Postul +

[cristiboss56]

În prealabil postat de Noesisaa

Colegul meu de apartament este bulgar si s-a botezat ortodox acum vreo 2-3 ani ( are acum 25 de nai, nu e neobisnuit la bulgari ca oamenii sa fie fie nebotezati, sau botezati la varste adulte). Ca o paranteza, l-am intrebat de ce, si a spus ca fiindca a insistat bunica lui si fiindca a auzit ca ti se iarta toate pacatele facute inainte de botez, si i s-a parut un lucru bun. :D In fine, in afara ca este botezat, nu prea stie nimic despre credinta, la ortodocsi nu se face cateheza inainte de botez, nu prea a dat pe la biserica, etc. Si la inceputul postului m-a intrebat daca am sa tin post, ca a citit in ziar ca incepe postul Craciunului. I-am spus ca am sa incerc, incercand sa nu ma dau mare ca tin post, si ca sa vad daca reusesc. M-a intrebat cum se tine, i-am explicat cum se tine oficial, cum tin multi oameni in realitate, ca e destul de greu, mai ales daca iti place carnea, cum ca ideea nu este de fapt mancarea, ci este un fel de exercitiu spiritual, de renuntare, etc. A ramas ca o sa vada el. Eu gandindu-ma ca hehe, poate am convins pe cineva. Si apoi l-am vazut ca nu manca de post. Deci mi-am dat seama ca nu am fost prea convingatoare, si ca de fapt trebuie sa mai lucrez la exemplul personal. A propos de citatele peste citatele de mai sus, usor de teoretizat, dar mai greu sa convingi, sau sa te convingi, sau ales cand neam de neamul tau nu a facut asa ceva.

Marea SANSA a ta , draga Cristina , este tineretea ! La mine , trebuie sa suflu si-n iaurt , caci timpul s-a cam imputinat . . .

[George.m]

Sfantul Isaac Sirul arata ca postul este "aparatorul a toata virtutea si incepatorul nevointei. El e cununa celor ce se infraneaza si frumusetea fecioriei si a sfinteniei; e stralucirea neprihanirii si inceputul caii vietuirii crestine; e maica rugaciunii si izvorul neprihanirii si al cuminteniei; e invatatorul linistirii si inainte mergatorul tuturor faptelor bune.

Cand incepe cineva sa posteasca, doreste sa ajunga la vorbirea cu Dumnezeu in cugetarea lui. Pentru ca trupul care posteste nu rabda sa doarma in asternutul lui toata noaptea. Cand pecetea posturilor s-a intiparit in gura omului, gandirea lui e strabatuta de strapungere si din inima lui izvoraste rugaciunea si pe fata lui e asternuta tristetea. atunci gandurile murdare stau departe de el, in ochii lui nu se vede veselie si este dusmanul poftelor si al intalnirilor desarte.

Niciodata n-a vazut cineva pe un postitor cu dreapta-socoteala, robit de pofta pacatului. Marele drum spre tot lucrul bun e postul cu dreapta socoteala (cu discernamant). Si cel ce nu are grija de el clatina tot binele. Pentru ca el este porunca data firii noastre de la inceput, ca sa se pazeasca de desfatarea gustarii; si cu aceasta si-a luat inceputul faptura noastra. Pe de alta parte, din calcarea cea dintai a lui si-au luat inceputul cei ce se nevoiesc din frica lui Dumnezeu, care incep sa pazeasca legile Lui" (Cuvinte despre nevointa, Cuvantul LXXXV: Despre post si priveghere, Filocalia X).

[George.m]

In continuarea celor de mai sus, Sfantul Isaac Sirul, amintind ca Insusi Mantuitorul a postit patruzeci de zile in pustie, spune ca "postul e arma lucrata de Dumnezeu. Care din cei ce o nesocotesc nu se va osandi? Si daca Cel ce a dat legea a postit, care dintre cei ce pazesc legea nu trebuie sa posteasca?

Cand diavolul vede pe vreunul dintre oameni imbracat cu aceasta arma, indata vrasmasul si tiranul se infricoseaza si-si aduce aminte de infrangerea lui cea din pustie, de catre Mantuitorul, si puterea lui se frange si e ars de vederea armei date noua de Conducatorul luptei noastre. Ce arma e mai puternica decat ea? Si ce da mai multa indrazneala inimii in lupta impotriva duhurilor rautatii, decat foamea rabdata pentru Hristos?"

