fel stind lucrurile, trebuie sa intelegem clar, ca desavirsirea omului in viata de acum isi are nedesavirsirea ei, deoarece cel desavirsit pururea inseteaza dupa mai multa desavirsire, pentru ca cei nepatimitori pururea se intind spre virful cel dorit al desavirsirii fara sa se mai sature. Prin aceasta ei fac desavirsirea lor nedesavirsita, deoarece bunatatile vesnice, dupa cum am zis, n-au hotar. "Omul duhovnicesc se desavirseste in veacul de acum, pe masura puterii omenesti, iar fata de oceanul cel fara de margini al desavirsirii dumnezeiesti el pururea este la inceput de desavirsire, fiindca niciodata nu poate cuprinde pe deplin nemarginirea desavirsirii" (Filocalia, vol. IX, p. 419, nota 933).
Iata dar pentru care pricina si Marele Apostol Pavel zice ca: desavirsirea noastra este in ceruri (I Corinteni 13, 10; Evrei 11, 40; 12, 23). De aceea, in aceasta viata, oricit de sporit ar fi omul in cele duhovnicesti, este numai la inceput de desavirsire.
Dar oare desavirsirea omului pe pamint este obligatorie tuturor? Si oare numai cei desavirsiti se pot mintui? La aceasta intrebare vom putea raspunde daca ne vom aduce aminte de cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Care a zis catre tinarul bogat care L-a intrebat: Ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? (Matei 19, 16). La aceasta intrebare Mintuitorul i-a raspuns: De vrei sa intri in viata, pazeste poruncile lui Dumnezeu (Matei 19, 17). Iar de vrei sa fii desavirsit, du-te, vinde-ti averile tale si da-le saracilor, apoi ia-ti Crucea si urmeaza Mie (Matei 19, 21). De aici intelegem destul de clar ca porunca Mintuitorului pentru desavirsire este lasata la voia omului.
In alt loc zice Domnul: Eu am venit ca viata sa aiba si mai mult sa aiba, adica cel ce vrea sa se mintuiasca, sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu, iar cel ce vrea sa aiba si mai multa viata, adica sa fie desavirsit, acela trebuie sa paraseasca toate ale lumii si sa urmeze lui Hristos cu multa rabdare si lepadare de sine pina la sfirsit. De se va urca cineva la treapta cea mai inalta a desavirsirii ramine la voia lui. Asadar sa intelegem ca desavirsirea este lasata la voia si silinta omului, spre a lui mai mare rasplata si a avea rasplata in cer!
Acum sa ne intrebam prin ce virtute poate ajunge omul la desavirsire si care sint virtutile de temelie ale celor ce vor sa fie desavirsiti? La aceasta intrebare ne raspunde preaindumnezeitul la minte, Sfintul Grigorie Palama care, in aceasta privinta, zice: "Virtutea rugaciunii curate este inceputul unirii noastre cu Dumnezeu, caci rugaciunea este legatura fapturilor rationale cu Facatorul. Dar unirea cu Dumnezeu, adica desavirsirea, este mai presus de rugaciunea curata. Desavirsirea inseamna dragoste desavirsita si aceasta nu o da omul de la sine, ci vine de la Dumnezeu".
Asadar dragostea desavirsita catre Bunul Dumnezeu este temelia celor desavirsiti. Insa nimeni nu ajunge la aceasta dragoste, decit prin curatia cea curata. Acest lucru il arata si Sfintul Maxim Marturisitorul, zicind: "Toate virtutile ajuta mintii sa urce la dragostea de Dumnezeu, dar mai mult decit toate ajuta rugaciunea curata, caci prin aceasta zburind catre Bunul Dumnezeu iese afara din toate cele ce sint" (Filocalia, vol. II, 1945, p. 39).
Rugaciunea curata ajuta foarte mult omului sa cistige dragostea de Dumnezeu, iar dragostea este "desavirsirea". Despre aceasta spune Sfintul Maxim Marturisitorul: "Cel desavirsit in iubire si ajuns la culmea nepatimirii nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod sau, peste tot, intre barbat si intre femeie. Ci este ridicat mai presus de tirania patimilor si, cugetind la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste. Caci nu mai este in el elin sau iudeu, nici barbat sau femeie, nici rob sau slobod ci in toate si in toti este Hristos" (Idem, p. 615).
Inca si Isaac Sirul aratind ca prin rugaciune cistiga omul dragostea de Dumnezeu, zice: "Dragostea este din rugaciune".
Care sint semnele prin care putem cunoaste pe cei ce au ajuns la desavirsire? Iata ce ne raspunde Sfintul Isaac Sirul: "Semnele celor ce au ajuns la desavirsire sint acestea: De vor fi pedepsiti de zece ori sa fie arsi pentru dragostea oamenilor, nu se vor inlatura de ei" (Filocalia, vol. X, p. 395). Asa a zis Moise catre Dumnezeu: De le ierti lor pacatul, iarta-l; iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea Ta in care m-ai scris (Iesirea 32, 32). La fel a zis Apostolul Pavel: M-as ruga sa fiu anatema de la Hristos pentru fratii mei.
Deci primul semn al desavirsirii este sa aiba crestinul dragoste desavirsita catre oameni, dupa cuvintul: Cine iubeste pe Dumnezeu, acela iubeste si pe aproapele sau (I Ioan 4, 21). Al doilea semn al celor desavirsiti este sa iubeasca la fel pe toti oamenii, atit pe dusmani, cit si pe prieteni (Matei 5, 44; 10, 37). Al treilea semn al celor desavirsiti este sa-si puna cineva sufletul pentru altii (II Corinteni 12, 15; I Tesaloniceni 2, 8). Al patrulea semn al celui desavirsit este a sti cineva sa-si stapineasca cu desavirsire limba (Iacov 3, 2). Al cincilea semn al celor desavirsiti este a nu se rezema cineva pe puterea sa duhovniceasca (Iov 9, 20; Filipeni 3, 12). Al saselea semn al celor desavirsiti este a nu avea frica de moarte, deoarece dragostea scoate afara desavirsit frica (I Ioan 4, 18). Al saptelea semn al desavirsirii este a avea cineva desavirsita smerenie si a se socoti pe sine cel mai pacatos (Luca 17, 10: I Timotei 1, 15: I Corinteni 15, 9; Iov 22, 29). Al optulea semn al celor desavirsiti este a se cunoaste omul pe sine si a avea in el roadele Duhului Sfint care sint: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare si toate celelalte (Galateni 15, 23). Al noualea semn al celor desavirsiti este sa aiba in inima lor totdeauna numai intelesurile simple ale lucrurilor, fie in vreme de veghe a trupului, fie in somn (Filocalia, vol. II, p. 52).

