Sunt cateva cazuri in Sfintele Scripturi unde oamenii au o chemare inalta dar si-o nesocotesc, pacatuind grosolan. Rezultatul e ca sunt lepadati si blestemul lui Dumnezeu vine peste ei. Asa a fost imparatul Saul, care a sfarsit-o rau, poporul Israel , care a trecut prin chinurile Holocaustului si a lipsei de tara [acum Dumnezeu s-a indurat iarasi de ei si le-a dat tara], etc.
Dumnezeu cheama omul. Daca el nu e vrednic si in loc sa asculte se razvrateste , ba, mai mult, ucide si pe cei trimisi de Dumnezeu sa-l indrepte pe calea cea buna, soarta lui nu e de invidiat.
La fel a procedat si BC la momentul acela. A staruit si a staruit in pacat, si i-a ars pe rug pe cei care le aratau pacatul, in loc sa se indrepte. Si e posibil ca atunci Dumnezeu sa fi luat lumina .
Desigur, daca cineva se pocaieste este iertat si reabilitat; adevarata pocainta de acum a BC numai Dumnezeu o cunoaste.
Luther a continuat insa sa spuna ce stia despre Dumnezeu, atat cat avea si el lumina, nu cu perfectiune, probabil, dar a ramas credincios. Asa ca lumina lui Dumnezeu nu a ramas niciodata fara purtator.
|