Va rog o parere

[ancutzabc]

draga prietena barbatul pe care il iubesti sper ca il doresti fericit ...fericirea de cuplu are multe cai .Lasa-l sa fie fericit cu cine ii doreste sufletul si cauta fercirea ta .Homosexulitatea nu e boala sau un pacat .Poate ai sa ai curiozitatea sa recitesti povestea Sodomei si Gomorei din Biblie .Sodoma si Gomora este pilda lipsei de ospitalitate si a abuzului asupra strainului ce-ti calca pragul casei!!. Cand cei doi straini intra in casa lui Lot locuitorii orasului respectiv Ii ameninta cu violul.Din nefericire era o practica freventa violul intre barbati in aceea vreme.Dumnezeu vede lipsa de ospitalitate si violul asupra strainului ca incalcare a unei morale elementare.De aceea hotaraste sa piarda cele doua orase!Deci scumpa prietena iubirea cum aflam in Epistola catre Corinteni este mesajul Lui Hristos.Iubeste-ti apropele si nu-l judeca ca vei fi judecata cu aceasi masura .Lasa-ti prietenul sa fie fericit caci in rest Dumnezeu are grija de toate .Limita este a omului nu a Lui Dumnezeu .
Doamne ajuta!

[gabriela8]

Nu inteleg care e problema ta. Fericirea nu inseamna a-ti bate joc de tine si a te indeparta de Dumnezeu. Eu cunosc mai bine situatia si te rog abtine-te de la asemenea pareri!

[gabriela8]

Sfaturile primite sunt demne de urmat, sunt logice si rationale, dar ce te faci cand inima te doare si sufletul iti plange continuu? Ce te faci cand inca nu crezi ca e posibil asa ceva si ca Dumnezeu a ingaduit sa se intample asta? Ce te faci cand incerci sa iti revii dar nu poti sa vezi un baiat mai mult ca amic pentru ca ti-e sila? Ce te faci cand simti ca nu e drept si nu merita nicio lacrima si totusi ochii plang? O despartire din asemenea motiv e mult mai grea ca oricare alta!
Sa nu treceti nicodata prin durerea mea!

[Mihnea Dragomir]

Gabriela, ceva mă îmi spune, citind mai mult printre rânduri decât rândurile însele, că aveţi un temperament melancolic. Propriu unui temperament melancolic este o anumită voluptate a suferinţei. Aceasta se combină cu tendinţa pe care am observat-o la multe fete şi femei de a căuta bărbaţi "cu probleme", în ideea că ei se vor schimba. Se poate să fie şi o subtilă manifestare a unui orgoliu ascuns aici, un gând de tip "îl voi face să mă iubească atât de mult, încât de va schimba de dragul meu".
Aceastea două, voluptatea suferinţei proprie mai ales temperamentului melancolic şi cu preconcepţia că bărbaţii se vor schimba de dragul nostru, sunt cauza pentru care vedem atât de des în jurul nostru "mame ale răniţilor". Este iluzie, din 100 de răniţi, dacă se vindecă unul. Iar acela, unul, nu o face de dragul nostru, ci fiindcă realizează mai întâi că e bolnav şi este hotărât să lupte cu această boală, oricât de dură sau de lungă e lupta. O asemenea luptă nici nu poate fi câştigată de unul singur şi nici măcar cu ajutorul unei femei oricât de altruiste, ci numai cu ajutorul lui Cristos. În celelalte 99 de cazuri, lupta e pierdută, iar rezultatul, din punctul de vedere al femeii, este deziluzia, tristeţea, anii pierduţi fără rost.

Nu mai ştiu cine spunea o vorbă cu largă aplicaţie: "Femeile ar vrea ca noi să ne schimbăm. Dar nu ne schimbăm niciodată. Noi, bărbaţii, am vrea ca ele să rămână mereu aceleaşi. Dar se schimbă întotdeauna !"

[gabriela8]

Multumesc pentru raspuns. Il i-au ca pe al unui specialist! Nu m-am considerat niciodata o persoana melancolica ci mai degraba colerica dar intrucat nu poate fi un singur temperament poate sunt putin din amandoua. Eu nu am cautat barbati cu probleme, problemele au aparut si am gandit ca pot face sa fie altfel dar m-am inselat! Pentru mine e o durere mare sa vad ca aceasta patima ia amploare si isi cere drepturi... Mi se pare ingrozitor,dar Dumnezeu cu mila!

[AlinB]

În prealabil postat de gabriela8

Sfaturile primite sunt demne de urmat, sunt logice si rationale, dar ce te faci cand inima te doare si sufletul iti plange continuu? Ce te faci cand inca nu crezi ca e posibil asa ceva si ca Dumnezeu a ingaduit sa se intample asta? Ce te faci cand incerci sa iti revii dar nu poti sa vezi un baiat mai mult ca amic pentru ca ti-e sila? Ce te faci cand simti ca nu e drept si nu merita nicio lacrima si totusi ochii plang? O despartire din asemenea motiv e mult mai grea ca oricare alta!
Sa nu treceti nicodata prin durerea mea!

