disperata

[Marimira]

Măsurile pe care Miron Cristea a încercat, la rândul său, să le introducă în Biserica Ortodoxă Română vădesc limpede o unitate de vederi între el şi patriarhul Meletie Metaxakis. Astfel, imediat după înscăunarea sa, la 1 ianuarie 1920, ca mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române, el a declarat că Biserica are nevoie de ,,reorganizare şi reformare”, dorind, în acord cu ceilalţi ierarhi "ortodocşi" masoni, organizarea unui sinod ecumenic. Acest lucru îl făcuse cunoscut încă de la alegerea sa ca mitropolit primat în 1919, când a trimis o scrisoare tuturor patriarhilor ortodocşi în care propunea convocarea unui sinod ecumenic care să rezolve ,,problemele arzătoare ale Bisericii”.

De asemenea, la scurt timp după alegerea sa, în 1920, el a prezentat sinodului român un program de reformă în 9 puncte, care seamănă uimitor cu planurile patriarhului Constantinopolului. Acest program susţinea înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, combaterea sectelor, revizuirea unor aspecte ale ritului, recăsătorirea preoţilor văduvi, precum şi organizarea unor instituţii de propagandă. O latură importantă a activităţii sale de conducător al Bisericii Române a constituit-o ecumenismul local, fiind considerat ,,pionierul mişcării ecumeniste din România”. Sunt cunoscute relaţiile sale apropiate cu ierarhii Bisericii Anglicane, numeroasele vizite şi participări la întruniri ecumeniste, recunoaşterea oficială a validităţii hirotoniilor anglicane în 1936 etc.