7 intamplari cu Arsenie Boca

Cartile parintelui Arsenie Boca m-au ajutat mult sa-l inteleg pe parintele Gabriel Nicu. Cei doi duhovnici se stimau reciproc. Simteam ca ei sunt pe aceeasi lungime de unda si de aceea, citindu-i scrierile, nu mai carteam atunci cand parintele Gabriel mi se parea prea dur si nu-l puteam intelege indeajuns. Caci nu-l plictiseam cu intrebari, ci dadeam prioritate celor veniti pentru probleme grave. Cand se termina slujba, cautam un microbuz si mergeam spre casa.

Astfel, cartile parintelui Arsenie Boca mi se pareau o mana cereasca. De obicei, parintele Gabriel imi raspundea in predici la problemele generale, care-i preocupau si pe altii. Dar in mintea mea apareau alte si alte intrebari si nu cred ca e o coincidenta faptul ca intotdeauna gaseam explicatiile necesare imediat cum ma apucam de citit din cartile parintelui Arsenie Boca.

[SIZE=3]Părintele Arsenie Boca spunea despre părintele Gabriel Nicu: ,,Mai rar un preot de mir să ajungă aşa de sus, întrecând pe mulţi călugări îmbunătăţiţi”.[/SIZE] (Aurel Palea, Lumea credintei, Suceava)

Asa cum am scris pe un alt topic, l-am visat cu vreo doi ani in urma pe parintele Arsenie Boca, desi nu l-am cunoscut. Era primavara si era o perioada cand bantuia gripa. Se facea ca eram impreuna cu alti crestini ai parintelui Gabriel pe un deal. Eram tristi si in vis ca si in realitate, dupa plecarea parintelui Gabriel. Parintele Arsenie Boca se afla undeva pe o stanca mare mai sus si ne-a spus in graiul sau ardelenesc: ,,Mancati catina, ma!''

Eu chiar aveam niste borcane de catina cu miere pe care le ocoleam. A doua zi nu mi-am mai pus intrebari ce fel de vis a fost acela. Pur si simplu am inceput sa mananc catina cu miere si, astfel, am traversat cu bine Postul Mare. De atunci nu mai neglijez acest remediu naturist, desi cred ca indemnul din vis se referea si la aspecte duhovnicesti. Si ii multumesc parintelui Arsenie Boca pentru ajutor.

[cherub]

"trec calugari,calugarite,preoti,se uita indiferenti si pleaca.am un gust amar.tocmai ei?apare un parinte de la radu-voda,ii spune o rugaciune scurta.numai atat?vorbesc cu dracul din ea,is obisnuita,am stat doar intre posedati,cunosc procedura.intreb o multime de lucruri despre acea femeie.minte,ca de obicei.dar nu mereu.femeia astepta sa plece lumea sa mearga la mormant,sa mai scape de cativa draci.dar ,surpriza!maicile de la prislop au o idee mai buna.cheama salvarea din hateg,ca doar nu e prima data cand spitalu din hateg e ''solutia'' ptr aceasta femeie.o injectie ptr isterie si gataaaaaaaaaaaaaa,am scapat-o si de vorbaraia multa si de draci! [……..] in ziua aceea am concluzionat ca monahismul romanesc e mai mult o legenda,iar mila cresina idem.la cat puhoi de peotime si de calugarime era acolo,ma gandeam ca i se vor face niste slujbe adhoc,ca lumea se va preocupa.cand colo,se preocupa sa fuga,de teama sa nu intre in ei dracii ce ies din femeie." (florisca)

Draga 'florisca', personal, cred ca monahii si monahiile respectivi/(e) trebuie sa fi avand ei/ele motivele lor, bine intemeiate, atunci cand au ezitat (sau evitat, dupa cum reiese din descrierea ta) sa o ajute pe femeia indracita cu rugaciuni dezlegatoare... fie s-au simtit cu totii nevrednici in a-si asuma o astfel de responsabilitate/sarcina (deloc usoara pana si pt. unii preoti 'incercati'/'experimentati', sau pt. unii parinti cu viata f. imbunatatita, aproape de sfintenie); sau fie ca... probabil, sarmanilor monahi si monahii le-o fi fiind teama, nu "sa nu intre in ei dracii ce ies din femeie", ci mai degraba sa nu 'o incurce/patzeasca' precum cei de la Tanacu (vezi, ca referintza, 'cazul Tanacu')... doar sunt cunoscuti dracii pentru viclenia/siretenia (viclesugurile/siretlicurile) lor!... mai ales ca autoritatzile si presa/media etc laice, 'infometate' de subiecte senzationale, sunt 'cu ochii pe ei (pe monahi adica)'... dracii si-ar putea oricand 'asmutzi' 'uneltele lor credincioase' (sau/si preferate), adica presa/media si autoritatzile laice, impotriva slujitorilor Domnului, iar consecintzele ar putea fi destul de grave (devastatoare chiar, daca nu tragice, cum s-a intamplat in (prea)mult-mediatizatul 'caz Tanacu')

