Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Noesisaa]

În prealabil postat de dorinastoica14

Sunt foarte bune citatele din Sfinţii Părinţi deşi uneori poate, aparent puţin contradictorii.Pănă ce vor veni răspunsurile celor care cunosc multă teologie îndrăznesc să abordez acest subiect de pe poziţia unui simplu creştin-ortodox.
Voi da un exemplu simplu.
Într-o familie se nasc trei copii.Mama femeie credincioasă la primii doi copii păstrează rânduiala de-dinainte şi după naştere adică:îi concepe (pe primii doi) în zilele când e permis,se spovedeşte şi împărtăşeşte cât este însărcinată şi păstrează curăţenia trupescă (soţul fiind plecat),ţine cele 40 de zile de după naştere şi face molifta după rânduială, împărtăşindu-se atât ea cât şi copiii (primii doi).
La al treilea copil lucrurile se schimbă.Vine soţul (necredincios) acasă definitiv şi nu-i mai permite femeii să facă toate cele ce am scris mai sus.
Iată ce se întâmplă şi cum vor fi cei trei copii peste mulţi ani:
-Primii doi vor avea reuşite în viaţă aproape fără piedici,la fel şi copii lor.
-Ultimul multe boli,eşecuri,nereuşite,necazuri foarte mari la fel şi copii lui.

Nu ştiu dacă se poate generaliza dar cred că un studiu pe această temă ar putea da multe răspunsuri.

O fi dar, de multe ori se intampla ca cel mai mic dintre copii sa fie mai rasfatat, sa i se ingaduie mai multe, si de aici esecuri si celelalte. N-ai de unde sa stii de ce si cum.

În prealabil postat de Noesisaa

O fi dar, de multe ori se intampla ca cel mai mic dintre copii sa fie mai rasfatat, sa i se ingaduie mai multe, si de aici esecuri si celelalte. N-ai de unde sa stii de ce si cum.

Acesta era doar un exemplu aleatoriu.Am vrut să spun că oricine poate croi bine sau rău viaţa celor ce-i vor urma trăind într-un anumit fel (făcând pocăinţă şi curăţându-se de patimi)

[anna21]

http://www.librarie.net/carti/74832/...nstantin-Zorin

Din carte:
"Intr-adevar, incalcarea de catre parinti a poruncii "sa nu curvesti" este extrem de primejdioasa pentru sanatatea urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid al Optinei a primit un cuplu care avea un fiu bolnav psihic. Sfantul a explicat ca boala cu pricina era pedeapsa Domnului pentru neinfranarea lor sexuala in ajunul marilor praznice bisericesti. Si Cuviosul Serafim de Sarov prevenea ca din pricina nepazirii curatiei relatiilor conjugale in zilele de post se nasc copii morti, iar femeile mor deseori la nastere datorita necinstirii praznicelor bisericesti si a duminicilor"

(sublinierile nu-mi apartin)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

http://www.librarie.net/carti/74832/...nstantin-Zorin

Din carte:
"Intr-adevar, incalcarea de catre parinti a poruncii "sa nu curvesti" este extrem de primejdioasa pentru sanatatea urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid al Optinei a primit un cuplu care avea un fiu bolnav psihic. Sfantul a explicat ca boala cu pricina era pedeapsa Domnului pentru neinfranarea lor sexuala in ajunul marilor praznice bisericesti. Si Cuviosul Serafim de Sarov prevenea ca din pricina nepazirii curatiei relatiilor conjugale in zilele de post se nasc copii morti, iar femeile mor deseori la nastere datorita necinstirii praznicelor bisericesti si a duminicilor"

(sublinierile nu-mi apartin)

Si atunci, inseamna ca pe vremea acestor sfinti erau mai multi oameni conceputi in zile de post si sarbatoare sau ca parintii se infranau mai putin decat in zilele noastre?
Ca doar in zilele noastre mor mult mai putini bebelusi si femei la nastere...
Cel putin in Europa.
Or fi mai desfranati africanii si asiaticii?

[Doriana]

Am citit si eu ca, intr-adevar, desfranarea e foarte periculoasa, mai ales sub forma curviei si preacurviei care dau [printre altele] boli psihice copiilor nascuti in urma lor. Dupa cum vedem in lume ca s-a inmultit mult acest flagel, si copiii bolnavi psihic s-au inmultit. Tocmai am vorbit azi cu o doctorita psihiatru care pur si simplu abia mai face fata la atatea cazuri noi de boli psihice.

[Fani71]

Sa nu confundam preacurvia cu relatiile conjugale, fie ele si in post.

As mai pune o intrebare, inainte sa inchei pe ziua de azi: pentru cei care spun ca pacatele parintilor au intotdeauna urmari, intr-un mod automat, asupra copiilor, cum se explica ca unii oameni nascuti din familii atee sau de alte religii trec la crestinism? Sau cum se explica ca un om ajunge sa rupa lantul rautatii din familia lui si sa fie un om cu adevarat bun?