[George.m]

Sfantul Ioan Casian spune ca Sfintii Parinti "n-au lasat un singur canon despre postire, nici un singur chip al impartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi varsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului.

Insa un lucru au randuit tuturor: sa fuga de imbuibare si de saturarea pantecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, decat cea de trei sau de patru zile, sau decat cea intinsa pana la o saptamana.

Caci zic: Cel ce peste masura intinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca uneori, din covarsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trandav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, din prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet nepasare si molesire" (Despre infranarea pantecelui, in Filocalia I).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

In continuarea celor de mai sus, Sfantul Isaac Sirul, amintind ca Insusi Mantuitorul a postit patruzeci de zile in pustie, spune ca "postul e arma lucrata de Dumnezeu. Care din cei ce o nesocotesc nu se va osandi? Si daca Cel ce a dat legea a postit, care dintre cei ce pazesc legea nu trebuie sa posteasca?

Cand diavolul vede pe vreunul dintre oameni imbracat cu aceasta arma, indata vrasmasul si tiranul se infricoseaza si-si aduce aminte de infrangerea lui cea din pustie, de catre Mantuitorul, si puterea lui se frange si e ars de vederea armei date noua de Conducatorul luptei noastre. Ce arma e mai puternica decat ea? Si ce da mai multa indrazneala inimii in lupta impotriva duhurilor rautatii, decat foamea rabdata pentru Hristos?"

Dar sa nu uitam ca in perioada Postului navalesc mult mai multe ispite asupra noastra , si cate odata aproape ca ni se pare o lupta nedreapta si grea , dar cu siguranta ca toate cate or veni asupra noastra nu sunt peste puterile noastre , numai ca noi suntem lipsiti de rabdare , in primul rand , si mult prea alipiti de cele lumesti , si atunci lupta ni se pare nedreapta si mult prea grea .
Fie ca Postul ce-l incepem luni , sa ne gaseasca in stare de veghe , de trezie , si sa nu ne limitam doar la postul de bucate .
Post binecuvantat !

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Dar sa nu uitam ca in perioada Postului navalesc mult mai multe ispite asupra noastra , si cate odata aproape ca ni se pare o lupta nedreapta si grea , dar cu siguranta ca toate cate or veni asupra noastra nu sunt peste puterile noastre , numai ca noi suntem lipsiti de rabdare , in primul rand , si mult prea alipiti de cele lumesti , si atunci lupta ni se pare nedreapta si mult prea grea .
Fie ca Postul ce-l incepem luni , sa ne gaseasca in stare de veghe , de trezie , si sa nu ne limitam doar la postul de bucate .
Post binecuvantat !

Desigur, diavolul lupta cu mai multa inversunare impotriva celor ce postesc, dorind ca acestia sa nu aiba niciun folos de pe urma postului, ba chiar, de e cu putinta, postul sa le fie prilej de afundare in noroiul a mii de pacate.
Sa nu uitam ca si demonul e postitor, si inca unul mare, in sensul ca n-are trebuinta de hrana. Dar asta nu-l impiedica sa fie focar al rautatii.
Sa ne ajute Hristos, Cel pentru noi a primit moarte pe Cruce, ca acest post sa ne fie prilej de a muri pacatului pentru ca El sa invie in inimile noastre!

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Desigur, diavolul lupta cu mai multa inversunare impotriva celor ce postesc, dorind ca acestia sa nu aiba niciun folos de pe urma postului, ba chiar, de e cu putinta, postul sa le fie prilej de afundare in noroiul a mii de pacate.
Sa nu uitam ca si demonul e postitor, si inca unul mare, in sensul ca n-are trebuinta de hrana. Dar asta nu-l impiedica sa fie focar al rautatii.
Sa ne ajute Hristos, Cel pentru noi a primit moarte pe Cruce, ca acest post sa ne fie prilej de a muri pacatului pentru ca El sa invie in inimile noastre!