Iubiti credinciosi,

Duminica de astazi dinaintea Botezului Domnului este cea dintii Duminica a Anului Nou pe care l-am inceput. Tocmai de aceea am vorbit astazi despre desavirsirea crestina in Hristos, care este scopul suprem al fiecarui credincios ortodox pe pamint. Ati auzit ce ne invata Sfinta Scriptura si Sfintii Parinti despre desavirsire. Inceputul desavirsirii este curatirea de patimi sau despatimirea, care se face prin pocainta, spovedanie, rugaciune si post. Mijlocul desavirsirii este iluminarea, adica plantarea virtutilor in locul patimilor cu ajutorul harului Sfintului Duh. Iar sfirsitul sau cununa desavirsirii este dumnezeiasca dragoste de Dumnezeu si de oameni. Toate faptele bune ne ajuta la desavirsire, dar cel mai mult rugaciunea, postul, fecioria sau curatia, smerenia, milostenia si dumnezeiasca dragoste care este Insusi Dumnezeu.
In sarbatorile de la Nasterea si Botezul Domnului, Biserica Ortodoxa ne-a pus in fata doua modele ale sfinteniei si desavirsirii crestine, pe cei mai mari sfinti ai Bisericii lui Hristos, adica pe Maica Domnului si pe Sfintul Ioan Botezatorul.
Preasfinta Fecioara Maria este model al desavirsirii pentru noi toti, dar mai ales pentru femeile crestine, prin cele mai mari virtuti ale ei: credinta puternica in Dumnezeu, ascultare, feciorie (curatie), rugaciune neincetata, smerenie, care au facut-o vrednica sa nasca in trup omenesc pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii.
Sfintul Ioan Botezatorul este modelul desavirsirii crestine mai ales pentru barbati, prin marile sale virtuti: viata ingereasca in post, rugaciune, feciorie si liniste si apoi marturisirea Evangheliei lui Hristos in lume prin cuvint, prin exemplul personal si prin propria jertfa a vietii pamintesti.
Acum la inceput de an nou sa luam de model pentru mintuire si desavirsire a vietii noastre in Hristos, atit pe Maica Domnului, cit si pe Sfintul Ioan Botezatorul, ca si pe toti sfintii Bisericii noastre. Femeile sa rivneasca mai ales virtutile Maicii Domnului: fecioria, mergerea regulata la biserica, rugaciunea cu lacrimi, ascultarea, smerenia, milostenia si nasterea de copii. Iar barbatii sa rivneasca a urca pe scara desavirsirii, urmind virtutile Sfintului Ioan Botezatorul: rugaciunea, postul, infrinarea trupului, tacerea, linistea, marturisirea credintei ortodoxe prin viata proprie, prin cuvint si, la nevoie, prin jertfa propriei vieti.
Sa ne silim, fratii mei, a urma lui Hristos si sfintilor Lui. Sa punem inceput bun de pocainta, de impacare, de innoire duhovniceasca a vietii noastre, prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugaciune si iubire care formeaza cea mai scurta cale a desavirsirii noastre in Iisus Hristos, Mintuitorul lumii, Caruia I se cuvine slava, in vecii vecilor. Amin.
[/SIZE]

