Versetul care ne invata sa ne smerim

[moment31]

În prealabil postat de cristiboss56

Facerea 2, 7 : "Atunci , luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie." Acesta este poate cel mai comentat verset al Cartii Facerea si cel mai utilizat, atunci cand se doreste argumentarea creării omului folosind ca temei Scriptura. Este versetul care incepe descrierea pe larg a creării omului, urmand ca in urmatoarele , din al doilea si al treilea capitol, sa fie prezentate locul unde primul om a fost asezat, porunca primita, crearea femeii , caderea in pacat. Crearea omului este deosebita de crearea celorlalte creaturi care s-au facut prin cuvantul lui Dumnezeu, dupa cum si exclama si proorocul David :"Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale" ( Ps. 118 ). Referitor la expresia "tarana din pamant", am gasit o explicatie prin invatura Sf. Ioan Gura de Aur, care a vazut in ea expresia smereniei pe care omul trebuie sa o aiba. Iata cum Sf.Scriptura este atat de bine completata de Invataturile Sf. Parinti, Invataturi asupra carora insist si voi insista in toate noile topice deschise. Dar iata ce ne spune: "Si n-a spus simplu < pamant>, ci <tarana>, ca sî cum ai spune partea cea mai proasta si de mai putin pret din pamant. . .Nu mici sunt gandurile ce mi le trezesc in minte cuvintele acestea cu privire la smerenie, daca suntem cu mintea treaza. Cand ne gandim de unde isi are inceput faptura noastra, invatam indata sa ne smerim, sa ne umilim." Iata cat de minunata este aceasta invatatura si cat de inteleapta si de ce insist in studiul si lecturarea Invataturilor Sf.Parinti. Revenind, dupa ce in primul capitol se spune ca omul a fost creat dupa "chipul lui Dumnezeu", revenirea la prezentarea crearii omului in al doilea capitol, in acest chip, al crearii omului din tarana, este conform Sfantului Ioan Gura de Aur, o infranare a gandurilor de mandrie. "Ca nu cumva omul, nestiind din ce e alcatuit, sa-si inchipuie despre el lucruri mari si sa depaseasca hotarele sale , dumnezeiasca Scriptura mai vorbeste o data despre facerea omului si ne arata chipul alcatuirii lui", spune Sf.Ioan Gura de Aur.

Eu cred ca smerit trebuie sa fii doar in fata Bunului Dumnezeu,sa fii smerit in rugaciune......Daca faci o rugaciune sa o faci cu inima smerita si sa te rogi la Dumnezeu sa te ajute sa te feresti cat poti de pacate ca sa fii protejat de rele.....Nu trebuie sa accepti ce iti fac ceilalti si sa faci si tu la fel pt ca Dumnezeu o sa te ierte....La Dumnezeu ii place dreptatea,,,ca omul sa lupte,sa dojeneasca,nu prin bataie...Dar comunicarea dintre oameni este foarte importanta,,si un om de multe ori nu intelege numai daca ii dai o lectie....Umilinta se refera,sa nu te razbuni si sa lupti sa ii arati la persoana care ti-a gresit ca nu a facut bine ce a facut......