Televizorul, dusman sau prieten?

[elizabeta]

Amatyyy, nu te intrista si nu mai plange.
Oamenii isi spun parerea si e in regula. Nu pune totul la suflet, mai ales ca esti asa de sensibila - lucru foarte bun, de altfel. Suntem diferiti, ar fi foarte plictisitor sa fim cu totii la fel, nu?

[costel]

Maria Winn raspunde la aceasta intrebare aratand ca, intr-un studiu facut pe un grup de 500 de copii intre 9 si 10 ani, toti au declarat ca prefera sa se uite la televizor decat sa citeasca. Aceasta este de fapt situatia generala la nivelul tuturor societatilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionarii TV. Chiar si in Romania este usor de constatat ca nici copiii si nici tinerii crescuti cu TV nu mai citesc carti. „Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde nici un efort, spun copiii si de aceea il prefera.”

De altfel, obisnuinta de a citi a fost substituita cu vizionarea TV si pentru cei mai multi dintre adulti. Diferenta dintre copii si adulti, in toate aceste tari, este insa semnificativa. Cu toate ca multi dintre adulti se uita astazi la televizor mai mult decat citesc carti, fata de tinerii crescuti in fata micului ecran au avantajul ca, atunci cand citesc o carte, inteleg din continutul acesteia cu mult mai mult decat pricep tinerii generatiei TV, parcurgand aceeasi carte. Nu este vorba de o lipsa de maturizare ideatica, ci de incapacitatea de a intelege sau a lega sensul cuvintelor in fraza.

Televizorul, arata M. Winn, presupune o experienta complet diferita de cea a lecturii.
1) Lectura elibereaza imaginatia, care trebuie sa construiasca, sa-si imagineze intelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul insa blocheaza procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata (deja formate).
2) Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, in functie de capacitatea de intelegere a textului (cat de rapid), in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte rapid, cel al derularii imaginilor, depaseste capacitatea omului de a procesa informatia.
3) Cititul inseamna concentrarea mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul, dimpotriva, sustine o atitudine pasiva, atentia nefiind dirijata din interior, ci captivata si sustinuta prin stimuli externi.

[amatyyy]

În prealabil postat de elizabeta

Amatyyy, nu te intrista si nu mai plange.
Oamenii isi spun parerea si e in regula. Nu pune totul la suflet, mai ales ca esti asa de sensibila - lucru foarte bun, de altfel. Suntem diferiti, ar fi foarte plictisitor sa fim cu totii la fel, nu?

Salut, Elizabeta!
Eu inteleg ca oamenii isi spun parerea lor, si nu neg ca suntem diferiti.
Este o minune deosebita cum a creat Dumnezeu omul.
Fiecare om e bun si unic in felul sau, si ma bucura asta.
Iti multumesc pentru consolare si incurajare.
Doamne ajuta!

Observ ca in unele familii televizorul a devenit un fel de dadaca pentru copii, caz in care acesta nu poate fi decat dusman, mai ales daca se imtampla ca parintii sa nu selecteze programele urmarite. Mi-a placut ce spunea un parinte, si anume ca baiatul sau de clasa a II-a are acces la televizor sau la calculator exact atata timp cat petrece citind dintr-o carte. Citeste o ora pe zi, o ora pe zi se uita la televizor sau se joaca la calculator. M-i sa parut interesant si bun de aplicat