Bine, ca mai sunt si unii din cinul monahal, care mai au si ei abaterile/caderile lor, ca doar tot oameni sunt, supusi greselii (si, vba ceea: nu exista padure fara uscaturi), iar pt. ei poate ca ispitele/luptele sunt si mai mari - dar nu le stim noi pocainta (gradul de intensitate al pocaintei) lor, de aceea ar fi mai bine sa nu ne mai grabim sa-i judecam/acuzam/criticam (ba de una, ba de alta 0 de ex. de ignoranta, egoism, nemilostivire etc), ori sa tragem concluzii pripite si (poate ca) gresite...

"Intru aceasta zi, cuvant ca sa nu osandim pe calugari
Multi oameni nestiutori, din nepricepere, defaima pe calugari. Cand vad pe cate un calugar gresind, atunci spun: "Iata, acestia spun legea Domnului si o talmacesc in vreme ce ei singuri cad in multime de pacate". Si iarasi, daca vad pe vreun calugar mancand bucate, ei se fac rai si amarnici clevetitori, dar uita ca, ei insisi, umbla beti in toate zilele si nu stiu, sarmanii, ca, prin aceasta, peste ale lor pacate, isi aduna pentru ei mai mare foc si ca se lipsesc de orice raspuns, la Judecata. Pentru aceea, ii cearta Domnul, zicandu-le: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui si barna din ochiul tau nu o iei in seama?" (Matei, 7, 3). Bine este ca pentru ale noastre pacate sa ne osandim pe noi insine si nu pe altii si asa sa castigam mila lui Dumnezeu."
('Proloagele - Vieţile Sfinţilor si cuvinte de invatatura - Luna noiembrie in 27 zile.)

CESCUTA...(povestioara)

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.
Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

"Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain."

Pr.Arsenie Boca

draga cherub,eu nu am nici o scuza ptr nimeni din cinul monahal care refuza sa ajute un posedat.atunci locul lui nu e acolo.daca nici calugarii nu inteleg omul demonizat,atunci cine?cazul tanacu e un caz umflat de presa,fata aceea a murit din cauza medicamentelor administrate,nu din cauza acelui calugar,care a legat-o ptr ca sunt demonizati pe care trebuie sa ii legi sa le poti face slujba.altfel,iti fac dracii din el slujba tie!tanacu nu e scuza ca sa fugi,sa nu ajuti,mai ales cand esti calugar!daca eu,un mirean,fara multe cunostinte in materie de draci,am avut curajul,la 20 de ani,sa dorm in pat cu o posedata 2 luni,sa o spal,sa o imbrac,sa o car la slujbe in brate,de ce nu au calugarii acest curaj,ca sunt mult mai pregatiti decat eram eu atunci.de ce?unde e dragostea de aproapele?unde le e credinta?si sa cada peste ei biserica,dar trebuie sa ajute pe cei ce duc cea mai grea cruce:cea a indracirii.mai grea nu e pe lume!

si ptr ca azi,la prislop,e mare sarbatoare,voi povesti inca o minune legata de parintele.cand am scris cele 7 patanii stiam ca am uitat ceva,probabil ca se voia sa o scriu azi,in ceas de comemorare!anul trecut de pasti,stateam in pat,citeam.patul meu are biblioteca incorporata.deasupra bibliotecii,in dreptul meu,era poza de hollywood,cum ii zic eu,a parintelui boca.o stiti,e poza bust cu el in care e f tanar si f frumos!si desi poza aceea de ani statea acolo de straja si nu o batea nici un vant,mi-a cazut din senin in cap.asa da binecuvantare!

Pai la cat esti tu de pornita uneori, mie mi se pare ca voi chiar aveti ceva in comun: inversunarea impotriva raului... Bine ca nu aveai chipul desenat pe o bata de baseball...

În prealabil postat de OmuBun

Pai la cat esti tu de pornita uneori, mie mi se pare ca voi chiar aveti ceva in comun: inversunarea impotriva raului... Bine ca nu aveai chipul desenat pe o bata de baseball...

sa cada in capul cui?