Postul fara impartasire

În prealabil postat de andreicozia

Dorina, tu crezi ca pentru cei care nu vor nici in ruptul capului sa mearga la preoti pentru ca nu-i suporta ar fi mai bine sa ramina cu pietre pe suflet sau sa se deschida in fata unor straini care ar fi dispusi sa-i asculte?
Oare , crestineste vorbind, este mai bine sa nu o faca deloc si sa ramina incarcati de probleme pe constiinta?...gindeste omeneste ca cineva care iubeste aproapele si cladeste o comunitate , nu canonic, inchizitoriu!
Eu inteleg sensul si rostul Tainelor bisericii si le aplic insa foarte multi nu. Oare trebuie sa-i pedepsim pentru asta sau sa-i ajutam ascultindu-i ? Mie mi se intimpla foarte des sa ma trezesc cu colegi care se aseaza linga mine( la masa) si incep sa povesteasca ce au pe suflet si VOR SA FIE ASCULTATI, sunt IMPINSI in mod NATURAL de aceasta dorinta de spovedire insa in nici un caz nu vor la preoti
Ce faci in cazul asta?

Dacă nu suportă preoţii de mir să meargă la preoţi călugări.Eu nu vorbesc inchizitoriu ci în lumina învăţăturilor ortodoxe.Dacă doreşti doar să-ţi ei piatra de pe inimă şi să te confezezi o poţi face oricând,oricui,poţi merge la psiholog.Spovedania însă este altceva.
Nu ştiu de ce mulţi din acei care locuiţi în străinătate încercaţi să convingeţi de lucruri care nu au nimic comun cu ortodoxia.Ortodoxia se bazează pe dogme şi reguli stricte pe care nu le-am făcut eu sau alţii ca mine.