Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Si daca totusi intr-adevar exista o pedeapsa care se poate rasfrange asupra copiilor? Sigur, nu pentru ca au fost conceputi in post, ci pentru pacate mai grave asupra credintei sau semenilor ale parintilor lor? Si totusi, nu toti cei care fac sacrilegiu sunt pedepsiti asa de aspru, au mai fost barbati care si-au presat nevasta sa faca avort si ea a murit, au mai fost barbati care si-au batut joc de orice si oricine le aparea in fata, dar nu toti au fost loviti asa! Sau poate, prin pedepsele aparent la intamplare Dumnezeu incearca sa ne invete ca pentru pacate grave de care nu iti pare rau si de care nu te spovedesti, nu stii de unde iti vine pedeapsa, si daca va fi pe lumea asta, sau pe cealalta, dar ca e posibil sa fie si pe lumea asta si prin copiii tai?

Eu cred ca nu este vorba de pedeapsa, ci de urmare, pur si simplu, de tip genetic (insa pe plan spiritual si psihic), a pacatelor parintilor asupra copiilor. Aceasta urmare este acelasi lucru cu pacatul originar, este o forma speciala a lui, cum spuneam mai sus.
Unii psihologi si medici 'alternativi' studiaza acest fenomen.

Asta nu inseam ca este vorba de vreo pedeapsa de la Dumnezeu! Dumnezeu nu pedepseste. Dumnezeu lasa sa vina asupra noastra si asupra umanitatii (in cazul asta, a umanitatii in cerc restrans, a familiei) urmarile raului din noi, si chiar urmarile suferintelor nerezolvate, ascunse in noi.
Pentru ca Dumnezeu nu opreste inca cercul vicios al raului, il lasa sa se defasoare.

Acesti copii de care vorbesti nu sunt pedepsiti, si nici parintii prin ei, ci poarta pur si simplu suferintele care vin din suferintele si pacatele parintilor, ca un fel de victime. Le pot purta inconstient sau constient.

Sigur, poate sa para nedrept ca Dumnezeu nu opreste mai des acest cerc vicios al raului. Asdta este problema raului in lume, pentru care exista raspunsuri (mai ales cea a libertatii omului, si a unitatii naturii umane), dar care ramane si invaluita in mister.

Cred ca cineva care incepe sa constientizeze raul care este in umanitate, mai intai, si apoi in familia lui, - adica, pacatul originar concret - poate lupta impotriva urmarilor lui in el insusi si in jurul lui, daca traieste aceste lucruri in Hristos. Uneori, el va suferi mult, va avea ppate de dus boli, nenazuri, accidente, dar daca le va duce cu credinta asta il va intari si il va ajuta sa repare intr-un fel raul din jur. Viata lui va fi poate mai implinita decat a cuiva care nu a avut probleme mari in viata, si mai folositoare celor din jur.

La urma urmelor, ganditi-va ce ar fi putut gandi anturajul (necrestinat) al unora dintre apostoli, care au murit martiri. Vaaai, saracul baiat, cuminte, si care promitea, de ce i se intalmpla o asemenea nenorocire? Pacatele parintilor... Da, intr-un fel! In orice caz ale protoparintilor! Eu i-au urmat lui Hristos si au imprastiat mesajul Evangheliei, al invierii si al bucuriei, si au luptat deci impotriva 'pacatului originar', si de aceea au suferit o moarte violenta si nici viata prea usoara nu au avut.

Prototipul este bineinteles Hristos.. Care a murit torturat pe cruce pentru pacatele noastre.