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Bun subiect, il asteptam.

Era o istorioara printr-un pateric: s-au dus odinioara niste invatati la un parinte imbunatatit sa le talcuiasca din Scripturi. Si ajungand la el, acesta i-a refuzat. Si iar au incercat, zicand ca au batut cale lunga sa primeasca raspuns la niste intrebari mai dificile. Intr-un sfarsit le-a zis batranul: daca m-ati fi intrebat despre patimi si pacate, cum sa luptati impotriva lor, v-as fi spus. Dar voi in schimb vreti sa va talcuiesc din Scripturi...

Mi se pare cel mai potrivit exemplu. Cum sa ajung la contemplarea Sfintei Scripturi cata vreme su robit de patimi. De aceea in ascetica si mistica iluminarea sau contemplarea lui Dumnezeu din Scriptura este a doua etapa a urcusului duhovnicesc dupa purificarea de patimi sau despatimire.

[andreicozia]

În prealabil postat de georgeval

Mi se pare cel mai potrivit exemplu. Cum sa ajung la contemplarea Sfintei Scripturi cata vreme su robit de patimi. De aceea in ascetica si mistica iluminarea sau contemplarea lui Dumnezeu din Scriptura este a doua etapa a urcusului duhovnicesc dupa purificarea de patimi sau despatimire.

George, pe undeva te inteleg si ai dreptate insa eu nu cred ca aceste doua etape pot fi clar separate si "rezolvate" consecutiv. Trebuie cineva sa te si socheze printr-o buna tilcuire sa te si sperie constructiv pentru a pune osul la treaba in privinta patimilor
Cu cit cunosti mai mult din scripturi cu atit mai determinat devi sa-ti rezolvi apucaturile.

[andreicozia]

Spun ca este foarte necesar sa fi socat si speriat deoarece ai vazut cum se vindeca fumatul si bautul.... prin infarct miocardic sau paralizie(daca supravietuiesti)

[georgeval]

În prealabil postat de andreicozia

George, pe undeva te inteleg si ai dreptate insa eu nu cred ca aceste doua etape pot fi clar separate si "rezolvate" consecutiv. Trebuie cineva sa te si socheze printr-o buna tilcuire sa te si sperie constructiv pentru a pune osul la treaba in privinta patimilor
Cu cit cunosti mai mult din scripturi cu atit mai determinat devi sa-ti rezolvi apucaturile.

Andrei, daca mintea mea este intunecata de patimi cu ce sa ma socheze. Ea nu accepta dinpricinaptimilor, indeosebi a autosuficientei.

[georgeval]

În prealabil postat de andreicozia

Spun ca este foarte necesar sa fi socat si speriat deoarece ai vazut cum se vindeca fumatul si bautul.... prin infarct miocardic sau paralizie(daca supravietuiesti)

Frica de Dumnezeu se naste din credinta si nu invers. In cazul teologiei degeaba vorbesc despre frica de Dumnezeu daca persoana respectiva nu crede.