Doliul in imbracaminte

[elizabeta]

Da, stiu ca atat se tine in mod normal. De deznadejde, din fericire, nu poate fi vorba. Nici de neincredere. Ci pur si simplu cred ca este o bariera in calea uitarii. Cu alte cuvinte, am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

Am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

Crezi oare ca asa gandeste si ea? Crezi oare cu adevarat ca s'ar supara?
Elizabeta, daca mama ta a avut o viata curata si o inima buna, acum se odihneste in rai, iar acolo nu mai poate exista suparare, dezamagire sau altceva de acest gen. Daca insa, vrajmasul a inselat'o in viata si i'a furat faptele cele bune, ea este in iad, iar acolo astepata rugaciunile tale si ale Bisericii. In nici unul dintre cele doua cazuri, doliul nu ii ajuta cu ceva.

Daca nu devine obsesie si oboseala petru tine si cei din jur, poti purta si toata viata. Insa cu grija.
Sa ai dragoste, sa ii dai de pomana si sa o pomenesti zilnic, acasa si in Biserica. Si mama ta se va bucura mult.

Ai pace. Din rai, omul priveste numai cu caldura pe cei ramasi in urma.

[elizabeta]

Astazi am imbracat o bluza gri, asa cum m-ati sfatuit cu totii si nu ma simt rau. Cel putin deocamdata. Trebuie sa recunosc, insa, ca in rest sunt in negru.

Noesisaa, iti multumesc din suflet pentru incurajare. Iti doresc ce-mi doresc si mie - sa nu mai doara asa de rau...

Windorin, ai dreptate in ce spui. Intr-adevar, mama mea a fost o femeie foarte buna. Desi a ramas vaduva de tanara, nu s-a recasatorit; a dat meditatii gratuite copiilor proveniti din familiile sarace, care au intrat, astfel, la facultate, i-a ajutat pe orfani cu diverse obiecte (de exemplu vechea mea bicicleta, ca sa poata face mai usor naveta intre sat si oras, haine si incaltaminte care mie imi ramaneau mici, jucarii etc), dar mai ales cu vorbe de incurajare. Si mai mult, fiind catolica prin casatoria cu tatal meu, recita zilnic de 3 ori Rozariul - rugaciune foarte asemanatoare cu Acatistul Maicii Domnului. Mai mult, a tinut un obicei foarte indragit in biserica catolica, si anume 9 prime vineri consecutive din luna, a murit spovedita si impartasita, asa ca am sperante.
As da de pomana zilnic, dar nu am puterea... si atunci fac asa cum ne-a invatat parintele Serafim de la Sarov: daca nu vedem niciun cersetor sau daca nu avem ce sa-i dam, la indemana ramane mereu r u g a c i u n e a.

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

As da de pomana zilnic, dar nu am puterea.. si atunci fac asa cum ne-a invatat parintele Serafim de la Sarov: daca nu vedem niciun cersetor sau daca nu avem ce sa-i dam, la indemana ramane mereu r u g a c i u n e a.

Ai ce sa dai de pomana, si inca zilnic !
Da din inima ta, da cuvant, da mangaiere celor lipsiti.

Cineva mi'a spus, odata: "Atata durere simte un om lipsit cand primeste doar banuti si mancare, iar nu caldura, atentie si dragoste."

Deci ai ce sa dai celor lipsiti.
Pentru mama ta, opreste'te din cand in cand langa cei nevoiasi si mangaie'i prin cuvant.

[elizabeta]

În prealabil postat de windorin

Ai ce sa dai de pomana, si inca zilnic !
Da din inima ta, da cuvant, da mangaiere celor lipsiti.

Cineva mi'a spus, odata: "Atata durere simte un om lipsit cand primeste doar banuti si mancare, iar nu caldura, atentie si dragoste."

Deci ai ce sa dai celor lipsiti.
Pentru mama ta, opreste'te din cand in cand langa cei nevoiasi si mangaie'i prin cuvant.

Ai mare dreptate aici. O sa incerc!

[Marius22]

În prealabil postat de elizabeta

Da, stiu ca atat se tine in mod normal. De deznadejde, din fericire, nu poate fi vorba. Nici de neincredere. Ci pur si simplu cred ca este o bariera in calea uitarii. Cu alte cuvinte, am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

Doliul are insemnatatea sa. Dar nu valoareaza prea mult daca ne reducem la el, fara a-l insoti cu rugaciuni (Sfanta Liturghie, Parastas, rugaciune particulara) si milostenii pentru cel adormit.