Nu o lua in seama pe ancutabc. Este o persoana atee, si nu face decat sa impartaseasca sistemul de valori ateu, in care orice e permis si normal, de la homosexualitate la pedofilie, consumul de droguri, sinuciderea, eugenia, etc.
Pentru orice boala morala, perversitate, etc. se poate gasi la ei o scuza si o explicatie, astfel incat sa para drept si moral.

Nu vreau sa o iei cumva ca pe o acuzatie, dar cam ce ai facut concret pentru el in ultimii doi ani de cand ai aflat de problema asta a lui, si cam ce a facut el?

Asa cum vad eu lucrurile, problema lui are doua componente:
1. o sexualitate care nu si-o poate controla (l-ai intrebat cam ce ocupatii are cat este pe Internet?)
2. probleme afective, probabil cu radacini in familia in care a fost crescut.

Este normal sa se simta agitat in preajma unei femei, pentru ca un angajament cu ea presupune anumite obligatii si controlul asupra sexualitatii, lucru pe care nu l-a facut sau nu este dispus sa-l faca.
Sau daca a incercat, a renuntat prea usor.

Ar fi trebuit poate mai din timp sa te ocupi de ambele planuri - atat cel afectiv, sa-l intrebi cum vede el ideea de familie, cat de mult isi doreste o familie, copiii, ce temeri are, cautati impreuna solutii pentru depasirea lor, etc.

Cat si cel sexual - din moment ce erati prieteni asa buni si cu o problema destul de serioasa, fara doar si poate ca ati fi putut sa vorbiti deschis desprea asta si poate sub o anumita supervizare din partea ta, ar fi reusit sa-si rezolve problema iar daca nu, cel putin ai fi stiut mai din timp ca se va ajunge aici, in loc sa te ia prin surprindere.

In orice caz, daca nu era genul de om credincios si se lasa cel mult adus la biserica, schimbarea e f. dificila, aproape imposibila daca e sa privim lucrurile pe termen scurt. Chiar si pentru cine crede, este o lupta dificila, cineva o asemana cu mucenicia, ori - mucenici fara credinta, nu prea.

Iar faptul ca s-a despartit in felul asta de tine, arata ca nu-si va gasi linistea nici cu alte persoane, se stie ca cuplurile gay sunt extrem de instabile, iar infidelitatile sunt la ordinea zile. Ba mai mult chiar, pentru a pastra cat de cat ideea de cuplu, la ei s-a ajuns la tendinta de a exclude din acest concept a ideii de fidelitate sexuala, ceea ce arata ca homosexualitatea este in primul rand o problema a sexualitatii necontrolate, binenteles pe un fond afectiv puternic perturbat.

Melodia cu "lasa-l daca asa e fericit" este o mizerie, normal ca nu e si nu va fi niciodata pe drumul asta.

Insa asta nu inseamna neaparat ca iti revine tie sarcina sa-l schimbi - asta nu se poate fara cooperarea lui. Si daca n-a dat dovada de ceva mai multa bunavointa cat ati fost impreuna, e putin probabil ca va da acum cand a "scapat" de tine si isi gaseste satisfactia pe termen scurt care o vede ca solutie adecvata la problemele lui..

Dar daca mai ai un drum deschis la inima lui, incearca..insa nu stiu ce sfaturi ti-as putea da la obiect pentru ca nu il cunosc pe el, ce sistem de valori (mai) are, si nici tu nu stiu cat de bine ti-ai putea demonstra punctul de vedere.

Apropo, a ascultat vreodata "Luca era gay"?
http://www.youtube.com/watch?v=iRX32u3qANM

http://laurentiudumitru.ro/blog/2009...iuseppe-povia/

Ia vezi ce parere are..

[gabriela8]

Alin, cuvintele tale mi-au facut mult bine... Iti multumesc! Este intocmai cum ai spus, nu este fericit si il doare situatia dar din pacate cred ca s-a resemnat oarecum si nu ii mai pasa ce se petrece cu el...
A avut si ganduri de sinucidere, zice ca a incercat cu mine si a dorit sa faca pasul casatoriei dar daca nu s-a schimbat nimic ce rost are, nu vrea sa sufar mai mult...
Acum nu stiu ce drum mai am la sufletul lui pentru ca stie ca am dreptate si stie si el ca greseste dar... nu a mai luptat! Despartirea a fost intr-o cearta si sincer nu stiu daca mai pot sa ii spun ceva sau sa il las in voia Domnului, iar eu sa fac tot posibilul sa imi revin.
Am sa ii trimit pe mess melodia, nici nu stiam de ea... Cred totusi ca Dumnezeu nu il va lasa!

Cat despre ancutzabc stiu ca este orice altceva dar nu ortodoxa, m-a sufocat pe privat cu mesaje de fapt un mesaj repetat continuu si abia dupa ce m-a suparat a incetat.

Si sa stii ca in tot timpul acesta nu am stat cu mainile in san, m-am rugat si am platit N pomelnice dar nu a fost voia mea, ci voia Domnului! Cine stie ce va mai fi...