Mi-e teama ca teoria asta - care are, repet, un fond adevarat, fiindca este vorba in fond de unul din aspectele pacatului stramosesc - daca este aplicata prea zelos, duce la un fel de calvnism - suntem predestinati sa fim pacatosi, adica, din cauza parintilor.
Or Hristos ne-a facut liberi. El ne-a eliberat de pacat si de moarte - daca si noi vrem, bineinteles. Aceste lucruri sunt adevarate pana la un punct, pentru cei care nu isi leaga viata de Hristos, si nu constientizeaza raul din ei. Dar nu sunt un fel de determinare a fiintei noastre.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Sa nu confundam preacurvia cu relatiile conjugale, fie ele si in post.

Topicul acesta mi-a trezit o mare curiozitate: cand am conceput primul copil?
La nastere am avut probleme si cand alergau cu mine catre sala de operatii eu filosofam: ce noroc am ca traiesc azi.. ca daca as fi trait cu un secol in urma as fi murit la nastere.
Imi amintesc destul de vag ca cu 9 luni inainte am fost plecata in strainatate pentru o vreme (fara sot) si la intoarcere pe avion am avut meniu special de sarbatori. (Dar nu-mi amintesc daca era vorba de Pastele catolic sau ortodox.) Oricum nu eram credincioasa si nu posteam, dar potrivit logicii tale, intr-o astfel de situatie dorinta sotului are intaietate asupra legii lui Dumnezeu (adica sotia a fost plecata mult timp.. ce infranare?). Ce te faci daca Dumnezeu vede lucrurile altfel? Garantezi tu personal pt copiii conceputi in post sau sarbatori?

[Doriana]

În prealabil postat de Fani71

As mai pune o intrebare, inainte sa inchei pe ziua de azi: pentru cei care spun ca pacatele parintilor au intotdeauna urmari, intr-un mod automat, asupra copiilor, cum se explica ca unii oameni nascuti din familii atee sau de alte religii trec la crestinism? Sau cum se explica ca un om ajunge sa rupa lantul rautatii din familia lui si sa fie un om cu adevarat bun?
.

Iezechiel 33

13 Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut.
14 Şi când voi zice păcătosului: „Vei muri”, dar el se va întoarce de la păcatele sale şi va face judecată şi dreptate,
15 Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu şi nu va muri.
16 Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi viu.

Chiar daca omul se naste sub blestem are liber arbitru. Oricand poate sa aleaga sa nu mai pacatuiasca si sa duca o viata de pocainta. Astfel va fi binecuvantat si el si urmasii lui. Apropierea de Dumnezeu si viata traita in El ne elibereaza de sub blestem.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Si atunci, inseamna ca pe vremea acestor sfinti erau mai multi oameni conceputi in zile de post si sarbatoare sau ca parintii se infranau mai putin decat in zilele noastre?
Ca doar in zilele noastre mor mult mai putini bebelusi si femei la nastere...
Cel putin in Europa.
Or fi mai desfranati africanii si asiaticii?

Suparata? Pe cine?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Suparata? Pe cine?

Ai fost subtila aici, Anna
Da, ma supara interpretarea leglista a pacatului si conceptia de tip calvinist ca suntem nascuti pentru moarte sau boala, si chiar pentru damnare (de la una pana la alta nu-i decat un pas, din moment ce p. Boca spune ca copiii conceputi in post sau ai carei mame a facut dragoste in timpul sarcinii vor deveni curvari.
Ma supara, ma intristeaza faptul ca tot ce a spus Hristos si apostolii in Noul Testament despre libertate si sfarsitul domniei Legii si inceputul domniei Duhului nu mai este in mare parte inteles.
Si cand asemenea idei se strecoara si la marii sfinti, ma intristeaza si mai tare.
(Ma intristeaza si ca acest mare sfant, sf. Serafim de Sarvov, se ruga in fata icoanelor dulcegi din sec al 19lea; ceea ce nu l-a impiedicat sa fie sfant, totusi)

Este adevarat ca este o ispita umana sa ne refugiem in definitii contabile si legaliste ale pacatului. Este de fapt mai simplu: luam o lista pe care o verificam. Dupa aia le spovedim si gata, ne-am linistit constiinta.
In schimb, morala libertatii este mai grea. Ea cere dezvoltarea discernamantului, a dreptei socotinte, a maturitatii spirituale. Trebuie mereu sa ne cercetam sa vedem de ce facem un anume lucru, de ce nu facem altul, chiar daca acele lucruri nu sunt pe lista indreptarelor de spovedanie, respectiv sunt. Trebuie mereu sa ne intrebam daca vrem sa ne indreptatim pe noi insine ca fariseul ('multumesc Doamne ca eu nu sunt ca altii, postesc etc').