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...T-b1-p1041.htm

[cristiboss56]

Pretutindeni Sfantul Duh legiuieste imbinarea postului cu rugaciunea, intoarceti-va la Mine din toata inima voastra, ii cheama Domnul pe pacatosi prin gura unui alt Proroc, indemnandu-i si imbarbatandu-i la pocainta, cu post, cu plangere si cu tanguire, si va rupeti inimile voastre, iar nu hainele voastre, si va intoarceti la Domnul Dumnezeul vostru... Trambitati cu trambita in Sion, sfintiti post, vestiti vindecare (Ioil 2, 12-13, 15). Ninivitenii care s-au pocait au facut cunostinta cu puterea postului si a rugaciunii. Dumnezeu rostise deja hotararea asupra lor, ea le fusese vestita de Prorocul Iona; deja Prorocul, ce se indepartase de cetate, o privea tinta si astepta din clipa in clipa sa se implineasca prorocia cea amenintatoare. Insa, ninivitenii au folosit pocainta, aratand ca nu sunt fatarnici prin parasirea faptelor viclene, prin postul aspru, prin rugaciunea osardnica - si I-a parut rau lui Dumnezeu pentru raul pe care a zis sa le faca lor si n-a facut (Iona 3, 10). In Noul Legamant, Domnul a vestit ca postul va deveni o nevointa de obste a tuturor ucenicilor Lui cand Se va lua Mirele Ceresc – Domnul - de la dansii prin inaltarea la cer (Luca 5, 35). Si cum sa nu posteasca pe pamant ucenicii Domnului Iisus, cum sa nu-L planga pe El, cum sa nu se imbrace in haina intristarii, de vreme ce calea catre Domnul este preaplina de greutati, este pandit de talhari infricosatori atat ca numar, cat si ca rautate!
Iata ce scrie Sfantul Ignatie Briancianinov in una din frumoasele sale invataturi :

Toti sfintii lui Dumnezeu si-au petrecut viata pamanteasca in post si rugaciune. Astfel, potrivit marturiei Evangheliei, Sfanta Ana prorocita, fiica lui Fanuil, nu se departa de templu, slujind lui Dumnezeu in post si rugaciuni ziua si noaptea (Luca 2, 37). Despre marea Iudita Scriptura povesteste ca postea in toate zilele vaduviei sale, avea intelegerea din cercare a rugaciunii, stia puterea ei, ajunsese prin rugaciune sa dobandeasca credinta vie in Dumnezeu si a savarsit prin credinta o minunata nevointa (Iudita 8). Acoperit-am cu post sufletul meu (Ps. 68, 12), spune de Dumnezeu insuflatul David - asa puternica este aceasta nevointa! Smerit-am cu post sufletul meu (Ps. 34, 12) - asa se impotriveste aceasta nevointa multumirii de sine si ingamfarii, care apar din imbuibare! Prin mijlocirea postului, rugaciunea mea in sanul meu se va intoarce; fara post, ea este jertfa jalnica a imprastierii mintii, care este nedespartita de imbuibare. Sfantul Apostol Pavel, insirand semnele adevaratilor slujitori ai lui Dumnezeu, aminteste intre aceste semne petrecerea in post (II Cor. 5, 5) si rugaciune (Romani 12, 12; Col. 4, 2). Despre sine el marturiseste ca si-a petrecut viata pamanteasca in necurmate nevointe, lipsuri si necazuri; el aminteste foamea si setea in care l-au aruncat imprejurarile, precum si necurmata postire de buna voie prin care isi chinuia trupul si-l supunea robiei (II Cor. 11, 27; I Cor. 9, 27). Evanghelistul Luca, zugravind in cartea Faptelor impreunapetrecerea in Ierusalim a Sfintilor Apostoli dupa inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, impreuna cu Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare si celelalte femei care au urmat Domnului in vremea calatoriei Lui pamantesti, spune: Acestia toti erau asteptand cu un cuget in rugaciune si in cerere (Fapte l, 14). Din cuvintele acestea se vede limpede ca rugaciunile lor erau foarte lungi, neincetate - lucru cu neputinta fara ajutorul postului. Asa traiau Apostolii! Asa traiau Mucenicii! Asa traiau Cuviosii!
Viata lor a fost si este imbinare a rugaciunii neincetate cu postirea de totdeauna. Mila si dragostea lor fata de frati, fata de cei ce ii iubeau si cei ce ii urau, erau dumnezeiesti, fiindca erau mai presus de firea omeneasca, fiindca erau luate din sanul Domnului insusi. Ei nu numai ca impreuna-patimeau cu toti cei nevoiasi sufleteste si trupeste, nu numai ca iertau toate greselile si cele mai grele jigniri ale aproapelui: ei isi puneau cu bucurie sufletul pentru mantuirea aproapelui, pentru mantuirea vrajmasilor lor.